Monumentul legionarilor români, vandalizat
0Ansamblul arhitectonic este acum refugiu pentru tinerii spanioli amatori de petreceri nocturne. Monumentul a fost ridicat în memoria lui Ion Moţa şi a lui Vasile Marin, legionari români căzuţi în bătălia de la Majadahonda, din timpul războiului civil spaniol (1936 – 1939).
Cei doi, alături de alţi şase ”camarazi” români, s-au înrolat în armata generalului Franco pentru a lupta împotriva comuniştilor.
Li se oferise posibilitatea de a participa ca ofiţeri, dar au refuzat şi au intrat în luptă ca simpli soldaţi. Gestul lor i-a impresionat pe spanioli, care mai târziu au acceptat ridicarea unui monument chiar în apropierea fostelor tranşee unde cei doi şi-au pierdut viaţa în ianuarie 1937.
Majadahonda 2008
Pentru a ajunge pe câmpul unde este înălţat monumentul lui Ion Moţa şi Vasile Marin, trebuie să cauţi mai întâi ajutorul unui localnic. Dar trebuie să îi întrebi pe bătrânii satului.
Tinerii îl ştiu doar ca locul din spatele cimitirului, care pe timpul nopţii devine adăpost pentru diverse persoane care consumă băuturi alcoolice sau droguri.
”Ţine-o pe cărarea asta înainte şi în spatele cimitirului dai de monument”, ne îndrumă Mariano, un bărbat de 84 de ani, care se sprijină în baston.
Într-adevăr, poteca şerpuită ce se întinde pe latura dreaptă a cimitirului ne scoate la monumentul legionarilor români. Gardul ce-l împrejmuia odată este acum plin de găuri.
Zeci, dacă nu sute de sticle, cutii de bere şi de suc, tuburi de vopsea şi chiar o plăcuţă de înmatriculare a unei maşini zac aruncate pe locul unde în urmă cu 71 de ani era plin de gloanţe şi sânge.
Pe frontispiciul monumentului, dedesubtul crucii, printre şiroaiele lăsate de spargerea unei sticle de vopsea roşie, se întrezăreşte inscripţia ”Pentru Ion Moţa şi Vasile Marin, căzuţi pentru Dumnezeu, Spania şi România”. ”Au distrus tot aici. Beau, fac focuri noaptea şi cine mai ştie ce fac...
Nu le este ruşine nici de istorie, nici de cei morţi din cimitir”, povesteşte Luis Lopez, un localnic în vârstă de 70 de ani. Ştie istoria lor de la părinţi. ”Aici, în valea asta, s-au dat luptele, iar românii au murit chiar în locul ăsta”, povesteşte bătrânul.
Cum au murit Moţa şi Marin
La 13 ianuarie 1937, echipa de legionari români condusă de Ion Moţa şi Vasile Marin se afla la Majadahonda, o localitate semimontană, situată la 15 km de Madrid.
Compania din care făceau parte a dus lupte grele în acea zi cu trupele comuniştilor, singurii ucişi atunci fiind Moţa şi Marin. Cei doi şi-au pierdut viaţa după explozia unui obuz.
Ce a fost Mişcarea Legionară
Legiunea „Arhanghelul Mihail”, numită pe scurt Mişcarea Legionară, a fost o organizaţie naţionalistă din România interbelică, creată la 24 iunie 1927 de către Corneliu Zelea Codreanu. Organizaţia a avut un caracter mistic-religios, violent anticomunist, antisemit şi antimasonic.
În anul 1930, Corneliu Zelea Codreanu înfiinţează o organizaţie anexă a Mişcării Legionare, numită Garda de Fier, menită să cuprindă în rândurile sale orice structură, indiferent de orientarea politică, dornică să lupte împotriva expansiunii comunismului din URSS.
În 1924, Corneliu Zelea Codreanu l-a împuşcat în timpul unei altercaţii în tribunal pe prefectul de poliţie Manciu, dar a fost achitat considerându-se că acţionase în legitimă apărare. În afară de uciderea prefectului Manciu, Codreanu a fost implicat în asasinarea prim-ministrului Ion Gheorghe Duca (1933) şi a ziaristului Mihai Stelescu (1936).
Făptaşii s-au predat poliţiei şi au fost asasinaţi la rândul lor, în 1938, odată cu Codreanu. În urma unui conflict cu Nicolae Iorga, Codreanu este trimis în instanţă pentru ultraj adus unui demnitar în exerciţiul funcţiunii.
Este condamnat la şase luni de detenţie, dar în mai 1938 este readus în instanţă şi condamnat la zece ani de muncă forţată. În noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938 este asasinat, împreună cu alţi 13 legionari (Nicadorii şi Decemvirii), din ordinul lui Carol al II-lea, de jandarmii care îl transportau la închisoarea Jilava. Asasinatul a avut loc în pădurea Tâncăbeşti, din apropierea Capitalei.