Remus Cernea i-a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui Klaus Iohannis privind înscrierea la ora de Religie
0
Deputatul Remus Cernea nu este de acord cu forma adoptată de Senat pentru articolul de lege care schimbă înscrierea la ora de Religie. El i-a trimis preşedintelui Klaus Iohannis o scrisoare deschisă în care semnalează lucrurile pe care le consideră a fi în neregulă cu proiectul de lege votat în plenul Senatului.
Deputatul independent Remus Cernea consideră că varianta finală a articolului de lege privind înscrierea la ora de Religie, care pune în acord Legea Educaţiei cu decizia Curţii Constituţionale din 12 noiembrie anul trecut, este plină de ambiguităţi care generează confuzii.
"Textul de lege nu prevede durata înscrierii la ora de religie, permiţând o interpretarea eronată şi contrară cu decizia Curţii Constituţionale a României. Astfel, ministerul poate considera că înscrierea la ora de religie făcută o singură dată drept fiind valabilă pentru clasa pregătitoare, ciclul primar, gimnazial sau liceal, obligând elevul ca, odată înscris, să nu se mai poată retrage de la ora de Religie, pe raţionamentul pacta sunt servanda. Legea ar trebui să prevadă în mod expres că durata de înscriere la ora de religie trebuie să fie pentru câte un an deoarece în fiecare an şcolar vorbim de o un alt curriculum, ce cuprinde o altă învăţătură confesională şi dogmatică, aşa cum este înscrierea la disciplinele din curriculum la decizia şcolii. De asemenea, textul intră în contradicţie cu modul de organizare al disciplinelor şcolare. Textul de lege, art. 18 alin. (1), include Religia în rândul disciplinelor din trunchiul comun, adică acele discipline obligatorii. Practic, conceptele şi definiţiile legii se confundă şi norma nu este clară. Din aceste considerente, disciplina religie trebuie să facă parte dintr-o nouă categorie de discipline, curriculum la decizia elevului, pe lângă trunchiul comun şi curriculum la decizia şcolii", se arată în scrisoarea deschisă a deputatului Remus Cernea.
O altă ambiguitate asupra căreia atrage atenţia este legată de înscrierea la ora de religie printr-o cerere şi de schimbarea opţiunii. "Tezele I şi II ale textului adoptat prevăd că înscrierea şi renunţarea la ora de religie se face printr-o “cerere”. Dar o “cerere” reprezintă un act care poate fi acceptat ori respins. În consecinţă, utilizarea termenului de “cerere” generează riscul ca aceasta, prin natura actului, să fie uneori respinsă de către conducerea unei unităţi de învăţământ. Astfel că posibilitatea de a urma orele de religie devine riscă să devină, din nou, obligaţia de a urma orele de religie, teză care este vadită împotriva deciziei CCR", consideră Cernea. De asemenea, el mai spune că textul adoptat este incomplet, întrucât nu prevede ce se întâmplă cu elevii care nu urmează ora de religie, în intervalul de timp în care se susţine această oră.
Cronologia evenimentelor privind ora de Religie
În data de 12 noiembrie 2014, Curtea Constituţională a Rmâniei (CCR) a luat o decizie istorică prin care a schimbat modalitatea de înscriere la ora de Religie. Judecătorii CCR au hotărât că este neconstituţional să se depună cerere de retragere de la Religie, fiind mai corect, în schimb, ca înscrierea să nu se mai facă din oficiu, ci ca elevii care doresc să urmeze aceste ore să depună solicitare de înscriere la Religie. Decizia a fost câştigată în instaţă de către un profesor din Buzău, Emil Moise, care a depus plângere la CCR în privinţa orei de Religie. Pe 23 ianuarie 2015, decizia CCR a fost publicată în Monitorul Oficial, moment în care a devenit oficial valabilă, însă Ministerul Educaţiei nu a pus-o în vigoare decât abia în luna martie, când le-a cerut părinţilor care doresc ca elevii să urmeze Religia să depună cerere în acest sens. În urma unei campanii mediatice de amploare realizată de Patriarhie, peste 90% din părinţi au depus cererile de participare.
Între timp, Patriarhia a trimis şi o scrisoare către deputaţii din Comisia pentru Învăţământ în care recomanda ca înscrierea să se facă pe un ciclu de învăţământ, nu pe un an şcolar. Cererea Patriarhiei nu a fost, însă, adoptată în varianta finală votată în plenul Senatului pe 18 mai, care are următorul cuprins: "Înscrierea sau reînscrierea elevului pentru a frecventa orele de religie se face prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor. Schimbarea acestei opţiuni sau retragerea se face tot prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelului legal instituit pentru elevul minor. Situaţia şcolară se încheie, după caz, cu sau fără disciplina Religie".
Mai jos, textul integral al scrisorii deschise transmise de Remus Cernea:
Scrisoare deschisă către Preşedintele Iohannis pentru a retrimite parlamentului spre reexaminare legea privind modul de înscriere a elevilor la ora de religie
Către: Administraţia Prezidenţială a României
În atenţia: Excelenţei Sale, Domnul Preşedinte Klaus Werner Iohannis
Excelenţă,
Ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 669 / 2014, Parlamentul României a adoptat recent Legea pentru modificarea alin. (2) al Art. 18 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 prin care se modifică modalitatea înscrierii la ora de religie.
Din nefericire, în ciuda semnalelor trase în cadrul dezbaterilor din parlament şi presă, textul final adoptat prin L141/2015 de către forul legislativ nu corespunde literei şi spiritului Deciziei CCR. În loc să fie clară şi cuprinzătoare, modificarea Parlamentului menţine o serie de ambiguităţi generatoare de confuzii şi noi abuzuri şi nu răspunde corespunzător problemei de fond care a dus la procesul câştigat de profesorul Emil Moise la Curtea Constituţională în privinţa modului în care se face înscrierea la orele de religie.
Dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie reprezintă o valoare fundamentală într-o societate democratică iar legiferarea asupra acestuia ar trebui făcută la un înalt nivel de înţelegere şi înţelepciune democratică. O legislaţie confuză şi superficială conduce la abuzuri grave şi îi împiedică pe cetăţeni să se bucure de drepturile şi libertăţile lor.
Conform alin. (2) al articolului 18, textul adoptat recent de către Parlament prevede:
”(2) Înscrierea elevului pentru a frecventa orele de religie se face prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor. Schimbarea acestei opţiuni se face tot prin cerere scrisă a elevului major, respectiv a părintelui sau a tutorelului legal instituit pentru elevul minor. În cazul în care elevul frecventează orele de religie, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.”
Pentru raţiunile prezentate mai jos, vă adresez rugămintea, Domnule Preşedinte, să retrimiteţi Parlamentului spre reexaminare legea pentru ca aspecte precum cele sesizate să poată fi remediate:
I. Necorelarea cu Codul Civil.
În conformitate cu Art. 41 din Codul Civil, “(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea părinţilor sau, după caz, a tuturelui, iar în cazurile prevăzute de lege, şi cu autorizarea instanţei de tutelă. Încuviinţarea sau autorizarea poate fi dată, cel mai târziu, în momentul încheierii actului. Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor.”
De asemenea, Art. 491 reglementează religia copilului:
“(1) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.
(2) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă.”
Alegerea unei confesiuni religioase este un act juridic, deoarece copilul are în vedere producerea de efecte juridice, în principal opozabilitatea. Înscrierea la ora de religie este un act juridic voliţional care trebuie realizat în conformitate cu Art. 41 alin. (2) şi (3), dar şi în conformitate cu Art. 491.
Astfel, înscrierea la ora de religie poate fi un act juridic de conservare sau de administrare, în niciun caz de dispoziţie, cum a apreciat Consiliul Economic şi Social şi Comisia pentru Învăţământ din Camera Deputaţilor.
În cazul în care un copil are o religie diferită de părinţii săi, copilul are dreptul sa studieze conform credinţei proprii. Dacă părinţii sunt atei şi copilul este credincios, oare îl vor înscrie părinţii la ora de religie? Dacă părinţii sunt credincioşi şi copilul este ateu, este posibil că părinţii să-l oblige pe copil să se înscrie la ora de religie? Acestea sunt doar două întrebări fireşti care se nasc din problema de drept expusă. De asemenea, în doctrină se afirmă că incapacitatea totală sau parţială a minorului are ca scop protejarea sa şi nu frustrarea titularului de drepturi subiective şi se reţine un “premajorat religios” pentru copilul care a împlinit vârsta de 14 ani. (O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Persoanele în reglementarea noului Cod civil, Ediţia a 3-a, revăzută şi adăugită, 2015, p. 336.)
Comisiile sesizate în fond din Senatul României au menţinut, la rândul lor, în mod eronat, opinia că “părinţii sunt cei care decid pentru elevii minori” ceea ce contravine însă Codului Civil, după cum am arătat mai sus.
În concluzie, textul de lege trebuie reformulat pentru a fi în concordanţă cu dispoziţiile legale din Codul Civil, după principiul “aceeaşi raţiune, aceeaşi soluţie”. Altfel, textul adoptat este expus unei noi contestaţii, cu şanse maxime de succes, la Curtea Constituţională, de către orice persoană care a împlinit 14 ani şi căreia i se refuză dreptul de a decide cu privire la participarea sau nu la orele de religie.
II. Ambiguitatea textului de lege cu privire la durata înscrierii la ora de religie.
Textul de lege nu prevede durata înscrierii la ora de religie, permiţând o interpretarea eronată şi contrară cu decizia Curţii Constituţionale a României. Astfel, ministerul poate considera că înscrierea la ora de religie făcută o singură dată drept fiind valabilă pentru clasa pregătitoare, ciclul primar, gimnazial sau liceal, obligând elevul ca, odată înscris, să nu se mai poată retrage de la ora de Religie, pe raţionamentul pacta sunt servanda.
Legea ar trebui să prevadă în mod expres că durata de înscriere la ora de religie trebuie să fie pentru câte un an deoarece în fiecare an şcolar vorbim de o un alt curriculum, ce cuprinde o altă învăţătură confesională şi dogmatică, aşa cum este înscrierea la disciplinele din curriculum la decizia şcolii.
De asemenea, textul intră în contradicţie cu modul de organizare al disciplinelor şcolare. Textul de lege, art. 18 alin. (1), include Religia în rândul disciplinelor din trunchiul comun, adică acele discipline obligatorii. Practic, conceptele şi definiţiile legii se confundă şi norma nu este clară. Din aceste considerente, disciplina religie trebuie să facă parte dintr-o nouă categorie de discipline, curriculum la decizia elevului, pe lângă trunchiul comun şi curriculum la decizia şcolii.
III. Ambiguitatea textului de lege cu privire la “cererea” ori “notificarea” care ar trebui adresată şcolii la înscrierea ori retragerea de la ora de religie.
O altă ambiguitate a textului de lege este legată înscrierea la ora de religie şi de schimbarea opţiunii. Tezele I şi II ale textului adoptat prevăd că înscrierea şi renunţarea la ora de religie se face printr-o “cerere”. Dar o “cerere” reprezintă un act care poate fi acceptat ori respins. În consecinţă, utilizarea termenului de “cerere” generează riscul ca aceasta, prin natura actului, să fie uneori respinsă de către conducerea unei unităţi de învăţământ. Astfel că posibilitatea de a urma orele de religie devine riscă să devină, din nou, obligaţia de a urma orele de religie, teză care este vadită împotriva deciziei CCR nr. 669/2014 şi a Art. 29 din Constituţie (dreptul la libertate de conştiinţă).
Din aceste considerente, textul de lege ar trebui formulat în sensul prezentării unei “notificări”, care să nu necesite aprobare şi de care şcoala doar va trebui să ia act. Este drept că eventualul refuz al şcolii de a aproba cererea de retragere de la ora de religie poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ, însă pentru o decizie definitivă ar putea trece chiar şi doi ani. Pentru a evita astfel de situaţii, este necesar ca legea să conţină prevederi clare.
IV. Textul adoptat este incomplet, întrucât nu prevede ce se întâmplă în respectivul interval de timp cu elevii care nu urmează ora de religie.
Legea învăţământului nu stabileşte ce se întâmplă în intervalul orar respectiv cu elevii care nu urmează orele de religie. Este cazul a sute de mii de elevi care fie nu doresc să urmeze orele de religie, fie fac parte dintre aceia cărora şcoala nu le asigură posibilitatea de a urma aceste ore în cadrul instituţiei. Legea nu poate face însă abstracţie de aceşti elevi şi are obligaţia să găsească o soluţie pentru ei. Nu poate fi nicicum acceptată ideea că situaţia acestor elevi va rămâne nereglementată. Or, din nefericire, parlamentul nu a clarificat acest aspect cu prilejul modificărilor recente, aşa cum ar fi avut obligaţia să o facă.
Ideal ar fi ca orele de religie să figureze la începutul ori la sfârşitul orarului iar acolo unde acest lucru nu este posibil, să fie oferite alternative elevilor respectivi.
Consider că textul, pentru a corespunde nevoilor elevilor ar trebui completat şi cu o prevedere de acest tip:
“Orele de religie vor figura în orar la început sau la sfârşitul programului. Atunci când acest lucru nu este posibil, pentru elevii care nu vor participa la orele de Religie, şcoala va oferi activităţi alternative, în intervalul respectiv de timp.”
V. Discriminarea cultelor minoritare.
Din teza finală a alin. (2) se admite posibilitatea ca statul să nu-şi respecte responsabilităţile asumate cu privire la posibilitatea elevilor de a urma orele de religie. Această teză finală protejează cultele cu un număr relativ mare de credincioşi şi dezavantajează cultele mici. Dacă un elev doreşte să parcurgă ora de religie de la un anumit cult şi este singurul elev din acea unitate care doreşte acest lucru, atunci şcoala îi va putea refuza participarea la ora de religie conform cu cultul din care acesta face parte. În consecinţă, nu mai vorbim de o prevedere legislativă care să îi trateze pe toţi elevii în mod egal, fără nici un fel de discriminare. Teza finală ar trebui eliminată, fiind una discriminatorie şi neconstituţională, în lumina celor arătate mai sus.
VI. Adoptarea, în mod necritic, de către Parlament a punctului de vedere al bisericii majoritare şi ignorarea altor argumente şi propuneri, venite inclusiv din partea elevilor.
În procesul de amendare al alin. (2) din art. 18 a Legii nr. 1/2011 s-a asumat de către Comisii spre dezbatere şi adoptare doar forma propusă de Biserica Ortodoxă Română, fără a se lua cu adevărat în considerare alte amendamente depuse la comisia de învăţământ de către deputaţi şi senatori.
La dezbaterile din comisii am asistat la un derapaj grav de la respectarea principiilor separării dintre stat şi biserică, pluralismului şi dezbaterii parlamentare şi o intruziune îngrijorătoare a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române în procesul de legiferare din Parlamentul României. Prezenţa preoţilor şi luările lor de poziţie au afectat dezbaterile în sensul că majoritatea parlamentarilor s-a raliat, necondiţionat şi suspendându-şi spiritul critic, punctului de vedere al acestora. Responsabilitatea pentru acest derapaj este însă, în totalitate, a politicienilor. Patriarhia BOR avea întreaga legitimitate de a participa la dezbateri, alături de reprezentanţi ai altor culte ori ONG-uri. Însă a frapat auto-subordonarea multora dintre membrii comisiilor pentru învăţământ faţă de abordarea susţinută de către Patriarhie. Spre exemplu, au existat chiar şi formulări ale unor membri ai Comisiei pentru învăţământ de genul “Avem un proiect foarte bun (asumat de Comisie la cererea Patriarhiei BOR), astfel că orice alte propuneri trebuie respinse”.
De asemenea, propunerile Consiliului Naţional al Elevilor şi Asociaţiei Elevilor din Constanţa prin care se remediau aceste aspecte şi disciplina religia era trecută în categoria celor la decizia elevului au fost ignorate.
VII. Vicii de procedură.
Înainte de intrarea prezentei propuneri legislative în circuitul legislativ, am iniţiat împreuna cu alţi patru colegi parlamentari o propunere care ţine cont de cele patru chestiuni amintite anterior. La şedinţa comisiei pentru învăţământ şi la comisia juridică s-a reţinut ca proiect de bază L141/2015, iar proiectul iniţiat de către mine a fost respins cu menţiunea că diferenţele vor constitui un amendament la L141/2015, lucru ce nu s-a mai întâmplat, încălcându-se astfel Art. 72 din Regulamentul Senatului.
Consultarea Raportului comun la L142/2015 duce la concluzia evidentă că amendamentul care ar fi trebuit să fie inclus (ca amendament adoptat, ori respins) în Anexă nu figurează acolo, ceea ce reprezintă încălcarea Art. 72 din Regulamentul Senatului.
Faţă de toate cele mai sus menţionate şi constantând o încălcare a spiritului şi normei deciziei Curţii Constituţionale a României, a Regulamentului Senatului, precum şi din lipsa corelărilor legislative, vă adresez rugămintea de a solicita reexeminarea legii în Parlament.
PS: Le mulţumesc lui Alexandru Bajdechi şi Andrei Nicolae Popa pentru contribuţia substanţială la elaborarea acestui text.
Cu deosebită consideraţie,
Remus Cernea
Deputat
Se încarcă comentariile...
