Armatele occidentale se pregătesc pentru scenarii de coșmar. De ce exersează aterizarea avioanelor de luptă pe autostrăzi
0Una dintre cele mai importante lecții ale războiului din Ucraina este că puterea aeriană este vitală pentru a asigura supraviețuirea și avansarea forțelor terestre. Doar că în vederea susținerii ei este necesară existența unor locuri unde avioanele și elicopterele pot ateriza, se realimenta și reînarma, relatează Insider.
Astfel că armatele occidentale se concentrează din ce în ce mai mult pe dispersarea operațiunilor lor aeriene. O modalitate de a face acest lucru este utilizarea rețelelor de autostrăzi pentru aterizare, realimentare și decolare înainte ca inamicul să le ajungă din urmă.
Avioane de vânătoare și operațiuni pe autostrăzi
Operațiunile pe autostrăzi au fost folosite în timpul Războiului Rece, când armatele au selectat drumuri pentru a fi folosite ca rezerve în cazul în care bazele lor erau distruse.
Unele forțe aeriene s-au îndepărtat de această capacitate după Războiul Rece și acum trebuie să se antreneze din nou pentru aceasta.
Este cazul forțelor aeriene regale ale Marii Britanii (RAF), care își vor certifica avioanele de vânătoare Eurofighter Typhoon FGR4 și F-35B pentru acest tip de operațiuni în cursul anului viitor, a declarat mareșalul Harvey Smyth, comandantul aviației și spațiului RAF, pentru Aviation Week, în cadrul unei conferințe organizate luna aceasta la Londra.
RAF plănuiește să efectueze aterizări cu Typhoon-urile sale pe autostrăzile din Finlanda în lunile următoare după care să exerseze cu F-35B-urile sale pe șosele din Marea Britanie, folosind covorașe de aluminiu pentru a proteja pavajul, a spus Smyth.
Aterizarea pe o șosea poate fi o întreprindere mai dificilă pentru Typhoon FGR4, un avion cu decolare și aterizare convențională care necesită piste mai lungi. În schimb, avionul de luptă invizibil F-35B are o capacitate de decolare și aterizare scurtă pe verticală, ceea ce reduce suprafața pistei de care are nevoie, sporindu-i considerabil capacitățile de război expediționar.
Exercițiile sunt menite să evidențieze deficiențele forțelor aeriene britanice în ceea ce privește capacitatea de a opera departe de bazele sale principale. Finlanda, cel mai nou membru al NATO, este foarte potrivită pentru teste, în măsura în care folosește în mod curent flota de F/A-18 în operațiuni de autostradă, iar tensiunile în creștere cu Rusia au determinat-o să se concentreze mai mult pe această capacitate.
Suedia, care așteaptă aderarea la NATO, are o experiență similară. A dezvoltat o astfel de strategie în timpul Războiului Rece, iar necesitatea de a avea disponibile piste rudimentare sau improvizate a stat la baza proiectării avioanelor de luptă autohtone JAS 39 Gripen.
Conceptele operaționale ale SUA
Armata americană a planificat, de asemenea, operațiuni aeriene de pe aerodromuri și piste neconvenționale.
Unitățile US Air Force și Marine Corps s-au antrenat pentru operațiuni pe autostrăzi, atât în SUA, cât și peste hotare. Un exercițiu din 2016, în cadrul căruia avioanele de atac A-10 Thunderbolt II au exersat aterizarea pe o autostradă din Estonia, a fost primul de acest fel din ultimele trei decenii.
În cadrul conceptului Agile Combat Employment (ACE), Forțele Aeriene ale SUA se antrenează pentru a dispersa un număr mic de avioane în bazele din regiunea Indo-Pacific cu scopul de a face mai dificil pentru armata chineză să le țintească.
ACE "complică procesul de țintire al inamicului, creează dileme politice și operaționale pentru inamic și creează flexibilitate pentru forțele prietene", potrivit doctrinei ACE a Forțelor Aeriene ale SUA.
Forțele Aeriene antrenează ceea ce numește aviatori cu capacități multiple pentru a sprijini operațiunile ACE prin îndeplinirea mai multor sarcini în avanposturi cu personal redus. Forțele speciale americani au, de asemenea, un rol în ACE, în special atunci când implică autostrăzi. Comandourile Forțelor Aeriene sunt antrenate special pentru a cerceta potențiale aerodromuri și pentru a coordona traficul aerian în timpul operațiunilor de acest gen.
Acestea au lucrat la un alt concept cheie cunoscut sub numele de Forward Arming and Refuting Points, care merge mână în mână cu ACE. Aeronavele trebuie să fie realimentate și reînarmate oriunde s-ar afla, mai ales dacă trebuie să se desfășoare rapid în locații îndepărtate și austere.
La fel ca omologii lor britanici, Forțele Aeriene ale SUA au apelat la partenerii scandinavi pentru indicii. Generalul James Hecker, șeful forțelor aeriene americane din Europa, declara anul trecut că comandamentul său trimite aviatori pentru a studia abordarea suedeză.
„Capacitatea de a dispersa avioanele este o specialitate a lor. Suedia are dezvoltată Agile Combat Employment mai bine decât orice altă forță aeriană din lume, iar noi vom exploata acest lucru”, a declarat Hecker în august 2022, potrivit companiei specializate de cercetare Janes.
Se încarcă comentariile...
