Aventurile virtuale nu diferă de cele reale

Relaţiile virtuale pot deveni mai intime cu ajutorul camerelor web

Aventurile amoroase în spaţiul virtual au devenit, în zilele noastre, cea mai comună formă de infidelitate. Iar aceste flirturi aparent nevinovate pot să pună capăt chiar şi celor mai solide relaţii din lumea reală.

O femeie din Marea Britanie a intentat divorţ după ce a descoperit că soţul ei avea o aventură virtuală cu o femeie din SUA, în cadrul unui joc online. Ceea ce a stârnit nemulţumirea soţiei a fost că avatarul bărbatului conversa cam mult cu cel al unei domnişoare de pe continentul american.

„Poate că a început virtual, dar afecţiunea a fost reală şi doare la fel de mult", declara ea pentru cotidianul britanic „The Guardian". Iată cum o conversaţie aparent nevinovată poate destrăma un cuplu.

O altă formă de adulter

Totul începe cu un salut, cu o conversaţie banală şi ajungi să descoperi că, dincolo de monitorul calculatorului, se ascunde un om interesant. Curiozitatea de a-l descoperi te împinge spre noi discuţii, tot mai aprinse şi mai intime.

Ceea ce a început ca o conversaţie nevinovată se transformă într-o relaţie virtuală, în care îţi permiţi să îţi împărtăşeşti trăirile. Se poate compara o relaţie pe Internet cu o aventură reală? Deşi cei mai mulţi dintre cei care vorbesc pe Internet cu persoane de sex opus şi care au un partener în viaţa reală nu văd o problemă în această activitate, din perspectivă psihologică, ea este o altă formă de adulter.

Nu există sentimentul de vinovăţie

Deseori, rutina din relaţie este motivul pentru care multe persoane ajung în spaţiul virtual, dornice de prietenii. Alteori, oamenii leagă prietenii pe Internet cu persoane de sex opus pentru a evada dintr-o relaţie care le aduce frustrări, care nu-i mai mulţumeşte şi în care se simt singuri. În spaţiul virtual, ei pot găsi uşor o persoană dispusă la a-i asculta fără să-i judece şi să-i înţeleagă mult mai mult decât cea de acasă.

Anonimatul pe care îl asigură Internetul le permite să-şi exprime fanteziile reprimate în viaţa reală. Dar, cel mai important motiv: pentru că nu intră în contact direct cu persoana din spaţiul virtual, mulţi consideră că relaţia lor nu poate fi considerată un adulter. Acest lucru nu face decât să înlăture acel sentiment de vinovăţie care împiedică multe persoane să se implice într-o relaţie extraconjugală. Totuşi, o urmă de vinovăţie există, dacă ne gândim că relaţiile virtua­le sunt întotdeauna ţinute în secret de partener.

Comod: Relaţiile virtuale se înfiripă şi se întreţin mult mai uşor decât cele reale.

Partenerii se vor simţi trădaţi

Deşi pot părea inofensive, aventurile virtuale afectează în mod real relaţia cu partenerul „palpabil". Dacă acesta descoperă discuţiile online, se va simţi la fel ca în cazul unei infidelităţi reale: trădat, respins şi umilit. Aceasta deoarece infidelitatea emoţională, în care nu au existat relaţii intime, este mai dureroasă, pentru că implică sentimente reale şi dorinţa partenerului de a petrece mult timp cu cealaltă persoană.

În mintea partenerului trădat se înfiripă totodată teama că infidelitatea ar fi putut avea o dimensiune sexuală nedeclarată de cel care a înfăptuit adulterul virtual, ceea ce zdruncină încrederea pe care i-a acordat-o până atunci acestuia.

83 la sută din persoanele căsătorite care flirtează pe chat consideră că nu sunt infidele, arată un sondaj american.

Relaţia reală îşi pierde atuurile

Aventura amoroasă virtuală afectează relaţia de cuplu chiar dacă ea nu este descoperită de partener. Cel care înşală îşi va schimba comportamentul în relaţia reală: petrece mai puţin timp cu partenerul pentru că este absorbit de spaţiul virtual şi devine mai distant şi mai puţin comunicativ. Toate acestea sunt consecinţa faptului că depreciază relaţia reală în favoarea celeilalte, în care partenerul pare a fi înzestrat cu mai multe calităţi, chiar dacă ele sunt construite doar din cuvinte.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

Fiecare persoană percepe în felul său o aventură, indiferent dacă este reală sau virtuală. Faptul că ea este virtuală poate ajuta persoana să se simtă mai puţin culpabilă, însă implicarea este de obicei de acelaşi tip.

Emoţional vorbind, atât timp cât se creează o legătură bazată pe comunicare şi pe atracţie sexuală, virtualul poate deveni la fel de periculos, mai ales că modul de comunicare permite celor doi să îşi creeze o altfel de identitate. Dacă cei doi vor să treacă la nivelul următor, adică la ieşirea din virtual, este foarte posibil ca asta să ducă la destrămarea cuplurilor din care vin cei doi.