Criza şi Alexander Hamilton

Europa a ajuns la un moment al „asumării“. Greutăţile economice ale „Clubului Mediteranean“ ilustrează tensiunile generate de conectarea unor naţiuni cu vaste disparităţi economice într-o zonă valutară fără o autoritate fiscală centrală şi fără un buget unic care să se adreseze dezechilibrelor.

Când euro a intrat în circulaţie, în 2002, ideea era ca moneda unică să propulseze Uniunea Europeană către o mai bună aliniere politică. Acest lucru nu s-a întâmplat. Din contră, au crescut resentimentele, iar performanţele au continuat să fie diferite. Germania nu e dornică să irosească bani pentru a salva Grecia înglodată în datorii.
Cu peste două secole în urmă, SUA, abia născute, se confruntau cu o criză similară de integrare.

Odată aprobată Constituţia, Alexander Hamilton, ca secretar al Trezoreriei în timpul lui George Washington, se lupta să demonstreze că guvernul celor 13 state poate funcţiona în practică. Economia era zdrenţe, plină de datoriile acumulate în lupta pentru libertate. În 1790, Hamilton a început să pună bazele credibilităţii financiare a guvernului federal. În centrul propunerilor sale era aceea ca guvernul să-şi asume datoriile statelor. Aceasta a dus la criza „asumării", deoarece state diferite aveau niveluri diferite ale datoriilor şi se dovediseră mai mult sau mai puţin conştiincioase în ceea ce priveşte plata lor.

James Madison s-a plâns că statul său, Virginia, şi alte state din sud, erau tratate nedrept, fiind obligate să „contribuie la achitarea restanţelor celor care nu şi-au făcut datoria".

Auzim aceste cuvinte rostite astăzi de locuitori ai Germaniei şi ai Finlandei, confruntaţi cu dificultăţile financiare ale Portugaliei, Irlandei, Greciei şi Spaniei - grup ce a dobândit acronimul „PIGS". „Asumarea" a fost acceptată numai atunci când Hamilton a combătut furia celor ca Madison, fiind de acord să stabilească noua capitală federală într-un loc de pe râul Potomac. Prin negociere politică agilă, a fost pusă baza coerenţei financiare a SUA. Nu întrevăd un astfel de acord inteligent care ar face din criza europeană o oportunitate pentru un nou pas către Statele Unite ale Europei. Visul de integrare s-a estompat.

Europa, în viitorul previzibil, va rămâne la jumătatea drumului, adică la uniunea monetară, la divergenţa fiscală şi la politca naţională „a la carte". Logica politică şi economică a monedei unice rămâne neasumată. Grecia e o economie mult mai mică decât California cea lovită de criză, dar, mulţumită lui Hamilton, greutăţile Californiei sunt absorbite într-o economie uriaşă, unde cea mai mare parte a impozitării şi a cheltuielilor se face de către guvernul federal. Atena, aflată în agonie, nu are o asemenea pernă moale.