Greșelile pe care cei mai mulți părinți le fac și afectează randamentul copiilor la școală. Psiholog: „Treaba asta induce o fobie școlară”
0Chiar și cei mai experimentați părinți au tendința să greșească în relația cu copiii lor, iar prin asta pot să le afecteze inclusiv randamentul la învățătură. Psihologul Mihai Copăceanu avertizează că educația nu se face cu amenințări și cu pedepse.
De multe ori, în încercarea de a-i motiva pe copii și de a da dovadă de fermitate în raport cu ei, unii părinți întrec măsura, iar acest lucru poate avea efecte nefaste inclusiv la școală, spune psihologul Mihai Copăceanu.
El a dat și câteva exemple cu privire la modul în care unii adulți nu fac altceva decât să-i facă pe cei mici să deteste școala și îi împiedică să se adapteze provocărilor care îi așteaptă. Într-o postare pe Facebook, cunoscutul psiholog enumeră câteva dintre erorile des întâlnite, mai ales atunci când vacanța de vară este pe sfârșite, iar părinții vor să-i responsabilizeze.
„Nu e o încurajare, nu e nici un avertisment”
„«Las că vezi tu că începe școala! Mai vorbim noi!» Treaba asta o aud copiii în fiecare zi de vară și mai des și mai apăsat acum în ultimele zile de vacanță. Nu e o încurajare, nu e nici un avertisment, cât sună a amenințare și de multe ori continuă cu alte amenințări, legate de școală, de responsabilitate, de medie, de învățat, de ce vei ajunge în viață. La copiii mici treaba asta induce o teamă de școală, o fobie școlară pe bune și mă refer încă de la acei micuți care avansează la clasa pregătitoare, «gata, nu mai ești la grădiniță, trebuie să înveți la școală, nu ne mai jucăm», încât ai impresia că în prima zi de școala doamna învățătoare stă cu pușcă mitralieră la intrarea în clasă și le țintește pe micile ființe”, începe Copăceanu.
Un astfel de comportament al adulților, care nu conștientizează faptul că exagerează din dorința de a-i responsabiliza pe cei mici, ajunge de multe ori să aibă exact efectul opus. Mihai Copăceanu merge chiar mai departe și face o afirmație controversată, anume că nu este în regulă să li se spună copiilor să depună efort și să muncească pentru a avea rezultate școlare mai bune.
„Dacă ne gândim atent și mai jos putem merge, la copiii de grădi care ajung în «grupa mare»... Și putem continua povestea până la clasa a I-a, care e cea mai serioasă și severă dintre toate de până acum. Deci, «tre să înveți literele obligatoriu, să faci tabla înmulțirii, împărțirii și să vorbește foarte bine engleză și germană și dacă se poate spaniolă, să mergi la sport și la dezvoltare personală». What? Mami! Amenințarea continuă și la clasa a II-a. «Eu înțeleg că ai fost pe clasa I-a, că ai luat doar F.B. dar nu ai muncit destul». Personal, mă irită asocierea între «școală» și «muncă». De ce școala înseamnă că elevul trebuie să depună efort? Să muncească? Sau și mai departe «așa cum tati merge la lucru să avem bani pentru mâncare (și jucării) și tu trebuie să înveți la școală, să muncești». Cum? Pe clasa a II-a avem evaluări, parcă și pe clasa a IV-a și pe clasa a VI-a”, mai scrie psihologul.
L-am văzut luminat la față”
În opinia lui Mihai Copăceanu, cea mai mare teamă de școală o resimt copiii care încep clasa a V-a. Iar acest lucru ar putea fi evitat, mai spune el. „Încă de la finalul clasei a IV-a sunt amenințați că vor da de balauri, de profesori exigenți, serioși, de un diriginte taliban, nu mai este doamna care vă iubește și vă dă calificative din dragoste. Odată i-am spus mai în glumă unui puști că clasa a V-a este cea mai ușoară. Și l-am văzut luminat la față, l-am văzut cum a insistat să afle adevărul, dacă vorbesc serios, pentru că toți din jurul său de la doamna, mama, tata, surioara, buni, buni, tușica, toți i-au spus că clasa a V-a e cea mai grea... Nici vara nu a mai fost vară...”, adaugă psihologul.
De asemenea, Mihai Copăceanu consideră că părinții care insistă pe lângă copii să învețe mai mult începând cu clasa a VII-a, pentru a „prinde” un loc bun la liceu, greșesc. O altă afirmație care ar putea să pară pentru mulți hazardată.
„Clasa a VII-a nu scapă de teroare, căci de pe acum unii părinți se gândesc și deja planifică meditații intense, că pe clasa a VIII-a e prea târziu, nu mai găsești locuri libere la profesorii ăia buni și vânați, iar colegii îți iau înainte. A VIII-a e dezastru. E finalul lumii. Apocalipsa. E groaznic. Nu mai ai viață! Ai stres maxim și o doză de amenințări zilnice! A IX-a le fel...Amenințări cu «să nu mă faci de ras»... și pe a XI-a și desigur pe a XII-a...”, adaugă el.
Mai multe moduri de a privi lucrurile
Educația nu se face cu teama de consecințe, cu amenințări, cu pedepse, precizează psihologul.
„Imaginați-vă doar câteva clipe ce poate simți un copil care de la grădi i s-a spus cât de grea este școala și că datoria lui este să muncească, să învețe că altfel nu ajunge nimic în viață, că nu are ce mânca etc și i se spune an de an și vară de vară și zi de zi... Ce va înțelege el din școala asta? Și să nu uităm că același mesaj...îl aud aceiași copii de la domnii și doamnele în prima zi de școală, de la diriga și dirigu.... «bei, copii, ați trecut în clasa a VIII-a...vă așteaptă un examen greu de care ține viitorul vostru». Domne este 9 septembrie...prima zi de școală și deja o dăm cu amenințarea examenului! Haideți să schimbăm cumva perspectiva această bolnăvicioasă! Copiii au nevoie de încurajări, de susținere, de inspirație și motivație, de curiozitate și încântare, de bucurii (și de insuccese, că așa e în viață), dar atitudinea contează, chiar contează!”, a încheiat psihologul Mihai Copăceanu.
Există însă și alte opinii în rândul experților, chiar dacă în general toți sunt de acord că părinții trebuie să dea dovadă de tact în relația cu copiii și să nu ajungă să-i streseze și să le provoace fobii. Cu toate aceste, alți psihologi vorbesc despre faptul că cei mici trebuie responsabilitați și învățați încă de la vârste fragede că trebuie să se implice pentru a obține rezultate bune la învățătură.
Se încarcă comentariile...
