O luptă continuă

Georgiana Boitor a ajuns în Spania în urmă cu trei ani şi jumătate pentru a se alătura familiei pe care nu o mai văzuse de un an. Mama şi cele două surori ale Georgienei munceau de mai mult

Georgiana Boitor a ajuns în Spania în urmă cu trei ani şi jumătate pentru a se alătura familiei pe care nu o mai văzuse de un an. Mama şi cele două surori ale Georgienei munceau de mai mult timp în Spania. S-a adaptat foarte repede, mai ales că în Nules, oraşul în care locuieşte, sunt foarte mulţi români şi s-a simţit ca acasă. Datorită faptului că nu avea acte a trebuit să se angajeze cu normă dublă, ajungând să aibă chiar şi trei locuri de muncă în acelaşi timp.

"Poblema mea era faptul că nu aveam permis de muncă; de câte ori depuneam actele, îmi răspundeau negativ. Până la urmă unui funcţionar din cadrul Ministerului Muncii i s-a făcut milă să vadă că mă plimb în zadar pe acolo şi m-a întrebat dacă numele meu este comun, pentru că este posibil ca o altă persoană să poarte acelaşi nume şi să aibă probleme cu legea. Nu am putut afla mai mult şi am continuat să muncesc fără acte, în speranţa că voi avea altă ocazie."

O luptătoare

În urma unui accident rutier a suferit o entorsă la un picior, fiind nevoită să renunţe la serviciu. Georgiana a aflat pe parcursul analizelor că are şi alte probleme de sănătate, urmând să fie operată la sânul drept din cauza unui chist mamar. S-a recuperat, dar pentru scurt timp. Din cauza efortului fizic pe care îl făcea la muncă a început să aibă probleme cu spatele, uneori fiindu-i imposibil să se ridice din pat. A mers la medic crezând că e o simplă durere, dar avut neplăcuta surpriză să afle că avea "spondiloză cronică", boală de care se tratează şi în prezent. "Am acceptat cu greu realitatea, dar pe de altă parte m-am maturizat şi apreciez mult mai multe lucruri in viaţă", mărturiseşte ea.

"Am abonament la spital"

O dată pe lună este internată la spitalul din Villareal, Catellon, unde timp de opt ore stă la perfuzii.

"Este foarte trist ca la 20 de ani să trăieşti dependent de medicamente, a trebuit să învăţ să îmi fac singură injecţiile, e deprimant să ştii că asta e singura soluţie ca să poţi avea o viaţa normală. Am abonament la spital", spune Georgiana zâmbind.

Este foarte optimistă şi face glume pe tema asta. Gândeşte că "sunt alte persoane mai nefericite ca ea." Tototdată se bucură de faptul că, deşi nu a avut acte, a fost foarte bine tratată de către personalul medic.

"Cea mai tristă zi din viaţa mea a fost atunci când am aflat că tatăl meu a decedat"

Îşi fixează privirea pe măsuţa din faţa sa şi vocea-i devine gravă "Nu puteam fi lângă el, deoarece locuia in Portugalia." Îşi aduce aminte că a scris o poezie în memoria lui din care citează câteva versuri:

"Aşi vrea să pot să am şi azi un tată, mă tot gândesc şi cerul stă să cadă/ Că orice-aş face, nu mai pot să-l readuc la viaţă.

Un final fericit

Cu toate acestea însă, Georgiana a reuşit să treacă cu succes peste toate obstacolele ce i-au ieşit in cale, deşi credea ca nu se vor găsi soluţii niciodată.

Odată cu intrarea României în UE, a reuşit să obţină atât de mult visatul permis de muncă. În prezent lucrează într-un restaurant, este alături de familie şi trăieşte o frumoasă poveste de dragoste alături de Javi, "o persoană minunată" care "îi demonstrează zi de zi cât de frumoasă este viaţa".

Crăciunul o va găsi acasă, împodobind bradul alături de familie şi prieteni

"Mie îmi este dor să merg cu colindul, să simt cum miroase a iarnă, a cozonacii bunicii. Îmi lipseşte spiritul acela al românilor în perioada sărbătorilor; aici lumea e preocupată de alte probleme, au uitat de tradiţie, majoritatea lucrează şi în ziua de Crăciun".

Îşi doreşte ca anul care vine să o găsească sănatoasă şi aproape de cei dragi, "restul se poate obţine prin forţe proprii."