ARHIVELE COMUNISMULUI Vânat de sovietici pentru că a trecut Prutul la mireasă

Gheorghe Căldăraru a fost condamnat la zece ani de detenţie de sovietici FOTO ARHIVA SIS

Gheorghe Căldăraru, fierar şi vânzător ambulant, a fost condamnat la gulag pentru „trădare de patrie“, deşi singura sa „vină“ era că a trecut Prutul, în septembrie 1944, pentru a se căsători cu femeia iubită.

Gheorghe Anastasie Căldăraru s-a născut în 1927, la Cahul. În 1944, când Armata Roşie revine în provincie, decide să treacă Prutul, ştiind că Basarabia va fi reocupată de URSS şi transformată din nou în republică sovietică. Peste doi ani soarta lui se va schimba în mod tragic. Sovieticii aveau lista „fugarilor“ basarabeni, el fiind unul dintre cei căutaţi pentru a fi „repatriat“ şi trimis în Siberia.

În aprilie 1946, Vladimir Pavlovici Aşahmanov, şeful detaşamentului 22 de grăniceri din RSSM, care răspundea de paza frontierei de la Prut, în partea de sud, a emis un ordin, semnat şi de procurorul judeţului Cahul, Komarov, privind arestarea şi percheziţionarea cetăţeanului român Gheorghe Anastasie Căldăraru (născut în 1927), originar din Cahul şi domiciliat în Galaţi. Căldăraru plecase în dreapta Prutului la începutul lui septembrie 1944 (când controlul la frontieră nu era strict), trecând podul de la Cahul într-un moment când nu era nimeni din grănicerii sovietici prin preajmă.

În România, la iubită

Trecuse Prutul de dragul unei fete din comuna Rogojeni, judeţul Galaţi, pe nume Ana Dumitreanu, pe care o cunoscuse în 1942 şi cu care voia să se căsătorească. Din septembrie 1944 şi până în mai 1945, tinerii locuiesc la părinţii Anei, la Rogojeni, Gheorghe Căldăraru întreţinându-şi familia din prestarea muncii de fierar. După care se mută la Galaţi, unde Gheorghe devine vânzător ambulant. Avea cetăţenia română, dar, ştiind că sovieticii îi vânează pe basarabeni şi îi trimit în Siberia, încearcă să obţină o adeverinţă precum că locuia în dreapta Prutului din 1939. Asta l-ar fi exclus din categoria celor pe care sovieticii „aveau dreptul“ să-i „repatrieze“. Pe 17 aprilie 1946, a reuşit să obţină un astfel de document, cu ajutorul socrului său, de la primarul comunei Frumuşica, judeţul Covurlui.

Arestarea şi percheziţia

Nu a mai reuşit să se bucure de obţinerea adeverinţei. Sovieticii au primit în ajun informaţii despre el, nu se ştie exact pe ce cale - fie în urma unui denunţ al vecinilor sau autorităţilor române, fie deoarece a fost identificat de către Comisia sovietică aliată de control din România. În orice caz, la 18 aprilie 1946, chiar a doua zi după obţinerea adeverinţei, a fost arestat de către grănicerii sovietici. Aceştia îi percheziţionează locuinţa din municipiul Galaţi. Este întocmită o listă a lucrurilor confiscate: paşaport românesc; adeverinţa că locuia în comuna Frumuşica, judeţul Covurlui din 1939; buletinul de înscriere la Biroul Central al Populaţiei de pe lângă Chestura Poliţiei Municipiului Galaţi, unde era înregistrat şi locul său de naştere - Cahul; carnetul de membru al sindicatelor vânzătorilor ambulanţi din România. În cadrul percheziţiei la locuinţa sa din Galaţi a fost găsită suma de 135.000 de lei, bani pe care sovieticii îi confiscă, invocând directiva NKVD al URSS nr. 0173, din 1939.

Interogatoriile

Este arestat şi adus imediat la Cahul, în partea stângă a Prutului. Au loc câteva interogatorii, în cadrul cărora anchetatorii din Detaşamentul 22 grăniceri îl întreabă de ce şi cum a reuşit să treacă hotarul în România. Sovietici considerau o crimă însăşi dorinţa de a pleca peste Prut, nu doar acţiunea propriu-zisă. Soarta sa era pecetluită înainte ca ancheta să demareze. La interogatorii, Gheorghe Căldăraru spune că a trecut Prutul în condiţiile în care, la vreo zece zile de la venirea Armatei Roşii la Cahul, nu era niciun fel de pază la Prut, de aceea nici nu se poate considera transfug sau că ar fi încălcat regimul de frontieră.

Sovieticii considerau drept o crimă dorinţa de a pleca peste Prut, în România Ion Caşu, istoric

Condamnarea

„Vina“ lui Gheorghe Căldăraru, în viziunea sovieticilor, era că ar fi plecat peste Prut în mod ilegal şi astfel şi-ar fi „trădat patria sovietică“, eschivându-se şi de la mobilizarea în Armata Roşie. După ce se încheie interogatoriile la grăniceri, dosarul său este înaintat spre examinare Tribunalului Militar al trupelor Ministerului de Interne din RSSM, fiind învinuit de încălcarea articolului 54, punct 1 a, din Codul Penal al RSS Ucrainene. Prin sentinţa din 19 iulie 1946, a fost condamnat la zece ani de privaţiune de liberate, cu privarea drepturilor civile pentru un termen de cinci ani. Din dosar nu e clar ce soartă a avut el şi soţia sa mai departe. Aflăm doar că atunci când a fost arestat, doi fraţi de-ai lui, precum şi o soră, Natalia, locuiau în România. Ceilalţi membri ai familiei sale: mama, Chira (născută în 1901), tatăl său vitreg, precum şi alte trei surori - Alexandra, Maria şi Eufrosinia - locuiau la Cahul.

Reabilitarea

Gheorghe Căldăraru a fost reabilitat printr-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, din 9 noiembrie 2004, la solicitarea procurorului general. În solicitarea de reabilitare, care nu necesită comentarii suplimentare, se precizează: „Căldăraru Gheorghe a fost condamnat neîntemeiat, în acţiunile lui lipseşte latura obiectivă a infracţiunii, prevăzută de articolul 54, punct 1a, al Codului Penal al RSS Ucrainene, deoarece el, trecând frontiera de stat pentru a se căsători, nu a cauzat prejudiciu potenţialului militar, suveranităţii de stat şi inviolabilităţii teritoriale a URSS şi nici n-a avut această intenţie“. De aceea, continuă textul solicitării de reabilitare, „sentinţa dată este pasibilă anulării, iar Căldăraru trebuie reabilitat, în conformitate cu articolul 3 al Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice din 08.12. 1992“. ;

Cine a fost colonelul Aşahmanov

În „Adevărul“ din 2 mai 2013 am publicat un material („Colonel sovietic: «Să curgă sânge la Prut»“) despre Vladimir Pavlovici Aşahmanov, şeful detaşamentului 22 de grăniceri din RSSM, care răspundea de paza frontierei de la Prut, în partea de sud. În timpul foametei din anii 1946-1947, acesta a ordonat să fie executat pe loc orice basarabean care va încerca să treacă râul. Mai mult, trimitea în satele din judeţul Cahul agenţi care se dădeau drept călăuze şi îndemnau oamenii să plece peste Prut, pentru a nu muri de foame. Cei convinşi să facă astfel erau prinşi în momentul când treceau râul şi erau împuşcaţi pe loc. Printre aceştia au fost şi doi minori, unul de 13 şi altul de 14 ani, din satul Brânza, raionul Vulcăneşti. Ulterior, a fost deschisă o anchetă, dar Aşahmanov a scăpat basma curată. În 1977, colonelului Aşahmanov i se recunoşteau meritele în mod solemn de către KGB al URSS. (Mai multe informaţii despre soarta basarabenilor şi a bucovinenilor refugiaţi în România după 1940 şi 1944, puteţi găsi în cartea „Basarabeni şi bucovineni în Banat. Povestiri de viaţă“, de Smaranda Vultur, Adrian Onică (editori), cu o introducere de Igor Caşu; Timişoara, Editura „Marineasa“, 2011.