Rusia poate invada Ţările Baltice în doar 60 de ore

Alianţa Nord-Atlantică nu ar fi capabilă să apere estul Europei în cazul unei ofensive a Rusiei. Cele mai expuse în faţa unui astfel de scenariu ar fi Letonia şi Estonia, două foste republici sovietice membre NATO din martie 2014, care ar fi ocupate în maximum 60 de ore, avertizează RAND Corporation, un important institut de studii strategice cu sediul în California.

O simulare făcută de experţi din cadrul RAND Corporation arată că Rusia ar ocupa capitalele Estoniei (Tallinn) şi Letoniei (Riga) într-un interval cuprins între 36 şi 60 de ore, chiar şi în condiţiile în care NATO ar avea la dispoziţie o săptămână pentru a se mobiliza în faţa ofensivei. Concluzia a fost trasă pe baza unor „jocuri de război“ desfăşurate între vara anului 2014 şi primăvara anului 2015 cu participarea unor specialişti militari şi civili.

„Rezultatul a fost (…) un dezastru pentru NATO. În fiecare simulare, forţele ruseşti au eliminat sau depăşit orice rezistenţă şi au ajuns la porţile oraşelor Riga şi Tallinn într-un interval cuprins între 36 şi 60 de ore de la începutul ostilităţilor“, subliniază RAND Corporation, luând în calcul forţele mobilizate în prezent în regiune.

Avantaj militar pentru Rusia

Primul argument în favoarea ruşilor e dezechilibrul de forţe:  Rusia are în regiune 27 de batalioane de manevră, toate dotate cu tancuri grele, ce pot fi sprijinite de opt batalioane aeropurtate, toate dotate cu blindate uşoare. NATO are în regiune doar 12 batalioane, dintre care cele şapte furnizate de Estonia, Letonia şi Lituania, nu dispun de tancuri, sunt slab echipate şi lipsite de mobilitate. Singura unitate NATO cu blindaj greu care ar putea interveni e un batalion american de vehicule Stryker, aflat în Germania. NATO nu are tancuri grele de luptă în regiune.

Al doilea argument îl aduce artileria rusă. Planul de luptă al Rusiei include zece batalioane de artilerie, dintre care şapte echipate cu lansatoare multiple de rachete. De cealaltă parte, NATO nu are în regiune unităţi de artilerie, iar piesele de artilerie din dotarea celor 12 batalioane sunt modeste.

Al treilea argument se referă la manevrabilitatea trupelor. Forţele NATO stau prost la acest capitol şi nu doar că pot fi ocolite şi depăşite rapid de trupele mecanizate ruseşti, dar nici măcar nu se pot retrage, urmând să fie înconjurate şi decimate de ruşi.

Analiştii au studiat şi situaţia aviaţiei, unde Alianţa e în avantaj. Puterea aeriană mult superioară a NATO nu va reuşi să schimbe rezultatul confruntării, din mai multe motive: 1. Forţele aliate de la sol nu vor putea frâna înaintarea trupelor ruseşti, ceea ce scade randamentul loviturilor aeriene. 2. Aviaţia aliată va trebui să facă faţă sistemelor ruseşti de rachete sol-aer, foarte performante 3. Aviaţia NATO trebuie să împiedice, în acelaşi timp, pătrunderea avioanelor ruseşti care ar putea ataca forţele aliate din spatele frontului.

Marile dileme ale NATO

La o astfel de ofensivă, NATO ar putea răspunde imediat cu desfăşurarea unor trupe uşoare, dar de elită, ca de pildă paraşutiştii americani, La Tallinn şi Riga. Astfel de unităţi pot opune o rezistenţă serioasă odată ce ocupă poziţii într-un oraş. Însă costurile economice şi în vieţi omeneşti ale unei bătălii urbane sunt enorme, mai ales în faţa ruşilor, care au demonstrat la Groznâi şi în alte părţi cum poate fi ras un oraş de pe suprafaţa pământului. De aceea, o asemenea situaţie i-ar pune în primul rând pe liderii baltici în faţa unei dileme: să-şi transforme sau nu oraşele în câmpuri de luptă?

La scara Alianţei, apare o însă dilemă şi mai mare. „O astfel de înfrângere rapidă va lăsa NATO în faţa unui număr limitat de opţiuni, toate proaste“, atrage atenţia RAND Corporation.

Prima opţiune ar fi declanşarea unei intervenţii masive pentru eliberarea territoriilor ocupate.  Totuşi, SUA nu au nicio unitate de blindate grele în Europa, iar aducerea unei astfel de unităţi ar dura câteva săptămâni. Chiar şi tancurile din baza Grafenwöhr, în estul Germaniei, ar avea nevoie de o săptămână pentru a ajunge în ţările baltice. Pe ansamblu, mobilizarea unei forţe aliate ar dura săptămâni întregi şi ar pune la încercare şi coeziunea Alianţei. Între timp, Rusia ar face rapid paşii politici spre anexarea teritoriilor ocupate, iar o contraofensivă ar însemna deja „invadarea“ Rusiei, ca să nu mai amintim că un contraatac ar presupune şi atacarea unor baterii sol-aer aflate chiar pe teritoriul actual al Rusiei. O astfel de acţiune ar intra deja în dinamica escalatorie preconizată de Rusia, a cărei reacţie va fi pe cât de imprevizibilă, pe atât de periculoasă.

A doua opţiune ar fi ca însăşi Alianţa să escaladeze conflictul, deschizând manualul Războiului Rece la pagina cu „măsuri retaliatorii masive“, adică să ameninţe Rusia cu atacuri nucleare dacă nu se retrage. Însă strategia descurajării nucleare îşi trage puterea din riscul escaladării unei spirale care se încheie cu lovituri nucleare pe teritoriul SUA şi al Rusiei. Din nefericire, odată ce descurajarea a eşuat – ceea ce este cazul, de vreme ce Rusia a trecut „linia roşie“ şi a invadat state NATO -, nici ameninţarea ulterioară nu mai e credibilă: cum ar putea fi convinsă Moscova că SUA e gata să sacrifice New York-ul ca să salveze Riga?

A treia opţiune ar fi abandonarea ţărilor baltice, cel puţin pe termen mediu. Un asemenea scenariu ar declanşa un nou Război Rece, dar graniţa Est-Vest n-ar mai fi între cele două Germanii, ci ar trece acum prin teritoriile baltice, Mai mult, această situaţie ar putea aduce colapsul Alianţei Nord-Atlantice, adică prăbuşirea arhitecturii de securitate occidentale din ultimii 70 de ani.

Cum pot fi opriţi ruşii

Pentru a descuraja o ofensivă a Rusiei în Estul Europei sau a-i face faţă cu succes, RAND Corporation propune mobilizarea de forţe grele pe flancul estic al NATO, în principal blindate şi artilerie. Experţii spun că ar fi nevoie de cel puţin 7 brigăzi ale NATO - dintre care 3 brigăzi blindate grele - dislocate permanent în Estul Europei, împreună cu un sprijin consistent de artilerie, cu forţe aeriene şi navale însemnate.

Raportul a fost publicat în aceeaşi zi în care secretarul american al Apărarii, Ashton Carter, a anunţat proiectul de buget al Pentagonului. Acesta include o întărire a forţelor americane în Europa de Est, în special în Estonia şi România, pentru a face faţă ameninţării ruse. 3,4 milioane de dolari ar urma să fie alocaţi în acest scop, de patru ori mai mult decât în anul precendent. Suplimentarea e echivalentă cu costul anual pentru trei noi brigăzi de blindate, estimat de experţii de la RAND Corporation la 2,7 miliarde de dolari pe an. O sumă care merită plătită, ţinând cont de faptul că eventualele prejudicii ar ajunge la 35 de trilioane de dolari (peste 31 de trilioane de euro).

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a salutat decizia SUA de spori cheltuielile militare pentru Europa în bugetul pe 2017. „Anunţul reprezintă o confirmare a angajamentului puternic al SUA pentru securitatea europeană, întărind măsurile Aliate destinate apărării colective şi descurajării factorilor de risc“, apreciază MAE.

Rusia avertizează cu „măsuri compensatorii“

În schimb, ambasadorul Rusiei la OSCE, Andrei Kelin, a avertizat, într-un interviu pentru RIA Novosti, că ţara sa va lua „măsuri compensatorii“ care să contrabalanseze creşterea prezenţei militare a NATO în Europa.

„Este puţin probabil să se adopte măsuri simetrice, ţinând cont de suma exorbitantă pe care o vor investi partenerii noştri americani (în creşterea prezenţei militare NATO în Europa, n. red.). Să nu  uităm de faptul că ei iau în calcul să investească de patru ori mai mult de anul viitor. Prin urmare, sunt convins că un răspuns simetric este inutil.  Adoptăm măsuri compensatorii pentru menţinerea echilibrului strategic în regiune şi vom continua să facem acest lucru“, a semnalat diplomatul rus.

Foreign Policy: Pentagonul îşi actualizează planurile pentru un război cu Rusia în ţările baltice

După 1991, planurile militare pentru a contracara o eventuală agresiune rusă au fost uitate, ele rămânând pe un raft şi adunând praf, în timp ce Rusia se integra din ce în ce mai mult în Occident şi era văzută ca un potenţial partener. Acum, potrivit unor foşti şi actuali oficiali din departamentele Apărării şi de Stat ale SUA, Pentagonul scoate de la naftalină acele planuri, le reevaluează, le actualizează pentru a reflecta noua realitate geopolitică de după anexarea peninsulei ucrainene Crimeea, scenariu în care Rusia nu mai este un partener, ci o potenţială ameninţare, nota revista „Foreign Policy“ într-un material exclusiv publicat în septembrie anul trecut.

„Nu făceam planuri pentru că nu credeam că Rusia va schimba graniţele Europei. Crimeea a fost o surpriză“, spunea David Ochmanek, analist la RAND Corporation.

În iunie 2014, cu o lună înainte ca Ochmanek să-şi părăsească funcţia de la Pentagon, Forţele Aeriene i-au cerut sfatul cu privire la Rusia înainte de vizita programată a lui Barack Obama la Tallinn. În acelaşi timp, armata l-a abordat pe un coleg de-al lui Ochmanek de la Rand, cei doi făcând echipă pentru a estima prin exerciţii de război între două echipe rezultatele unei confruntări -  echipa roşie era Rusia şi echipa albastră era NATO. Scenariul a fost asemănător cu cel din Crimeea şi din estul Ucrainei: o presiune politică crescută din partea Rusiei în Estonia şi Letonia, două state membre NATO care au graniţe cu Rusia şi care au minorităţi ruse. „Întrebarea pe care ne-o puneam era dacă NATO ar fi capabil să-şi apere ţările“, îşi aminteşte Ochmanek. Rezultatele simulării au fost dezamăgitoare. Cu recentele reduceri din bugetele pentru Apărare din ţările membre NATO şi cu retragerea americanilor din regiune, Ochmanek spune că echipa albastră a fost depăşită numeric, chiar dacă toate trupele SUA şi NATO staţionate în Europa erau detaşate în statele baltice. „Pur şi simplu nu avem forţe în Europa“, explica Ochmanek, şi mai există şi faptul că ruşii au cele mai bune rachete sol-aer şi nu se tem să folosească artileria grea.

Rusia a investit puternic pentru a-şi transforma armata greoaie, în stil sovietic, într-o forţă mai flexibilă, capabilă să poarte intervenţii rapide. Această realitate, combinată cu disponibilitatea preşedintelui rus Vladimir Putin de a folosi armata pentru a extinde influenţa Rusiei dincolo de graniţe, a necesitat o forţă de descurajare mai puternică, explică oficiali de la Pentagon. Potrivit unuia dintre ei, Pentagonul doreşte o prezenţă rotativă permanentă în Europa de Est, ceea ce presupune că în regiune va exista întotdeauna echivalentul unei brigăzi, mai scrie „New York Times“. Printre ţările unde ar putea fi amplasate echipamentele şi fortele suplimentare se numără Ungaria, România şi ţările baltice, potrivit unor oficiali de la Pentagon citaţi de cotidianul american.