Analiză: Opţiuni pentru războiul din Ucraina şi concluzii pentru R. Moldova
0
Republica Moldova trebuie să dispună de planuri de reacţie la orice opţiune de evoluţie a evenimentelor la care va recurge Rusia, în condiţiile actuale. Războiul din Ucraina a creat o situaţie de criză profundă în mai multe sfere ale vieţii statului moldovenesc. Însă acest război a provocat la viaţă şi oportunităţi neaşteptate, care trebuie folosite la maximum.
Cu încă două luni în urmă se discuta intens în presă în termeni proximi despre perspectivele procesului de negocieri ale păcii dintre Ucraina şi Rusia. Se credea că armistiţiul de încetare a focului va fi semnat deja în luna mai. Chiar dacă şi atunci era clar că Moscova concepe negocierile de pace de pe poziţiile unui radicalism militar-politic, cauzat de speranţa îmbunătăţirii cardinale a poziţiei sale pe câmpul de luptă, totuşi, speranţa încetării fazei fierbinţi a războiului era mare. Însă aceste speranţe au fost date peste cap în condiţiile când armatei ruse nu i-a reuşit să înregistreze succese notabile militare în ultimele săptămâni, iar resursele umane şi materiale ale Rusiei devin tot mai sever epuizate. Însă, din inerţie Moscova continuă să înainteze condiţii de pace inacceptabile pentru Kiev, impunând Ucraina să nu mai creadă că este posibil să se negocieze altceva cu Moscova, în afară de coridoare umanitare episodice şi schimburi de prizonieri. Iar după schimbarea alinierii forţelor ruse din zona Kievului spre Donbas, timpul a început să lucreze împotriva Rusiei, determinând Kremlinul pentru o mai mare preocupare de un scenariu privind ieşirea onorabilă din război.
Trei opţiuni pentru pace şi toate rele...
Eşuând în îngenuncherea Ucrainei într-un război-fulger, Rusia s-a trezit în faţa câtorva opţiuni de dezvoltare a situaţiei. O variantă foarte puţin probabilă astăzi este retragerea trupelor ruse pe liniile unde se aflau pe 23 februarie 2022, cu un acord de încetare a focului, dar fără o recunoaştere oficială a înfrângerii a aşa numitei operaţiuni militare speciale în Ucraina. Această opţiune poate fi susţinută de teza deja promovată în mass-media oficială rusă, că războiul nu se poartă împotriva Ucrainei, ci împotriva NATO, dar pe teritoriul ţării vecine. Condiţiile păcii ar consta în acceptul Ucrainei de a amâna pe un termen nedefinit statutul politic al Crimeii şi Donbasului, întoarcerea tuturor prizonierilor şi a persoanelor deportate, iar din partea comunităţii occidentale renunţarea sau degajarea regimului de sancţiuni – toate împreună ar putea fi una dintre căile de ieşire acceptabile pentru Rusia din situaţia creată.
O altă opţiune, a cărei probabilitate este relativ scăzută astăzi, dar departe de zero, este o escaladare a războiului cu încercarea de a implica SUA şi NATO în negocieri directe. Acest scenariu este cel mai riscant pentru Moscova, dar pe fundalul începerii procesului de aderare a Suediei şi Finlandei la Alianţă şi a creşterii ajutoarelor militare către Ucraina, Kremlinul poate s-o acceseze. O operaţiune în Moldova sau un atac asupra infrastructurii aprovizionărilor menţionate, de exemplu, pe teritoriul Poloniei, sau unele acţiuni militare demonstrative, dar limitate, împotriva ţărilor baltice, sau împotriva aceloraşi Finlanda şi Suedia - nimic din toate acestea nu este complet exclus azi. Scopul unei astfel de escaladări nu va fi o victorie militară, ci încercarea de a testa unitatea Occidentului, poate chiar de a torpila această unitatea. De asemenea, această variantă duce la eliminarea necesităţii de a negocia exclusiv cu Kievul, care se face un interlocutor extrem de deranjant pentru Moscova. Desigur, principalul preţ de plătit pentru o astfel de opţiune va fi izolarea economică şi mai mare a Rusiei, în primul rând, faţă de Europa, iar Kremlinul este puţin probabil să îşi asume riscul de a face acest lucru în situaţia actuală.
Încă o opţiune pentru Kremlin ar însemna recurgerea la procedeul de politică externă utilizat de Troţki în timpul negocierii acordului de pace de la Brest-Litovsk din 1918: „Fără război, fără pace”. Această opţiune poate fi aplicată după ocuparea de către armata rusă a hotarelor administrative ale Donbasului şi presupune reducerea intensităţii ostilităţilor până la încetarea acestora, dar fără încheierea oficială a războiului. Şi astăzi această opţiune pare a fi cea mai probabilă.
Acţiuni şi efecte posibile pentru Moscova
Moscova are nevoie de o pace onorabilă nu doar datorită incapacităţii sale de a forţa Ucraina la condiţiile de capitulare, ci şi din cauza unei probabilităţi crescânde ca armata ucraineană să împingă trupele ruse din teritoriile ocupate cel puţin din unele dintre ele, folosind armele primite din Occident. Aici Moscova trebuie să câştige teren diplomatic, să demonstreze pregătirea pentru un fel de acord de încetare a focului şi să câştige cel puţin susţinerea diplomaţiilor franceză şi germană, care şi-au declarat interesul pentru un acord de pace cu preţul cedărilor teritoriale din partea Ucrainei. Cum au relevat mai mulţi experţi, de dragul implementării acestei opţiuni, guvernul rus, care nu este împovărat de dreptul internaţional sau de principiile morale şi etice, sau, pur şi simplu, de loialitate elementară faţă de cuvântul dat, poate folosi şi prizonierii de război ucraineni şi civilii strămuţi ca monedă de schimb în negocieri.
Pentru a convinge Ucraina să adopte un armistiţiu, diplomaţia rusă a început să acuze Kievul de compromiterea negocierilor de pace. Kremlinul nu poate să nu înţeleagă că teritoriile pârjolite de război sunt devastate economic şi au cunoscut o ieşire puternică a populaţiei – aceste teritorii fiind un deşert economic, a cărui păstrare şi control va necesita mult efort şi resurse, cu pierderi constante în rândul ocupanţilor. În acelaşi timp, sancţiunile sufocante nu vor dispărea nicăieri, iar potenţialul militar deja cheltuit va rămâne fie greu de reînnoit, fie complet de neînlocuit. Astfel, Rusia poate să încerce varianta de amânare a planului de capitulare deplină a Ucrainei, inclusiv mizând pe unele dificultăţi grave care influenţează negativ economia globală.
Un moment negativ pentru autorităţile ruse în cazul scenariului „fără pace, fără război” constă în aceia, că nu înlătură de pe ordinea de zi problema restaurării complete a integrităţii teritoriale a Ucrainei. Ceea ce se înţelege aici este că, chiar dacă Rusia alege această opţiune, aceasta nu înseamnă că Ucraina îşi va abandona obiectivele. Iar epuizarea armatei ruse pe câmpul de luptă cu perspective incerte de înfrângere militară a Ucrainei, ar însemna pentru Moscova că va fi grav slăbită şi în alte zone – poate pur şi simplu să piardă controlul asupra altor teritorii ale spaţiului post-sovietic, unde există conflicte îngheţate şi state nerecunoscute, la apariţia cărora a contribuit în deceniile precedente. Aceasta înseamnă că slăbirea pe termen lung a Rusiei va ridica serios şi problema retragerii acesteia din Moldova (Transnistria), Georgia (Abhazia şi Osetia de Sud) şi Azerbaidjan (Nagorno-Karabah).
Sunt necesare planuri de reacţie pentru fiecare acţiune
În aceste condiţii, Republica Moldova trebuie să dispună de planuri de reacţie la orice opţiune de evoluţie a evenimentelor la care va recurge Rusia. Războiul din Ucraina a creat o situaţie de criză profundă în mai multe sfere ale vieţii statului moldovenesc. Însă acest război a provocat la viaţă şi oportunităţi neaşteptate, care trebuie folosite la maximum. În primul rând, este nevoie de intensificat acţiunile pe dimensiunea integrării europene a Republicii Moldova, în acest sens fiind cel mai relevant summitul UE din 23-24 iunie curent, unde se va discuta posibilitatea oferirii ţării noastre statutului de candidat la aderare în UE.
Agravarea situaţiei economice trebuie contracarată prin măsuri energice de cooperare economică cu partenerul nostru principal, România. Pe această dimensiune este important să fie valorificată pe deplin şedinţa comună a parlamentelor României şi Republicii Moldova, preconizată pentru iunie curent, deciziile căreia nu trebuie să se reducă doar la gesturi de simbolism, dar să pună în aplicaţie proiecte concrete de cooperare economică şi de altă natură de anvergură. Războiul din Ucraina a readus în prim-planul atenţiei publice din Republica Moldova necesitatea consolidării solidarităţii şi unităţii naţionale a spaţiului etno-cultural românesc, ca factor decisiv de creştere a rezilienţei statului moldovenesc în faţa unei posibile agresiuni militare din exterior. Intensificarea integrării cu România înseamnă pentru Republica Moldova desprinderea de spaţiul rusesc, diminuarea logicii pretenţiilor Kremlinului privind includerea statului nostru în zona de influenţă geopolitică preferenţială a Moscovei. Şi invers, neglijarea şi opunerea procesului de inter-cooperare între România şi Republica Moldova, echivalează cu dezarmarea statului moldovenesc în faţa aspiraţiilor imperialiste ale Moscovei de refacere a aşa numitei „Rusii istorice”.
Analiza a fost făcută pentru IPN de către Anatol Ţăranu, ex-deputat în Parlamentului Republicii Moldova, doctor în istorie, comentator politic.
Se încarcă comentariile...
