Imnul Național, interzis de două ori în istoria modernă a României. Cum este sărbătorit în orașul în care a fost intonat prima dată
0„Deșteaptă-te, române!” a fost interzis nu o dată, ci de două ori în istoria modernă a României: sub regimul dictatorial al lui Carol al II-lea și sub regimul comunist. Povestea sa și a tuturor imnurilor țării noastre este captivantă.
„Deșteaptă-te, române!” a devenit Imn Național al României abia după Revoluția din 1989, un an mai târziu. Dar Ziua Imnului Național a fost instituită prin lege abia în 1998, fiind sărbătorită oficial începând cu acel an, pe data de 29 de iulie.
Pentru prima dată „Deșteaptă-te române!” a fost cântat în public pe 29 iulie 1848, pe locul actualului Parc Zăvoi (unul dintre cele mai vechi parcuri din țară) din Râmnicu Vâlcea, în timpul Revoluției Pașoptiste. De aceea, data a devenit ulterior Ziua Imnului Național.
În Râmnicu Vâlcea, locul oficial de naștere, imnul este sărbătorit nu doar o zi, organizându-se o serie de manifestări pe durata mai multor zile. Anul acesta, mai tot orașul a devenit o imensă scenă, evenimentele derulându-se în mai multe zone, inclusiv în Parcul Zăvoi care reunește de această dată 100 de meșteșugari din întreaga țară.
«Marseilleza românilor», din zăvoiul Vâlcii ca simbol național
Despre „«Zăvoiul» din (de la - n.red.) marginea orașului” menționa și Ion Luca Caragiale în „O scrisoare pierdută”, locul în care s-a auzit pentru prima dată public cântecul compus de Anton Pann și Andrei Mureşanu, în urmă cu 176 de ani.
Zona se afla în acele vremuri în proprietatea Mănăstirii Cozia și avea să se transforme 11 ani mai târziu într-una dintre „cele mai frumoase grădini publice ale Olteniei”. Anton Pann, în periplul său prin Țările Române ale secolului al XIX-lea, locuia la acea dată în Râmnicu Vâlcea unde preda muzică psaltică învățăceilor de la Seminarul „Sfântul Nicolae” al Episcopiei Râmnicului și își vindea cărțile tipărite la București.
Despre geneza cântecului pe care Nicolae Bălcescu îl numea «Marseilleza românilor» prof. dr. Florin Epure, directorul Direcției de Cultură Vâlcea, amintește: că: „O găsim în frământatul an revoluționar 1848 care a cuprins toată Europa și, implicit și Țările Române. Îndemnul la lupta de eliberare a românilor din Transilvania, de sub ocupația austro-ungară, pentru independență și și unire, pentru câștigarea libertăților cetățenești, a răsunat mai apoi în iarna lui 1989 la Timișoara, pentru trezirea conștiinței naționale. De atunci, acesta este imnul de stat al României, unul dintre cel mai importante simboluri naționale alături de stemă și drapel”.
„Șlagărul” pentru care s-au tras salve de tun în 1848
La 29 iulie 1848, s-au strâns într-o pompoasă adunare din zăvoiul Vâlcii toți revoluționarii, orășenii împreună cu episcopul, prefectul județului, comisarul districtului, dar și comandantul Gărzii Naționale, după cum amintesc documentele vremii.
„Vâlcenii au sfințit cele șase steaguri tricolore și au depus jurământul pe Constituția revoluționară, prilej cu care, un cor condus de profesorul de muzică psaltică, Anton Pann a intonat «un prea frumos cântec», care nu este altul decât imnul de stat «Deşteaptă-te, Române!». Anton Pann a adaptat melodia «Din sânul Maicii mele» - un cântec de leagăn (publicat de autor în anul 1850) -, pe versurile poemului «Un răsunet» scrise de poetul Andrei Mureşanu. Cântecul a entuziasmat adunarea prezentă la acel moment să-l fredoneze ca pe un adevărat șlagăr. Cea mai importantă mărturie a acestui eveniment, desfășurat într-un cadru public și oficial, este Raportul lui Dimitrie Zăgănescu, comisar extraordinar al districtului Vâlcea, către Ministerul de Interne al Țării Românești, scris a doua zi, la 30 iulie 1848”, mai amintește istoricul.
Documentul la care face referire se află acum la Direcția Județeană a Arhivelor Statului Vâlcea și demonstrează faptul că la Râmnicu Vâlcea a fost intonat public pentru prima dată Imnul Național al României. În raport se vorbește despre momentul intonării, ovații și chiar despre salvele de tun trase cu acest prilej.
„Imnul conține sublimul «acum ori niciodată», pe care îl regăsim și în alte imnuri naționale, de la «paion»-ul cu care grecii au luptat la Maraton și Salamina, până la Marseilleza francezilor. «Prea frumosul cântec» fost interpretat atât de Anton Pann cu corul său în Zăvoiul Râmnicului, cât și de de Andrei Mureșeanu în Scheii Brașovului, Alecsandri, Bălcescu, Brătianu, Rosetti, Ghica, Tell și frații Golești”, a mai amintit prof. dr. Florin Epure.
Povestea imnurilor naționale, de-a lungul vremurilor
Cu toate acestea, melodia care a răsunat pentru prima dată în 1848 a devenit imn oficial abia în 1990, fiind adaptată de Gheorghe Ucenescu.
Înaintea sa, însă, au existat mai multe imnuri naționale, oficiale sau neoficiale.
Iată pe scurt istoria Imnului Național pe meleagurile noastre. Spre exemplu, chiar în timpul Revoluției de la 1848, „Marșul lui Iancu” era un cântec popular printre revoluționarii români. Și, deși nu a fost un imn oficial, el a reprezentat un simbol important al luptei pentru libertate și dreptate.
Și „Pe-al nostru steag e scris Unire” a servit ca imn neoficial, în perioada 1862 – 1881. Cântecul pe versurile lui Andrei Mureșanu și muzica lui Ciprian Porumbescu reflecta idealurile de unitate și independență ale românilor.
Primul imn național oficial a fost însă „Trăiască Regele” (1881-1947). Melodia muzicianului german Eduard Hübsch „Marşul pentru întâmpinarea steagului și a domnitorului” a fost selectată în urma unui concurs, în 1861, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Câștigătorul a fost anunțat la începutul anului 1862. Carol I a fost întâmpinat în 1866 cu această melodie care, timp de două decenii, nici nu a avut versuri. O poezie a lui Vasile Alecsandri l-a completat în 1881, devenind imn național oficial după proclamarea Regatului României. George Enescu a inclus „Imnul Regal” în lucrarea sa „Poema Română”. A răsunat până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial și abdicarea Regelui Mihai I.
După instaurarea regimului comunist, imnul național a fost schimbat cu „Zdrobite cătușe” scris de Aurel Baranga, pe muzica lui Matei Socor, în 1948 (1948-1953).
Mai apoi, a fost schimbat în 1953, cu „Te slăvim, Românie”, un cântec pe versurile lui Eugen Frunză și Dan Deșliu, și muzica lui Matei Socor. A rezistat ca imn național oficial în perioada 1953 - 1975.
Între 1975 – 1977, a mai existat un imn la cererea lui Nicolae Ceaușescu, ales în funcția de președinte în 1974. „Pe-al nostru steag e scris unire”, o melodie patriotică, compusă de Ciprian Porumbescu în anul 1880, pentru a fi imnul societății studențești „România Jună” din Viena a rezistat atât de puțin pentru că fusese deja aleasă linia melodia în 1912 de Albania, ca Imn Național.
„Trei culori”, de care mulți români încă își amintesc, a fost imn național între anii 1977 și 1989, versurile fiind adaptate unui cântec patriotic scris tot de Ciprian Porumbescu.
Lucruri mai puțin știute despre imn
„Deșteaptă-te, române” a fost inițial de două ori mai lung decât Marseilleza francezilor. Din cele 11 strofe ale poemului „Un răsunet” al lui Andrei Mureșeanu, s-au păstrat pentru imn doar patru - prima, a doua, a patra și ultima strofă.
După Revoluție, după un eșec în lumea fotbalistică, Federația Română de Fotbal a cerut schimbarea imnului național. Printre motivații s-a menționat și faptul că este potrivit mai degrabă pentru un „marș funebru”. S-a propus înlocuirea sa cu „Hora Unirii” a lui Vasile Alecsandri, pe muzica lui Alexandru Flechtenmacher sau cu „Țara mea” de Ioan Nenițescu. O petiție menționa că românii nu mai au nevoie să se „trezească sau deștepte”, ci să li se amintească cine au fost și cine sunt.
Ar mai fi de menționat și că „Deșteaptă-te, române”, unul dintre cele mai vechi cântece patriotice ale românilor, a fost interzis timp de aproape jumătate de secol de regimurile totalitare, atât în perioada dictaturii regale a lui Carol al II-lea (1938 - 1940), cât și după instaurarea regimului comunist în 1947. A fost cenzurat din motive politice, fiind considerat un simbol al opoziției și al mișcărilor revoluționare. Într-o perioadă în care regimul căuta să suprime orice formă de contestare, un astfel de simbol era perceput ca o amenințare, fiind incompatibil cu mesajul de supunere și loialitate absolută cerut de regimul carlist sau de cel comunist.
Cum sărbătorește Râmnicul 176 de ani de la nașterea Imnului Național al României
În orașul în care s-a cântat pentru prima dată, Râmnicu Vâlcea, an de an simbolul național al României este serbat pe parcursul mai multor zile sub egida „Zilele Imnului la Vâlcea”. Anul acesta, evenimentele desfășurate în mai multe zone ale orașului, au demarat de pe 26 iulie și se vor încheia pe 29 iulie.
„Concerte de toate genurile, spectacole în cadrul unui festival de teatru pentru copii, animații stradale, vernisaje, un târg de meșteri populari, întreceri sportive, focuri de artificii, dar și o ședință festivă a Consiliului Local sau tradiționala paradă pe traseul Primăria Municipiului - Fântâna Imnului Național din Parcul Zăvoi, sunt câteva dintre modalitățile prin care râmnicenii vor saluta cei 176 de ani trecuți de la nașterea cântecului „Deșteaptă-te, române!”, a menționat purtătorul de cuvânt al Primăriei Râmnicu Vâlcea despre manifestările derulate cu acest prilej.
Anul acesta printre artiștii invitați să concerteze la Râmnicu Vâlcea se numără: What’s Up, Mira, Antract și Vunk.
Se încarcă comentariile...
