La ce pot spera România și Ucraina de la summitul NATO din Washington. Analist: „Aș fi luat această decizie cu mult în urmă”

0
0
Publicat:

Analistul Vladimir Socor critică NATO pentru refuzul de a accepta Ucraina în rândul aliaților și pentru politica ezitantă în fața Rusiei. El avertizează că toate aceste erori strategice costă, iar Rusia lui Putin este încurajată să-și urmeze politica agresivă.

România solicită, prin președintele Iohannis, întărirea flacului estic NATO
România solicită, prin președintele Iohannis, întărirea flacului estic NATO

Aliații se întâlnesc, începând de marți 9 iunie și până pe 11 iunie, la Washington, cu ocazia summitului NATO care marchează a 75-a aniversare a organizației. Este de așteptat să se ia o serie de decizii cu privire la felul în care va fi organizată defensiva pe flancul estic al NATO, unde se află și Româmia, dar și referitor la modalitățile în care ar putea fi susținută în continuare Ucraina.

Totuși, deși Kievul solicită admiterea în alianță, șansele sunt aproape de zero. E cea mai mare eroare, susține Vladimir Socor, analistul geopolitic devenit celebru de pe vremea când era una dintre cele mai scultate voci de la Radio Europa Liberă, unde a anunțat căderea comunismului și sfârșitul regimului Ceaușescu. Arc peste timp, azi, Socor este unul dintre cei mai cunoscuţi analişti politici ai fundaţiei Jamestown şi Eurasia Daily Monitor.

Specializat în spaţiul est-european, cu precădere pe problemele politice şi conflictele etnice din fostele republici sovietice şi aşa-numitele „conflicte îngheţate“ din zonă, Socor trăieşte de mai bine de 40 de ani în Washington şi la München. Într-o analiză pentru „Adevărul”, cunoscutul analist explică de ce nu a sosit încă momentul Ucrainei și de ce această țară nu va fi curând admisă în NATO.  Vladmir Socor este extrem de critic în ce privește politica americanilor și a aliaților față de Federația Rusă și spune, cu subiect și predicat, că NATO dă dovadă de mari slăbiciuni în fața politicii expansive a lui Putin.

Unde greșește NATO

În opinia sa, alianța nu a pus piciorul în prag și evită să sprijine cu adevărat Ucraina, de teama unei escaladări. Însă, de departe cea mai mare greșeală a NATO este că refuză să primească în rândurile sale Ucraina. Evident, aceeptarea Ucrainei ar fi o decizie care ar ajuta enorm România. Cu Ucraina ca o barieră în calea Rusiei și susținută de NATO, România ar avea o poziție mai sigură.

„Eu aș fi luat această decizie, mă refer la acceptarea Ucrainei în NATO, cu mulți ani în urmă. Aș lua-o și astăzi, la Washington, dar aș fi luat-o cu mulți ani în urmă. Ucraina este un aliat imens pentru Alianța Nord-Atlantică. Fără Ucraina, Alianței Nord-Atlantice îi va fi foarte greu să oprească expansiunea Rusiei înspre vest în Europa”, spune Socor.

Când s-a ratat momentul

În opinia sa, Ucraina ar fi trebuit admisă încă din anii 90, când Leonid Kucima, fost președinte al acestei țări între 1994 și 2005, a făcut primele demersuri în acest sens.

Ucraina este cel mai mare câștig geopolitic la care ar fi putut să spere NATO după 1991. Ucraina ar fi trebuit să fie admisă încă din anii 90, când președintele Kucima, de atunci, al Ucrainei, a dus o politică foarte favorabilă pentru NATO. Sigur că mult timp împrejurările politice interne ar fi făcut dificilă admiterea în NATO, dar conducerea Ucrainei, în timpul președintelui Kucma, era dispusă să ise alăture alianței. Numai că NATO luase pe atunci o vacanță geopolitică, nu se gândea la posibilitatea unei confruntări cu Rusia în viitor”, adaugă Socor.

Vladimir Socor
Vladimir Socor

Aceasta a fost și continuă să fie cea mai greșeală a NATO, susține el. Mai mult, o confruntare cu o Rusie revanșardă era previzibilă, însă polticienii din Occident au închis ochii ani la rând și au evitat să conștientizeze acest lucru.

„Aceasta posibilă confruntare, desigur, era previzibilă. Era totalmente previzibilă. Iar Ucraina putea și trebuia să intre în NATO încă din anii 90. Cu atât mai mult, după anul 2008, când NATO a decis în principiu că Ucraina va fi membă a alianței, dar nu a luat măsurile necesare pentru ca acesta lucru să se și întâmple. A fost un obiectiv proclamat, dar care a rămas doar pe hârtie. Azi doar trăim consecințele acestui eșec strategic, al lipsei de viziune din partea NATO”, dezvoltă analistul.

El a explicat și de ce Kievul s-a lovit de opoziția unor state și a spus cine s-a aflat și se află în spatele acestei decizii.

Ipocrizie la nivel înalt

Știm că NATO, în mod colectiv, ia decizii numai cu acordul comun al tuturor alianților. Dacă o singură țară aliată se opune unei anumite decizii, ea nu poate fi luată. Deci pentru admiterea Ucraniei în NATO era necesar consimțământul unanim. Acesta nu s-a produs, mult timp nici măcar nu s-a luat asta în considerare. Iar după promisiunea din anul 2008, Germania, guvernarea doamnei Merkel, a luat conducerea unui grup de state în NATO care s-au opus cu strășnicie și în mod consecvent și au blocat admiterea Ucraniei în NATO”, detaliază analistul.

Dacă la început Germania a fost cea care s-a opus, treptat i s-au adăugat și alte țări. Aceeași Germanie care și-a închis centralele nucleare și-a sacrificat securitatea energetică de dragul gazelor rusești ieftine. Pe lângă Germania, țară a cărei economie era dependentă de gazul rusesc și care a făcut o mulțime de concesii Moscovei, au apărut și alte voci care au spus nu Ucrainei.

„Practic, Germania s-a opus prin veto încă din 2008, dar ulterior și alte guverne au adoptat o poziție similară. Și acum ne aflăm acolo unde ne aflăm... Acum, în ceasul al 12-lea, dacă nu chiar al 13-lea, când avem peste 20% din teritoriul Ucrainei ocupat ilegal și anexat de trupele ruse, știm deja foarte bine că nici la summitul alianței de la Washington nu se va lua această decizie. Decizia va fi pur și simplu amânată sau înghețată. Problema este alta. Cu cât continuă mai mult războiul, cu atât Ucraina va ieși mai distrusă. Foarte puțină lume conștientizează dimensiunile distrugerii Ucrainei”, subliniază Socor.

Interesant este că exact în prima zi a summitului, dar după discuția purtată de „Adevărul” cu Vladimir Socor, președintele francez Emmanuel Macron a criticat în termeni asemănători poziția SUA și a Germaniei. Totuși, șeful statului francez s-a arătat optimist pentru viitor. „'În cele din urmă, va exista o decizie a aliaţilor de a invita Ucraina să se alăture NATO'', a declarat el, conform Agerpres, care citează DPA.

Practic, Ucraina trăiește o adevărată tragedie, dar acest lucru nu îi impresionează prea mult pe aliați, dincolo de declarații sforăitoare care dau bine și lasă sentimentul că America și NATO chiar ajută cu adevărat această țară.

Prețul va fi unul mare. Federația Rusă are șanse mari să ajungă la gurile Dunării și va fi un ghimpe în costele României. În acest scenariu, Republica Moldova va reintra în sfera de influență a Rusiei, exact cum este în prezent Belarus. Iar Ucraina va fi sfâșâiată, urmând ca cel mai probabil rușii să facă ceea ce știu ei cel mai bine: să înghețe conflictul și să mențină tensiuni maxime în zonă. Fără 20-30% din teritoriul său, fără ieșire la mare și amenințată de trupele Federației Ruse, Ucraina, sau ceea ce va mai rămâne din ea, va ajunge, probabil, să aibă un guvern marionetă fidel Rusiei. Iar astfel, NATO va pierde un aliat fidel, posibil pentru mulți ani.

La ce mai poate spera Ucraina de la summitul NATO

Volodimir Zelenski este prezent la Washington și va semna un contract de securitate bilateral cu SUA, după ce a semnat contracte de acest fel inclusiv cu România. Evident, aceste înțelegeri nu au cum să suplinească faptul că Ucraina nu va fi acceptată nici de această dată în NATO, notează AFP, citată de News.ro.

Pe de altă parte, secretarul general al Alianței, Jens Stoltenberg, aflat pe picior de plecare, s-a declarat optimist că aliații vor găsi resurse să sprijine Ucraina mai eficient decât au făcut-o până acum. „Mă aştept ca şefii de stat şi de guvern să adopte un pachet substanţial de măsuri pentru Ucraina”, a fost declarația politicianistă a lui Stoltenberg.

De cealaltă parte, deși a primit armament în valoare de sute de miliarde de euro din partea aliaților, Kievul cere cu insistență bani și noi arme. Zelenski speră să convingă aliații să instituie o zonă de interdicţie aeriană în vestul Ucrainei, mizând pe sistemele de apărare antiaeriană ale Poloniei și României. Numai că, vestea proastă este că aceste țări nu au suficiente sisteme de apărare nici pentru a-și asigura propria securitate.

Descoperiți în tot Estul Europei

Dacă Ucraina solicită în special sisteme de apărare antiaeriană din partea aliaților, vestea proastă este că, potrivit Financial Times, evaluările NATO arată că Europa are un sistem de apărare antiaeriană vulnerabil, care nu îi poate proteja nici măcar pe membrii Alianței. Potrivit sursei citate, planurile confidențiale de apărare NATO arată că Alianța e capabilă să furnizeze mai puțin de 5% din capacitățile de apărare aeriană necesare apărării flancului estic. VEZI AICI SURSA.

Și chiar dacă România a donat între timp un sistem Patriot, iar alte țări au făcut-o chiar înaintea noastră, altele refuză.. Grecia și Polonia au respins solicitarea Kievului de a-i trimite sisteme de apărare antiaeriană în Ucraina, iar motvul lor a fost nu pot să se lase descoperite.

În schimb, Jens Stoltenberg speră să convingă aliații să se implice mai mult, dar s-a lovit deja de refuzul Ungariei și chiar al Germaniei. Dacă în cazul lui Viktor Orban era de așteptat, iar până la urmă aliații l-au convins să se abțină de la veto, în cazul Germaniei lucrurile stau puțin altfel. Acțiunea de coordonare a eforturilor pentru susținerea Ucrainei va fi condusă de la baza americană din Wiesbaden, aflată pe teritoriul Germaniei. Potrivit AFP, germanii se opun faţă de denumirea de „misiune”, susţinând că aceasta ar putea fi percepută ca implicând o intervenție directă a NATO cu trimite trupe în Ucraina.

Speranțe pentru România

Nu în ultimul rând, pe agenda summitului se preconizează o serie de decizii importante cu privire la postura NATO de descurajare şi apărare pe flancul de est, acolo unde se află și România. În acest sens, aliaţii ar urma să ia unele decizii prin care să faciliteze operativitate, mobilitate militară şi sprijinul logistic necesare forţelor aliate care ar trebui să descurajeze o ipotetică agresiune rusă.

La finalul summitului, este de așteptat ca o declarație finală să se refere la planurile ferme de descurajare a Rusiei, dar și la faptul că membrii alianței vor trebui să își îndeplinească angajamentul de a aloca cel puțin 2% din PIB pentru apărare. De asemenea, în declarația finală vor fi cuprinse și măsurile de consolidare a industriei de apărare din statele membre ale alianței, dar și un pachet substanţial de sprijin pentru Ucraina. Nu în ultimul rând, este de așteptat ca în declarație să apară noi formulări față de provocările dinspre Răsărit, cu precădere amenințarea rusă pentru Europa, dar și legat de relațiile cu China.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite