Cum ar trebui predată Religia în școli: „Acum ori îți pui căștile pe urechi și asculți muzică în ora de Religie, ori îți faci temele la alte materii”
0Religia, materie de sine stătătoare și facultativă, care se predă în toți anii de școală, de la pregătitoare până în ultima clasă de liceu, ar trebui să fie reformată din temelii. O spun experții în educație, o spun răspicat și părinții copiilor. Motivul? Predarea Religiei în școli este un eșec social, iar cei 13 ani de educație religioasă nu au adus nici un beneficiu, consideră Ciprian Mihali, directorul departamentului de Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Marian Staș, expert în educație, vine în acest sens și cu o propunere.
Religia, o materie facultativă printre cele obligatorii. Specialist: „O aberație juridică”
Religia se află în trunchiul comun al orarului, acolo unde se regăsesc materiile obligatorii pentru toți elevii, însă această disciplină are un statut special: este facultativă. Decizia aparține CCR și nu poate fi atacată. Deși, păreri contra vor exista mereu. „Sunt două aspecte juridice care se bat cap în cap: unul este aspectul de neconstituționalitate al obligativității predării Religiei, așa cum a hotărât Curtea Constituțională a României, iar altul este prezența acestei discipline în trunchiul comun al planurilor-cadru. Mi se pare o aberație juridică”, a declarat pentru „Adevărul” Marian Staș.
„Legea spune că e obligatoriu ca școala să pună la dispoziția elevilor o astfel de materie, dar nu e obligatoriu ca elevii s-o studieze? Cum vine asta? Și atunci, pe principiul acesta, de ce nu se aplică decizia și în cazul altor materii din trunchiul comun? De exemplu, școala să ofere Matematică, iar elevii s-o urmeze doar dacă vor”, continua acesta. Prin urmare, din start, ne aflăm în fața unui conflict juridic, explică specialistul.
„Nu vreau ca băiatul meu să creadă că dacă nu e cuminte ajunge în Iad”
Religia este o materie care se predă îndoctrinând, de cele mai multe ori, copiii, a precizat pentru „Adevărul” Miruna Matei, mama unui elev de clasa I, care ne-a povestit cum a fost influențat copilul „să creadă în bazaconii fără nici o susținere științifică”:
„Nu am făcut cerere să-l înscriu pe Theo la Religie, copilul a fost din start înscris. Ar fi trebuit să fac o solicitare dacă nu voiam ca el să participe. Așa mi s-a zis de la secretariatul școlii. Dar mi s-a părut prea mare bătaia de cap dacă aș fi vrut să-l retrag, iar asta pentru că băiatul ar fi trebuit să iasă de la oră și nu ar fi avut unde să stea”, explică părintele.
„Însă, cu timpul, mi-am dat seama că am făcut o mare greșeală. Copilul a început să vorbească din ce în ce mai des despre Dumnezeu, Isus, cruci, moarte, îngeri, biserici, să cânte rugăciuni pe stradă, să se închine fără motiv - un gest care devenise într-o vreme aproape un tic..”
Femeia a povestit că a încercat să nu bage în seamă astfel de gesturi. „În schimb, am început să-i explicăm de ce nu cântăm rugăciuni în gura mare pe stradă, de ce nu ne închinăm decât la biserică, i-am explicat onest, sincer și cât de bine am putut ce este moartea, ce se întâmplă după moarte, cine a fost Isus, cum s-a format lumea, omul etc. Însă ce îi spuneam noi era anulat de ce îi spunea domnul de Religie în clasă”.
Femeia s-a îngrijorat cu adevărat atunci când copilul i-a spus că ar vrea să se închine noaptea și să zică Tatăl Nostru ca să nu mai viseze urât: „Pentru că a avut într-o noapte un coșmar, copilul a început să se roage la Dumnezeu să nu-i mai dea vise urâte. I-am explicat din nou că te poți închina, te poți ruga, dar asta nu înseamnă că nu vei mai visa urât. Am vorbit mult atunci. I-am spus că avem cu toții coșmaruri câteodată, i-am explicat pe înțelesul lui de ce se întâmplă acest lucru, ce se petrece în creierul nostru, am dormit împreună o perioadă”.
Femeia ne-a spus că vrea să-și retragă băiatul de la ora de Religie pentru că-și dorește un copil ancorat în realitate, un copil înclinat spre știință, „nu unul care să creadă că păcătoșii ajung în Iad, iar dacă nu e cuminte o să-l bată Dumnezeu”. Însă, recunoaște tot ea, va fi foarte dificil, căci copilul are anul acesta ora de Religie în mijlocul programului. În acest context, foarte des întâlnit în școlile românești, profesorul Ciprian Mihali trage un mare semnal de alarmă: „Transformarea Religiei în disciplină opțională este un eșec. O disciplină este opțională atunci când elevul are posibilitatea să aleagă între ea și o altă disciplină, cum se întâmplă cu alte discipline școlare sau universitare: ai, de exemplu, patru cursuri opționale dintre care ai libertatea să alegi două. Dar, în cazul Religiei, alternativa nu există: ca elev, ori îți pui căștile pe urechi și asculți muzică în ora de Religie, ori îți faci temele la alte materii, ori stai pe holurile școlii. Niciuna din aceste alternative nu este propriu-zis educațională și benefică elevilor”.
Secialist: „Religia în școli, un experiment de catehizare a copiilor”
Povestea Mirunei este doar un exemplu care ne arată cum se predă, de fapt, Religia la școală în clasele mici, atunci când mintea copiilor este cel mai ușor de modelat. „Cei treisprezece ani (de la clasa pregătitoare până în clasa a XII-a) de pretinsă educație religioasă nu contribuie nici la o mai bună cunoaștere a fenomenului religios sau a istoriei religiilor, dar nici nu formează un cetățean mai moral, mai deschis la minte și mai deschis spre ceilalți. Nici măcar nu educă niște credincioși care să-și înțeleagă mai bine propria religie, textele ei fundamentale sau propria lor credință”, consideră profesorul Ciprian Mihali. „Cu rare și fericite excepții, profesorii de Religie continuă să fie slab pregătiți teoretic și se mărginesc la un nereușit și îndelung experiment de catehizare a copiilor”, continuă specialistul.
Marian Staș întărește ideea explicând faptul că Religia ar putea rămâne ca materie predată în școală, însă sub o altă formă: „În locul acestei discipline am putea introduce o componentă de Educație pentru spiritualitate. Căci, în momentul de față, la cum este predată acum această materie, există două mari riscuri: în primul rând, există multiple semnale care spun că oamenii care intră în sălile de clasă nu sunt profesioniști așa cum ar trebui să fie și, în al doilea rând, ne confruntăm cu riscul de prozelitism și îndoctrinare”. Și nu neapărat religioasă, dacă ne amintim cazul profesorului de la Buzău acuzat de prozelitism neolegionar.
Un aranjament, un joc de putere și influență
Prin urmare, consideră Marian Staș, Religia, dacă tot o păstrăm în școli, să fie măcar de un real folos copiilor: „E limpede pentru mine că acest aranjament, care generează conflicte de natură juridică dar și de natură pedagogică, are o sursă despre care nu vorbește nimeni. Și anume, această tendință de joc de putere și influență din partea cultului religios majoritar. Iar asta nu e o acuză. E un fapt”.
Marian Staș compară acest joc de putere practicat de BOR cu un veritabil joc de GO: „În care obiectivul este ca piesele fiecărui jucător să încercuiască un număr cât mai mare dintre piesele adversarului”. Iar până la o limită, spune Marian Staș, poate accepta acest lucru din partea Bisericii.„Cu ce nu am să fiu însă niciodată de acord este acest risc de prozelitism și îndoctrinare. Pentru că asta nu mai înseamnă o societate liberă, ci o societate tributară unei educații de Ev Mediu, nu unei educații de secol XXI”, spune expertul.
Una este credința profundă, pe care fiecare dintre noi o purtăm în suflet mai mult sau mai puțin, și alta este ceea ce se predă la școală, consideră cei doi experți în educație. În acest context, Marian Staș îl invită pe patriarhul României la un exercițiu onest pentru ceea ce înseamnă educația spirituală a copiilor din ziua de azi: „Să gândim conținuturi cu teme relevante, neutre, care să echilibreze pedagogic și educațional idei și credințe religioase, care să invite la autocunoaștere, autocontrol, cunoaștere de sine etc. Asta, evitând cele două compenente profund contra-educaționale, și anume prozelitismul și îndoctrinarea”.
Pe lângă eliminarea Religiei din orar și introducerea în locul său a disciplinei Educație pentru spiritualitate, Marian Staș mai vine cu o propunere: pilotarea acestei materii în anumite școli.:„Pentru ca schimbarea să nu se facă brusc, pentru ca această noutate să fie mai ușor de acceptat. Iar acolo unde trebuie ajustat, intervenit, să se poată ajuta și interveni”.
Apel la responsabilitate
Profesorul universitar Ciprian Mihali adresează și el un apel către Biserica Ortodoxă Română, spunând că BOR are dreptul de a face educație religioasă, însă felul în care o face este discutabil. „Să ne înțelegem: BOR și celelalte biserici recunoscute de statul român au tot dreptul, consacrat prin lege și recunoscut de societate, de a face educație religioasă. Vrem nu vrem, religia este o dimensiune fundamentală a existenței noastre individuale, colective și istorice. Dar felul în care această educație se petrece și locul în care se petrece, durata și actorii ei aduc mari deservicii nu doar religiei în general, ci și relațiilor dintre oameni și societății în ansamblul ei”.
Se încarcă comentariile...
