Epidemia „bolii cerbului zombi“ se răspândește în America de Nord. Cercetătorii se tem că s-ar putea transmite la oameni
0Oamenii de știință se tem că o maladie asemănătoare cu boala vacii nebune, supranumită "boala cerbului zombi", ar putea să se transmită de la animale la oameni.
Când cerbul catâr a murit în octombrie, a pierit într-un loc pe care majoritatea oamenilor l-ar considera mijlocul pustietății, la kilometri distanță de cel mai apropiat drum. Dar ultima sa suflare nu a fost dată într-un colț izolat al geografiei americane. A murit din cauza unei boli de temut îndelungate, în spatele parcului național Yellowstone, în nord-vestul statului Wyoming - primul caz confirmat de boală cronică în cea mai faimoasă rezervație naturală a țării, scrie theguardian.com.
Timp de ani de zile, boala cașectizantă cronică, cauzată de prioni - agenți patogeni anormali și transmisibili - s-a răspândit pe furiș în America de Nord, îngrijorările fiind exprimate în primul rând de vânători după ce au observat căprioare care se comportau ciudat.
Prionii cauzează modificări în creierul și sistemul nervos al gazdelor, lăsând animalele salivând, letargice, emaciate, poticnindu-se și cu o "privire goală" care i-a determinat pe unii să o numească "boala cerbilor zombi". Aceasta se răspândește prin familia cervidelor: cerbi, elani, caribu și reni. Este fatală, fără tratamente sau vaccinuri cunoscute.
Descoperirea sa în Yellowstone, al cărui ecosistem susține cea mai mare și cea mai diversă gamă de mamifere sălbatice mari din SUA, reprezintă un important semnal de alarmă pentru public, spune Dr. Thomas Roffe, medic veterinar și fost șef al departamentului de sănătate animală pentru Fish & Wildlife Service, o agenție federală americană.
"Acest caz pune boala cașectizantă cronică pe radarul atenției larg răspândite într-un mod în care nu a fost înainte - și acesta este, în mod ironic, un lucru bun", spune el. "Este o boală care are implicații ecologice uriașe".
Roffe prezicea de zeci de ani că boala va ajunge în Yellowstone, avertizând că atât guvernul federal, cât și statul Wyoming trebuie să ia măsuri agresive pentru a ajuta la încetinirea răspândirii sale. Aceste avertismente au rămas în mare parte nebăgate în seamă, spune el, iar acum consecințele se vor manifesta în fața milioanelor de oameni care vizitează parcul în fiecare an.
Zona constituie un vast laborator de observare a ceea ce se întâmplă atunci când maladia se infiltrează într-un ecosistem cu întreaga sa diversitate biologică inițială. Sute de mii de elani și căprioare trec prin Yellowstone, susținând populații de urși grizzly, lupi, pumele, coioți și alte animale necrofage.
Boala este un "dezastru cu evoluție lentă", potrivit doctorului Michael Osterholm, un epidemiolog care a studiat focarul de encefalopatie spongiformă bovină sau "boala vacii nebune" - o afecțiune prionică înrudită - din Marea Britanie și care este director al Centrului pentru cercetare și politici în domeniul bolilor infecțioase de la Universitatea din Minnesota.
Dr. Cory Anderson și-a obținut recent doctoratul studiind cu Osterholm, concentrându-se asupra căilor de transmitere a bolii de la CWD. "Avem de-a face cu o boală care este invariabil fatală, incurabilă și foarte contagioasă. Îngrijorarea este că nu avem o modalitate eficientă și ușoară de a o eradica, nici de la animalele pe care le infectează, nici din mediul pe care îl contaminează."
Odată ce un mediu este infectat, agentul patogen este extrem de greu de eradicat. Acesta poate persista ani de zile în murdărie sau pe suprafețe, iar oamenii de știință raportează că este rezistent la dezinfectanți, formaldehidă, radiații și incinerare la 600C.
Trecerea peste bariera speciilor
În SUA și Canada, CWD a atras atenția nu numai pentru că afectează animalele de vânătoare mare, ci și pentru că ar putea sări bariera dintre specii. Cerbii și elanii ar putea infecta vitele, alte mamifere, păsări sau chiar oamenii. Epidemiologii spun că absența unui caz de "răspândire" nu înseamnă că nu se va întâmpla. CWD face parte dintr-un grup de afecțiuni neurologice fatale care include și ESB.
"Epidemia de ESB (vaca nebună) din Marea Britanie a oferit un exemplu despre cum, peste noapte, lucrurile pot lua o întorsătură atunci când un eveniment de răspândire se produce, să zicem, de la animale la oameni", spune Anderson. "Vorbim despre potențialul ca ceva similar să se întâmple. Nimeni nu spune că se va întâmpla cu siguranță, dar este important ca oamenii să fie pregătiți."
Dr. Raina Plowright, ecologist de boli la Universitatea Cornell, spune că CWD ar trebui privit pe fundalul unor agenți patogeni zoonotici emergenți periculoși care se deplasează înainte și înapoi peste barierele dintre specii, între oameni, animale și animale sălbatice la nivel global. Focarele apar pe măsură ce așezările umane și operațiunile agricole se adâncesc în medii în care crește contactul cu animalele purtătoare de boli.
Odată cu începerea sezonului de vânătoare în SUA, Centrele americane pentru controlul bolilor și statele individuale recomandă cu insistență ca animalele de vânat recoltate să fie testate pentru depistarea bolilor, iar carnea de cervide care par bolnave să nu fie consumată.
Alliance for Public Wildlife a estimat în 2017 că între 7.000 și 15.000 de animale infectate cu boala cașectizantă cronică (CWD) pe an erau consumate fără să vrea de oameni și că se așteaptă ca numărul acestora să crească cu 20% pe an. În Wisconsin, unde testarea cărnii de vânat este voluntară, Anderson și Osterholm spun că multe mii de oameni au mâncat probabil carne de cerb infectat.
Wyoming servește drept punct de referință pentru alte state. Din 1997, au fost colectate și testate 92.000 de mostre de țesut, a declarat Breanna Ball, de la Departamentul de vânătoare și pescuit din Wyoming. Anul trecut, a fost testată carnea de la 6.701 cerbi, elani și elani. Boala a fost prezentă în aproximativ 800 de probe, sugerând că ratele de infecție sunt în creștere.
Potrivit US Geological Survey, CWD este prezentă în prezent în 32 de state și trei provincii canadiene.
Încetinirea răspândirii
În urma confirmării CWD în parc, autoritățile din Yellowstone își revizuiesc strategia de supraveghere și de tratare a mai multor animale bolnave în viitor. Roffe spune că virulența CWD este "dependentă de densitate", ceea ce înseamnă că ratele de infectare sunt mai mari acolo unde se adună un număr mare de animale.
În special problematică, notează el, este controversata hrănire artificială a animalelor sălbatice de către oameni. În Wyoming, statul și guvernul federal administrează aproape două duzini de "parcuri de hrănire" pentru elani, unde peste 20.000 de animale primesc lucernă pentru a le ajuta să supraviețuiască iernii. Această practică este condamnată de principalele organizații de gestionare a faunei sălbatice.
"Știința a ceea ce este necesar pentru a ajuta la încetinirea răspândirii CWD este clară și este cunoscută de mult timp", spune Roffe. "Nu hrănești animalele sălbatice în fața unei pandemii de boală în creștere".
Studiile sugerează că animalele pe care unii vânători le consideră concurente pot fi de fapt aliați. Prădătorii de animale sălbatice, cum ar fi lupii, pumele și urșii, sunt capabili să detecteze animalele bolnave cu mult înaintea oamenilor și le vor prăda, eliminându-le din peisaj. Până acum, aceștia și-au păstrat imunitatea la boli.
O contradicție politică majoră, spun cei care se ocupă de conservarea faunei sălbatice, este faptul că Wyoming, Montana și Idaho, cele trei state care alcătuiesc ecosistemul Greater Yellowstone, care, potrivit estimărilor unora, se întinde pe o suprafață de 90.000 de km pătrați, încurajează uciderea liberală a lupilor și pumelor pentru sport și protecția animalelor, chiar și atunci când acest lucru nu este necesar și poate fi contraproductiv pentru controlul bolii CWD.
"Suntem încă la capătul din față al unui eveniment de boală înfricoșător și nu știm încotro se îndreaptă", a spus Roffe. "Sunt multe în joc pentru ecosistemul Yellowstone și multe în joc pentru toți americanii care se bucură să aibă o viață sălbatică sănătoasă în peisaj".
Se încarcă comentariile...
