De la moartea lui Putin la un război pentru Estonia și amenințarea nucleară. Scenariul analiștilor RAND pentru anul 2030

Analiștii RAND Corporation au construit un scenariu ipotetic în care Vladimir Putin moare în 2027, la Kremlin izbucnește o luptă pentru putere, iar Rusia acceptă inițial un armistițiu cu Ucraina. Ulterior, Moscova lansează o campanie hibridă împotriva NATO, care ar putea culmina cu o invazie limitată a Estoniei și un război de amploare în Europa.

Un război Rusia-Nato nu este exclus Foto: Shutterstock

Analiștii organizației americane, fondată în 1948, își imaginează cum ar putea evolua un asemenea conflict și ce riscuri ar putea apărea până în 2030.

Potrivit unui scenariu elaborat de organizația internațională de cercetare RAND Corporation, Vladimir Putin ar putea muri în 2027, declanșând o luptă pentru succesiune la Kremlin. În cele din urmă, puterea ar ajunge în mâinile unui fost general al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei.

Noua conducere ar accepta inițial încetarea focului în Ucraina. Însă, în locul unei păci durabile, Rusia și-ar îndrepta ulterior atenția către o confruntare cu NATO. Campania ar începe prin atacuri hibride asupra infrastructurii europene și ar putea evolua către o intervenție militară în Estonia, urmată de un război mai amplu între Rusia și statele europene membre ale Alianței.

Scenariul este prezentat în studiul Ready for War 2030: A Scenario. Bolstering the UK and NATO’s Preparedness, publicat de RAND Europe, scrie focus.ua. Documentul nu își propune să prezică viitorul, ci să evalueze cât de pregătite sunt Marea Britanie și statele aliate pentru un posibil conflict cu Rusia.

Autorii subliniază că evenimentele descrise nu reprezintă o prognoză. Este vorba despre unul dintre numeroasele scenarii posibile, conceput pentru a identifica vulnerabilitățile NATO, riscurile unei escaladări militare și consecințele unui război de amploare asupra Europei.

Moartea lui Putin în 2027 și lupta pentru putere de la Kremlin

Primul capitol al scenariului începe în ianuarie 2027. Potrivit modelului elaborat de RAND, președintele rus moare din cauze naturale, iar dispariția sa provoacă un vid de putere la Moscova.

Nu există un succesor clar desemnat. Mai multe grupuri din interiorul aparatului de stat încep să lupte pentru controlul țării. În cele din urmă, confruntarea este câștigată de structurile de securitate.

În martie 2027, Kremlinul anunță numirea unui nou președinte, un fost general al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB).

Schimbarea liderului nu înseamnă însă și o modificare automată a politicii externe a Moscovei. Prioritatea noului președinte este consolidarea propriei puteri, înlocuirea oamenilor apropiați de Putin cu persoane loiale și reorganizarea sistemului politic.

Poziția sa rămâne însă fragilă. Rusia se confruntă cu dificultăți economice, iar pierderile umane provocate de războiul împotriva Ucrainei continuă să afecteze societatea și elitele politice.

O amenințare importantă pentru noul lider vine din partea grupurilor radicale din mediul militar, care susțin o politică și mai agresivă față de NATO. Acestea dispun de propriile centre de influență și ar putea deveni o sursă de instabilitate pentru noua conducere.

Rusia acceptă un armistițiu cu Ucraina, dar nu renunță la obiectivele sale

Următoarea etapă a scenariului are loc în aprilie 2027. Noul președinte rus acceptă o încetare a focului în Ucraina, negociată cu medierea Statelor Unite și cu sprijinul Marii Britanii și al altor state europene.

Modelul RAND prevede și o relaxare parțială a sancțiunilor impuse Rusiei.

O asemenea decizie ar avea drept scop stabilizarea situației interne și consolidarea puterii noului lider de la Kremlin. În condițiile în care niciuna dintre părți nu reușește să obțină un avantaj decisiv pe front, armistițiul îi oferă Moscovei posibilitatea de a-și redirecționa resursele și atenția către alte priorități.

Pacea nu se materializează însă.

În iulie 2027, negocierile pentru un acord de pace intră în impas. Rusia nu renunță la obiectivele sale inițiale de război și continuă să revendice teritoriile ucrainene ocupate.

Conflictul se transformă, practic, într-unul înghețat. Operațiunile militare de amploare se opresc, însă trupele ruse rămân pe teritoriile ocupate.

Pentru Moscova, această situație creează posibilitatea de a-și reface capacitățile militare fără a fi nevoită să susțină noi operațiuni ofensive de amploare în Ucraina.

Războiul hibrid împotriva NATO: infrastructura europeană, ținta atacurilor

De la începutul anului 2028, scenariul prevede intensificarea treptată a campaniei hibride rusești împotriva statelor europene membre NATO.

Noul lider de la Kremlin încearcă să folosească tensiunile externe pentru a-și consolida poziția în interiorul țării. Confruntarea cu Occidentul ar urma să demonstreze forța Rusiei și să răspundă solicitărilor grupurilor influente din mediul militar.

Potrivit modelului RAND, statele europene s-ar confrunta cu atacuri tot mai frecvente, a căror origine ar fi dificil de demonstrat.

Printre posibilele ținte se numără:

-infrastructura energetică;

-rețelele de telecomunicații;

-cablurile submarine și interconexiunile energetice;

-întreprinderile din industria de apărare;

-sistemele de transport;

-rețelele informatice guvernamentale și militare.

În paralel, Rusia ar utiliza campanii de dezinformare pentru a amplifica tensiunile interne din statele membre NATO.

În Europa de Est, propaganda s-ar concentra asupra presupusei discriminări a populației vorbitoare de limbă rusă. În Europa Occidentală, mesajele ar exploata divergențele dintre aliați, tendințele separatiste și nemulțumirea față de organizațiile internaționale.

Una dintre principalele vulnerabilități ale NATO ar fi modul diferit în care statele membre evaluează aceste incidente.

Țările de pe flancul estic ar fi înclinate să atribuie mai rapid responsabilitatea Moscovei, în timp ce guvernele vest-europene ar adopta o abordare mai prudentă.

Potrivit scenariului, tocmai aceste diferențe ar încerca Rusia să le exploateze pentru a slăbi unitatea Alianței.

O criză în America de Sud reduce atenția SUA asupra Europei

Un rol important în evoluția scenariului îl are un eveniment care se produce departe de continentul european.

În iunie 2029, America de Sud este afectată de o criză majoră, însoțită de conflicte și violențe.

Administrația americană declară că gestionarea acestei situații devine o prioritate de securitate națională. Washingtonul își concentrează resursele militare asupra noului teatru de criză, continuând tendința de reducere a implicării directe în securitatea europeană.

Statele europene membre NATO continuă să se bazeze pe sprijinul logistic și strategic al Statelor Unite, dar nu mai anticipează trimiterea rapidă a unor efective militare și echipamente suplimentare importante în Europa.

Acest factor devine esențial în evoluția ulterioară a scenariului. Kremlinul ar putea ajunge la concluzia că NATO și-a diminuat capacitatea de a reacționa rapid la o criză pe flancul estic.

De ce Estonia ar putea deveni ținta Rusiei

În 2029, noul președinte rus se confruntă cu o presiune tot mai mare din partea elitei militare. În aceste condiții, începe să ia în calcul o operațiune militară limitată împotriva unuia dintre statele baltice.

În perioada ianuarie-aprilie 2030, potrivit scenariului RAND, Moscova pregătește intensificarea campaniei hibride și posibile acțiuni militare limitate în zone cu o concentrație ridicată de populație de etnie rusă.

Una dintre principalele ținte devine Estonia.

Autorii studiului subliniază că obiectivul Rusiei nu ar fi neapărat cucerirea unor teritorii suplimentare, ci testarea disponibilității NATO de a-și apăra membrii.

Moscova ar încerca să demonstreze că Alianța nu este capabilă să acționeze unitar și că articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord nu garantează automat acordarea unui sprijin militar efectiv statului atacat.

În mai 2030, scenariul intră într-o nouă etapă, cea a confruntării militare directe.

În orașul estonian Narva, situat la granița cu Rusia și locuit de o comunitate numeroasă de etnici ruși, izbucnesc proteste. Acestea se transformă în revolte de amploare, iar forțele de ordine estoniene intervin pentru a restabili ordinea.

Kremlinul folosește situația drept pretext pentru o intervenție.

Președintele rus susține că autoritățile estoniene nu pot garanta securitatea populației vorbitoare de limbă rusă și afirmă că Moscova trebuie să o protejeze.

Ulterior, trupele ruse trec frontiera estoniană în apropiere de Narva, într-o operațiune militară limitată, încercând să preia controlul asupra orașului și a teritoriilor învecinate.

Calculul Moscovei este că statele vest-europene nu vor dori să declanșeze un război de amploare pentru a răspunde unei incursiuni limitate.

În scenariul RAND, însă, această presupunere se dovedește greșită.

NATO anunță rapid activarea articolului 5 și organizează sprijin militar pentru Estonia. Majoritatea aliaților participă la apărarea țării, deși contribuția Statelor Unite rămâne limitată.

De la Marea Baltică la Atlanticul de Nord: conflictul se extinde

După ce NATO decide să apere Estonia, Rusia trece la o operațiune militară de amploare mai mare.

În perioada iunie-octombrie 2030, confruntările se extind pe flancul estic al Alianței și în nordul Europei.

Moscova încearcă să creeze simultan mai multe probleme strategice pentru NATO. Printre acestea se numără amenințările la adresa arhipelagului Svalbard și a nordului Norvegiei, precum și încercările submarinelor rusești de a ajunge în Atlanticul de Nord.

Marea Britanie devine, la rândul său, o țintă importantă.

Potrivit scenariului, comandamentul militar rus consideră teritoriul britanic un nod logistic și militar esențial pentru NATO. Aici ar putea ajunge întăriri din Statele Unite, de unde trupele ar putea fi transferate ulterior către continentul european.

Din acest motiv, Moscova ar organiza acte de sabotaj, atacuri cibernetice și lovituri cu rachete asupra bazelor aeriene, porturilor, stațiilor radar și centrelor de comandă britanice.

În același timp, statele membre NATO își transferă forțele către regiunea baltică.

Marea Britanie participă la operațiunile militare cu o brigadă terestră, avioane de luptă F-35 și Typhoon, precum și sisteme de lovire la distanță mare.

În nordul Europei, forțele navale britanice contribuie la contracararea submarinelor rusești și la protejarea rutelor maritime.

Astfel, conflictul nu mai este o operațiune militară limitată în Estonia, ci se transformă într-un război de amploare între Rusia și statele europene membre NATO.

Ar putea conflictul să ajungă la o confruntare nucleară?

Una dintre cele mai periculoase componente ale studiului privește riscul ca războiul convențional să se transforme într-o confruntare nucleară.

În scenariul RAND, NATO încearcă să oprească înaintarea trupelor ruse prin atacuri asupra unor obiective militare din regiunea Kaliningrad, Belarus și vestul Rusiei.

Aceste operațiuni nu produc însă efectul politic urmărit. Rusia continuă luptele, iar conducerea de la Moscova recurge tot mai frecvent la amenințări nucleare.

În septembrie 2030, serviciile de informații detectează transferul unor focoase nucleare tactice rusești către baze militare avansate.

Analiștii interpretează această mișcare drept un posibil semnal al intensificării presiunii nucleare asupra NATO.

Autorii atrag atenția asupra dificultății de a controla escaladarea unui asemenea conflict. Chiar dacă Alianța ar obține succese militare, ar rămâne problema evitării trecerii la nivelul nuclear.

RAND subliniază importanța menținerii canalelor de comunicare militară, a simulării din timp a situațiilor de criză și a identificării acțiunilor care ar putea provoca un răspuns periculos din partea adversarului.

Cum s-ar putea încheia războiul dintre Rusia și NATO

În noiembrie 2030, potrivit scenariului, ambele tabere ajung într-o situație de epuizare.

Forțele europene reușesc să mențină pozițiile pe flancul estic al NATO, dar nu pot elimina rapid trupele ruse din Estonia.

În același timp, Moscova nu își atinge obiectivul inițial: demonstrarea incapacității NATO de a-și apăra membrii.

Președintele rus se confruntă și cu presiuni interne tot mai mari. Eșecul unei victorii rapide împotriva Estoniei alimentează nemulțumirile, în timp ce continuarea războiului agravează problemele economice și sociale ale Rusiei.

În aceste condiții, Kremlinul anunță că și-a îndeplinit obiectivul de a proteja populația de etnie rusă, invocând faptul că trupele ruse controlează Narva și cea mai mare parte a regiunii Ida-Viru.

Ulterior, Moscova propune o încetare a focului, încercând să transforme controlul militar asupra teritoriilor ocupate într-o realitate acceptată de facto.

În ianuarie 2031, armistițiul este încă în vigoare, dar negocierile de pace rămân blocate.

Europa continuă să fie instabilă, iar încrederea în mecanismele de apărare colectivă ale NATO este grav afectată.

Prin urmare, în acest scenariu, războiul nu se încheie cu victoria clară a uneia dintre tabere. Europa se confruntă, în schimb, cu un nou conflict înghețat, care ar putea deveni oricând sursa unei noi escaladări.

Ce recomandă RAND Marii Britanii și NATO

Principala concluzie a studiului este că statele europene trebuie să se pregătească nu doar pentru un război convențional, ci și pentru o confruntare de lungă durată, care ar afecta economia, tehnologia, societatea și infrastructura critică.

Printre recomandările RAND se numără:

-Consolidarea protecției infrastructurii energetice, a porturilor, cablurilor submarine și a altor sisteme esențiale.

-Crearea unor rezerve de muniție, piese de schimb și componente necesare industriei de apărare.

-Pregătirea unor mecanisme care să permită trecerea rapidă a industriei la producția destinată nevoilor militare.

-Dezvoltarea apărării antiaeriene și antirachetă, inclusiv a capacităților de combatere a dronelor ieftine.

-Reducerea dependenței sistemelor militare de comunicațiile și navigația prin satelit.

-Pregătirea sistemului medical pentru gestionarea unui număr mare de victime.

-Consolidarea cooperării dintre armată, instituțiile statului, mediul de afaceri și populația civilă.

Un alt aspect important este modul în care ar trebui încheiat un eventual conflict.

RAND avertizează că simpla încetare a ostilităților nu garantează o pace durabilă. Statele implicate trebuie să pregătească din timp mecanisme de monitorizare a armistițiului, responsabilități clare pentru fiecare parte și garanții privind respectarea angajamentelor asumate.

De ce este important acest scenariu pentru Ucraina

Deși studiul RAND se concentrează în principal asupra pregătirii Marii Britanii și a NATO, scenariul are implicații directe și pentru Ucraina.

Unul dintre cele mai importante aspecte este că, în modelul prezentat, nici moartea lui Vladimir Putin, nici schimbarea conducerii de la Moscova nu determină abandonarea politicii externe agresive a Rusiei.

Mai mult, armistițiul cu Ucraina devine pentru noua conducere rusă o oportunitate de a-și reface capacitățile militare și de a pregăti o confruntare ulterioară cu Occidentul.