El este Gavroche de Focşani, copil revoluționar la 12 ani. Pe 18 decembrie 1989 era la Timișoara
0Ioan Ududec, din Vrancea, a fugit de acasă în decembrie 1989 pentru a lua parte la Revoluţie. Bărbatul, acum în vârstă de 45 de ani, a povestit prin ce aventuri a trecut în Timişoara şi în Bucureşti.
Ioan Ududec, poreclit de prieteni „Lulu“, avea 12 ani în decembrie 1989 şi a trăit istoria pe pielea lui, mult mai intens decât alţi copiii, pentru că a fugit de acasă la Revoluţie.
Pe data de 17 decembrie 1989, băiatul a tras cu urechea la o discuţie telefonică între tatăl său şi un unchi de la Timişoara, colonel de aviaţie, despre lucrurile grave care se întâmplau în oraşul de pe Bega. În mintea puştiului a încolţit pe loc ideea de a pleca să-şi vadă ruda, fără însă să spună nimănui. În aceeaşi zi, profitând de un comision pe care trebuia să-l facă pentru părinţii săi, Lulu a plecat direct în gară şi a luat primul tren spre Bucureşti, apoi spre Timişoara: voia să participe la Revoluţie!
„La Timişoara am ajuns în dimineaţa zilei de 18 decembrie 1989. La ieşirea din gară, am văzut tancuri, militari, agitaţie. Din gară m-am ataşat unui grup care a spus că merge în centru. În drumul nostru, am văzut magazinele devastate. Când am trecut podul peste Bega, am observat o maşină de pompieri căzută în apă. Am stat aproape toată ziua prin zona catedralei, pentru că se auzeau împuşcături. De frică, m-am întors în gară cu gândul să fac cale întoarsă la Bucureşti, dar am aflat că nu pleacă niciun tren. Aşa că am rămas peste noapte în gară“, îşi aminteşte Ioan Ududec.
La adăpost în librărie
Pe 19 decembrie 1989 se afla încă în Timişoara şi a auzit alte focuri de armă. „Am încercat să mă adăpostesc. Angajatele de la librăria Mihai Eminescu m-au chemat înăuntru, unde le-am povestit despre mine. Pentru că librăria fusese incendiată, le-am ajutat şi eu la curăţenie“, povesteşte focşăneanul.
Abia în noaptea de 20 spre 21 decembrie a reuşit Lulu să plece spre Bucureşti. Majoritatea pasagerilor erau revoluţionari care îşi doreau să ajungă în Piaţa Universităţii. Ceea ce s-a şi întâmplat, în dimineaţa de 21, când cu toţii au scandat „Jos comunismul!, Jos Ceauşescu!, Libertate!“.
„Trecătorii se uitau la noi contrariaţi, speriaţi, fără reacţie de susţinere. În jurul orei 10.00 m-am ataşat mulţimii care se îndrepta către mitingul de la Comitetul Central. În urma haosul creat în timpul mitingului, am fugit cu mulţimea în zona Piaţa Romană. Aici am stat un timp, după care am dorit să mă întorc la Universitate, dar accesul mulţimii era blocat de baraje de scutieri. În jurul orei 13.00, mulţimea care discuta paşnic cu scutierii a fost luată cu asalt“, explică Ioan Ududec.
Focşăneanul adaugă că, în busculada creată, a căzut şi şi-a pierdut cunoştinţa pentru câteva clipe, revenindu-şi abia în timp ce se afla în duba Miliţiei, care-i ducea pe manifestanţi la Circa 1. Acolo au fost puşi să dea declaraţii şi, în afară de el şi de un alt copil, restul au fost duşi în noaptea de 21 spre 22 decembrie la închisoarea Jilava.
Sânge spălat cu şampon
„Deşi arestaţi, eu şi celălalt copil am fost duşi în biroul unui şef care ne-a promis că ne dă drumul sub ameninţarea să nu suflăm nicio vorbă despre cele văzute şi întâmplate acolo. Am acceptat şi am fost eliberaţi în jurul orei 8.30. La Universitate, am văzut maşinile spălând sângele de pe jos cu şampon“, continuă mărturisirea terifiantă a focşăneanului.
Lulu a rămas în zonă până a început să se adune mulţimea pentru miting. „M-am strecurat prin mulţime, până în zona din fata balconului Comitetului Central. Fiind copil, am reuşit să urc repede la etajul 1, dar pe culoarul central erau nişte indivizi, cu pistoalele îndreptate spre noi, motiv pentru care am făcut cale întoarsă“, menţionează Ioan Ududec.
În autobuz cu Nicu Ceauşescu
În acel vacarm de nedescris, s-a alăturat unui alt grup de manifestanţi care aveau direcţia Televiziunea Română. Era o zonă în care se trăgea, astfel că băiatul a fost sfătuit să stea aproape de grup. În acest timp, aproape de nicăieri a venit un autobuz dinspre Arcul de Triumf, pe care gărzile patriotice l-au oprit pentru control. În autobuz se afla nimeni altul decât Nicu Ceauşescu, fiul dictatorului.
„Cei de la control l-au rugat pe şofer să mă ia şi pe mine în autobuz. M-am urcat prin uşa din spate şi am înaintat până în zona de mijloc, unde l-am observat pe Nicu Ceauşescu pe scara uşii, protejat de câţiva bărbaţi pentru a nu mai fi linşat de cei din jur, care se manifestau zgomotos. Ajuns la televiziune, am vrut să intru şi eu cu grupul, dar nu m-au lăsat pe motivul că sunt un puşti. Am rămas în zona televiziunii până spre seara, după care m-am dus iar la Comitetul Central, unde am rămas peste noapte. Dimineaţa, am plecat la metrou la Universitate“, povesteşte Ioan.
Fotografiat de un jurnalist străin
În pasajul de la Universitate, Lulu a rămas mai multe zile, alături de alţi camarazi, toţi mai mari ca el. Acolo a mâncat din mâncarea pregătită de bucureşteni special pentru „păzitorii“ metroului şi a dormit pe saltele aduse de administraţia metroului. Tot de acolo păstrează şi singura fotografie din acele zile, făcută de un jurnalist străin.
„Poza este făcută cu un aparat Polaroid. Aveam doar 12 ani şi două luni la Revoluţie. Am revenit la Focşani pe 2 ianuarie 1990, după ce responsabilii din conducerea metroului au emis adeverinţe de mulţumire celor aproximativ 150 de oameni care au ajutat. Ai mei mă credeau deja mort. Tata m-a căutat prin tot Bucureştiul, de era s-o păţească şi el. Azi e mândru de mine“, încheie Lulu.
Nu are certificat de revoluţionar
Imediat după absolvirea liceului, Lulu a hotărât să părăsească România, în căutarea unui trai mai bun. A ales Grecia, unde a lucrat în domeniul serviciilor de turism. Cu banii făcuţi acolo în opt ani de muncă, a revenit în Focşani, unde şi-a închegat propria afacere.
În urma experienţei din decembrie 1989 nu s-a ales cu certificat de revoluţionar. „Am vorbit cu cei de la Institutul care de ocupă de Revoluţia din Decembrie 1989 şi din evidenţele lor sunt singurul copil de vârsta mea care a fost arestat atunci. Eu am fost un copil rebel şi sunt mândru de cum am reacţionat atunci. Probabil că tocmai vârsta m-a făcut să nu realizez pericolele prin care am trecut“, a mai spus Lulu.
Se încarcă comentariile...
