În cazul Unirii cu Republica Moldova, România va trebui să negocieze cu Găgăuzia

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Serghei Uzun - scriitor, scenarist, blogher, it-st din Republica Moldova. FOTO: facebook.com
Serghei Uzun - scriitor, scenarist, blogher, it-st din Republica Moldova. FOTO: facebook.com

Unul dintre cei mai citiţi bloggeri din Rusia, scriitorul Serghei Uzun locuişte în Chişinău şi publică la Moscova. Scriitorul găgăuz spune că poporul său a trăit cel mai bine pe timpul sovieticilor, iar jandarmul român rămâne o sperietoare promovată de bătrâni.

Serghei Uzun a tipărit trei cărţi la Moscova şi a fost publicat în alte 15 antologii. Specializat în proza scurtă, scriitorul explică cum a reuşit să fie editat la Moscova: „Editorul a avut o abordare foarte pragmatică: dacă bloggerul are 10.000 de cititori, pe care îi aveam eu, i se poate scoate o carte în 5000 de exemplare, dintre care 2000 se vor vinde sigur, iar acest lucru înseamnă că proiectul este viabil din punct de vedere economic”. Cu toate acestea, Serghei Uzun nu are ambiţii scriitoriceşti.

Uzun crede că zarva în jurul Găgăuziei apare anume la Chişinău, dar nu la Comrat. Iar despre mişcări separatiste nici nu poate fi vorba în Găgăuzia. „Noi găgăuzii, suntem oameni sănătoşi la cap. Noi suntem 150.000 de oameni, putem oare noi să constituim o ţară separată?”

Limba găgăuză există şi se dezvoltă

În cazul în care Parlamentul Republicii Moldova va decide să anuleze Legea cu privire la statutul juridic special al Găgăuziei, găgăuzii vor reacţiona negativ, spune scriitorul. „Republica Moldova se autointitulează stat european. Există anumite acorduri, norme, Carta europeană. Dacă legea va fi anulată, acest lucru îi va înfuria pe găgăuzi. Nu înţeleg sensul acestei acţiuni”. 

Cu toate acestea, unul dintre motivele pentru oferirea Găgăuziei statutului de autonomie a fost diferenţa culturală a regiunii şi necesitatea de a dezvolta limba găgăuză. Dar în regiune nu există şcoli în limba găgăuză. Serghei Uzun crede că apariţia şcolilor găgăuze ar însemna auto-izolare. Din alt punct de vedere, şcolile găgăuze ar fi apărut, dacă nu ar fi fost problema cadrelor. Este nevoie de un matematician care va fi de acord să predea matematica în limba găgăuză şi să lucreze în regiune. O altă problemă este că limba găgăuză a trecut la grafia latină în 1996. Din această cauză nu sunt suficiente manuale, iar în Ceadîr-Lunga oamenii se indignează mai curând de predarea limbii găgăuze, decât a limbii române, din cauza lipsei de manuale. „Problema este că aceste lucruri se mişcă cu puterile a 150.000 de oameni. Din alt punct de vedere, a apărut presă în limba găgăuză, televiziune cu 70% din emisie în limba găgăuză, dezbaterele electorale în acest an au fost făcute parţial în limba găgăuză. Nu este posibil ca în 20 de ani să fie rezolvată problema lingvistică radical. Acest fapt se referă şi la dezvoltarea limbii române pe teritoriul Găgăuziei. Dar limba găgăuză este în viaţă şi este vorbită”.

Respingerea limbii române 

Până astăzi găgăuzii nu pot uita jandarmii români şi metodele de pedeapsă aplicate de ei. Jandarmii români sunt în continuare un fel de sperietoare pentru găgăuzi. Generaţia în vârsă povesteşte cum erau bătuţi de români, jandarmi şi profesori pe timpul României Mari. Merită a fi remarcat faptul că în acele timpuri, jandarmii foloseau metodele de „educaţie” faţă de toţi, însă moldovenii au uitat acest fragment din istorie. Găgăuzii însă nu le uită. Serghei Uzun a încercat să răspundă la această întrebare: „Adevărul este că atunci când a căzut Uniunea Sovietică, România şi Moldova s-au apropiat. S-au deschis frontierele, au început relaţiile comerciale. În Găgăuzia aceste procese nu au avut loc, nu au fost profesori din România. Moldovenii au înţeles că românii sunt altfel, deoarece ei au văzut oameni moderni, însă în Comrat nu s-a întâmplat asta. Acolo continuă respingerea stereotipică a tot ceea ce este român, iar noua Românie nu a apărut în regiune. Unica informaţie sunt povestirile buneilor, dar nu toate poveştile sunt negative”.

O altă problemă, potrivit scriitorului, constă în faptul că găgăuzii au perceput foarte negativ această schimbare „bruscă” a identităţii, „când moldovenii au devenit peste noapte români”. Atunci s-ar şi fi produs dezbinarea. „Se vorbeşte despre faptul că în campania împotriva Găgăuziei nu veneau moldovenii, dar românii”.

Puterea sovietică, mai bună

Acum 70 de ani s-a desfăşurat deportarea în masă a familiilor de basarabeni realizată de regimul stalinist. Serghei Uzun vorbeşte despre faptul că printre deportaţi au fost şi găgăuzi, însă mult mai puţini decât moldoveni. „Familia bunicii mele a fost deportată în Kazahstan. Însă eu am întâlnit urmaşii deportaţi şi ei mi-au spus că poate e bine că au fost deportaţi pentru că a urmat foamea anilor 46-47. Foametea ca tragedie a depăşit deportările”. 

Cu toate acestea, găgăuzii nu văd cu ochi buni vremurile administraţiei româneşti. şi dacă ar avea de ales între epoca sovietică şi administraţia română o vor alege pe prima, în pofida represiunilor, deportărilor şi foametei. „Impresia pe urma administraţiei româneşti este mult mai proastă. Aici joacă rolul şi faptul că educaţia şi serviciile medicale au devenit accesibile anume în timpul puterii sovietice. A apărut un fel de stabilitate socială. Găgăuzii niciodată nu au trăit mai bine ca pe timpul puterii sovietice”.  Este demn de remarcat faptul că în timpul Rusiei Ţariste, găgăuzii au fost scutiţi de taxe, impozite şi serviciu militar timp de 60 de ani, anume pentru a dezvolta regiunea.

Unirea cu România

În februarie 2014 în Găgăuzia a avut loc un referendum legislativ şi consultativ unde majoritatea locuitorilor regiunii au votat în favoarea dreptului la autodeterminare externă. Dacă Moldova îşi va pierde independenţa, găgăuzii, potrivit referendumului nerecunoscut de puterea centrală, ar avea dreptul la autodeterminare. 

„Vectorul politicii externe se referă la referendumul consultativ, care poate fi desfăşutrat în orice sat. Dacă Moldova se va uni cu România, găgăuzii vor lua o decizie care nu va fi în favoarea Moldovei. Sunt clare plusurile oamenilor care vor unirea, însă nu sunt clare plusurile pentru găgăuzi. Noi vorbim ipotetic. Din acest punct de vedere, România şi Moldova ar trebui să ajungă la anumite negocieri cu Comratul. Ei trebuie să le spună Găgăuziei că aceasta îşi păstrează autonomia şi să-i explice plusurile. Este nevoie de o politică echilibrată”. 

Republica Moldova



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite