Vania Limban, moaşă: „Multe românce îşi doresc să nască acasă“
0
Cu o experienţă în moşit de 25 de ani, Vania Limban este prima moaşă independentă din ţara noastră. Absolventă a unei facultăţi de profil şi cu stagii de pregătire în străinătate, ea atrage atenţia asupra inexistenţei reglementărilor care să îi permită unei moaşe cu studii superioare din ţara noastră să îşi desfăşoare activitatea aşa cum ar trebui, adică în concordanţă cu normele Uniunii Europene. După ce a lu
„Weekend Adevărul": În multe ţări, moaşele participă la actul naşterii naturale fără a fi asistate de medicul obstetrician. În maternităţile noastre, atribuţiile unei moaşe sunt însă comparabile cu cele ale unei asistente medicale. De ce această diferenţă, sunt moaşele noastre mai puţin pregătite profesional?
Vania Limban: Practic, în clipa de faţă nu ar mai trebui să mai existe această diferenţă, pentru că odată cu admiterea României în Uniunea Europeană a fost pusă la punct legislaţia şi, concomitent, programul de educaţie pentru moaşe în conformitate cu directivele UE. Deci, o moaşă din România poate să aibă aceleaşi atribuţii ca orice moaşă din ţările UE. Problema este însă că, în clipa de faţă, legea nu are nişte norme de aplicare. Se amână de câţiva ani buni definirea acestor norme, motiv pentru care profesia de moaşă a rămas suspendată în aer. Conform legislaţiei de dinainte de 1989, puteam şi aveam dreptul să asist o naştere, dar acum, aşa cum se prezintă lucrurile, trebuie să am alături de mine un medic. Deci, legea îmi dă dreptul, dar trebuie să am lângă mine un medic care, practic, supervizează şi semnează ceea ce fac eu.
În maternităţile de stat, atribuţiile unei moaşe cu licenţă sunt diferite de cele ale uneia care nu a urmat facultatea de profil?
Nu, legea are o lacună foarte mare în acest sens. Trebuie să existe o diferenţiere clară, pentru că o moaşă cu şcoală postliceală poate să meargă până la un anumit punct, o moaşă licenţiată, până la altul. În ţările Uniunii Europene, o moaşă are drept de parafă, deci poate să recomande unele medicamente, de pildă, analize pe care să le facă femeia. Ea poate depista eventualele complicaţii şi poate trimite gravida la medic. Atunci când eşti moaşă licenţiată, trebuie să ştii meseria da capo al fine.
În calitate de preşedinte al Asociaţiei Moaşelor din România v-aţi implicat în reabilitarea profesiei de moaşă în ţara noastră. În ce a constat acest demers?
Împreună cu membrele Asociaţiei Moaşelor din România, am pus la punct curricula pentru facultăţile de moaşe, care a fost făcută în concordanţă cu directivele Uniunii Europene. Această curriculă a fost dezvoltată de fiecare universitate care a fost interesată să aibă o asemenea facultate. Pe de altă parte, în grupuri care s-au făcut cu Ministerul Sănătăţii şi cu Ordinul Asistenţilor Medicali şi al Moaşelor, ne-am implicat în definitivarea legislaţiei. Un rol important în perioada în care eu am fost preşedinte a fost cel legat de susţinerea titulaturii de moaşă.
Diploma de moaşă de la noi este recunoscută în ţările Uniunii Europene?
Da, pentru că această curriculă respectă normele europene pentru moaşe. În clipa de faţă, o absolventă a facultăţii de moaşe nu se poate angaja decât ca moaşă, nu şi ca asistentă. Posturile de moaşă sunt destul de limitate şi o absolventă, dacă nu îşi găseşte ceva în zona asta, revine la profesia pe care o avea înainte (n.r. - asistentă obstetrică-ginecologie).
Ce părere aveţi despre naşterea la domiciliu, asistată doar de moaşă?
Multe românce îşi doresc să nască acasă. Să ştiţi că naşterea acasă nu este o mare problemă. Dacă femeia este bine urmărită în perioada de sarcină şi dacă sistemul este bine pus la punct, atunci, arată statistic studiile şi cercetările, numărul complicaţiilor care apar la o naştere naturală acasă este mult mai mic decât la o naştere în spital.
Ce condiţii trebuie îndeplinite pentru ca naşterea acasă să fie reglementată?
În clipa de faţă, la noi, legea este foarte săracă, deci nu avem standarde clare pentru procedurile pe care moaşa trebuie să le urmeze. În lege se spune că moaşa poate să asiste naşterea naturală, dar concret, ea trebuie să aibă nişte norme, pentru a şti foarte clar până la ce punct este legal să acţionezi ca moaşă şi cum interrelaţionezi în asistenţa prenatală şi postnatală cu o maternitate sau cu un medic. Nu există nimic clar. În clipa de faţă, în România o moaşă ar putea să îi promită unei femei că o moşeşte acasă. Însă Doamne-fereşte, ar putea exista şi cazuri dramatice sau de malpraxis. Normele prevăd ca moaşa să aibă o trusă atunci când asistă la naşterea la domiciliu.
Şi ce trebuie să conţină această trusă?
La o întâlnire a Ordinului Moaşelor din Bucureşti, am prezentat o trusă a moaşei aşa cum am găsit-o într-un îndreptar de cel puţin 20 de ani. Am rămas surprinsă să găsesc acolo această trusă, pentru că moaşele au avut acest drept în trecut în România. În Olanda, trusa cuprinde un minimum de instrumente şi de medicamente, pe care moaşa le poate folosi pentru o naştere, dar şi pentru o primă urgenţă. Tot în legislaţia olandeză se menţionează cum să intervină moaşele într-o primă urgenţă şi faptul că trebuie să existe o Ambulanţă, pentru ca femeia să fie imediat transferată la o maternitate dacă apar complicaţii. Naşterea nu este un caz medical, dar se poate transforma într-unul. Pot apărea complicaţii foarte mari şi tocmai din acest motiv trebuie să avem nişte repere clare şi bine puse la punct. Eu am avut mai multe solicitări de a moşi la domiciliu. Sincer, în sufletul meu există o deschidere şi o tentaţie extraordinară, pentru că ştiu că atâta vreme cât naşterea nu este provocată, nu este grăbită, sunt şanse foarte mari ca naşterea să decurgă normal, cu perineul intact, cu un copil cu nota 10. Aşa cum este legislaţia acum, nu pot să mă duc să le moşesc. O femeie care păşeşte pragul maternităţii trebuie să îşi aducă aminte trei cuvinte: respiraţie, relaxare şi răbdare. Eu le spun legea celor trei „r". Aşa mi-am structurat eu mesajul după 25 de ani de experienţă. În multe dintre spitalele noastre, naşterea este grăbită şi, din acest motiv, multe femei vor să nască acasă. Sunt femei care vor să simtă şi să trăiască naşterea. Este ceva ce vine din sufletul femeii şi nu avem dreptul să-i tăiem calea. Medicalizarea naşterii şi cezariana nu au făcut altceva decât să fure naşterea. Naşterea este un proces instinctiv.
Cât la sută este vocaţie şi cât la sută educaţie în profesia de moaşă?
Cred că noi avem ceva în suflet. Din punctul meu de vedere, noi toţi suntem moaşe. Sunt situaţii când soţul trebuie să o facă pe moaşa. Există în fiecare dintre noi vocaţia de moaşă, dar ea are nevoie şi de educaţie, pentru că singură nu este suficientă.
În cei 25 de ani de activitate, câţi copii aţi moşit?
Ce pot să vă spun este că naşterile moşite până în 1989 sunt fără număr, iar după această dată au devenit prohibite, pot să număr femeile pe care le-am moşit. La Universitar (n.r. - Spitalul Universitar din Bucureşti), într-o tură de 12 ore, aveam între 15 şi 20 de naşteri. Multe dintre femeile pe care le-am moşit mă caută şi acum, au copii mari. Din 1989 şi până în 2007 nu a mai existat o legislaţie clară cu privire la moaşe.
După naştere, moaşa poate oferi consiliere în alăptare?
Absolut, consiliere în alăptare, consiliere legată de statusul femeii, cum să se hrănească după naştere, îi dă repere în îngrijirea nou-născutului. În străinătate, de nou-născutul prin naştere naturală se ocupă tot moaşa, de copilul prematur se ocupă neonatologul. Tot moaşa îi dă mamei sfaturi legate de baia copilului, de masajul lui.
Multe femei nu ştiu că moaşa le poate consilia şi ajuta pe parcursul celor nouă luni. În ce constă acest ajutor?
Aşa cum este sistemul la noi, nu există norme privind asistenţa prenatală şi postnatală. Moaşa poate oferi ceva în plus faţă de simpla consultaţie medicală. Eu am cunoscut gravide care au vrut să nască cu moaşa şi mi-au cerut să le recomand una. Moaşa la noi poate să stea cu tine în travaliu. Naşterea naturală aparţine moaşei, cea cu complicaţii aparţine medicului. Noi aşa moşeam la Spitalul Universitar din Bucureşti.
Conduceţi un centru de pregătire pentru naştere. Cum le ajută cursurile prenatale pe gravide?
Centrul meu este unul educaţional, oferim programe de pregătire pentru naşterea naturală, programe de puericultură. La programul de puericultură suntem o echipă formată din experţi precum pediatru şi profesoară de kinetoterapie. Modelul oferit de noi este unul holistic. Pe lângă partea educaţională, oferim şi un program de gimnastică. Pentru programul de gimnastică sunt importante acordul ginecologului şi consultanţa cu kinetoterapeutul. De asemenea, oferim gravidelor şi masaj de relaxare şi limfatic. O altă parte a programului nostru se adresează femeilor după naştere, include o parte educaţională şi gimnastică.
Puneţi accent pe îngrijirea perineului, de ce este aceasta importantă?
Perineul este un muşchi foarte important pentru sănătatea noastră urogenitală, dar şi pentru relaţia sexuală. Puţine femei ştiu lucrul acesta. Am avut ocazia să particip la un curs de seniori, unde am discutat despre sănătatea perineului. Am fost surprinsă să constat că femeile nu au ştiut niciodată cât de important este perineul pentru ele. Multe dintre ele au rămas cu traume pe care le-a generat naşterea. Programul de perineu se adresează atât gravidelor, cât şi mămicilor. Promovăm şi metode moderne. Am adus în România, cu acordul Ministerului Sănătăţii, o metodă naturală de tonifiere a perineului, cu beneficii foarte mari, pentru că acţionează asupra musculaturii în profunzime. Această metodă se aplică în multe ţări din lume. În plus, el ajută la dilatare, la naştere.
În ce constă această metodă?
Este vorba despre un dispozitiv preluat din tradiţia africană. Acolo, femeile îl folosesc de sute de ani. Dispozitivul este realizat de un medic. După o misiune de voluntariat în Africa, el a observat că femeile de acolo aveau perineul foarte tonic. Este vorba despre un balon care se umflă, cu ajutorul căruia perineul se poate tonifia. Se poate folosi inclusiv la menopauză, pentru tonifierea musculaturii, care se modifică din cauza schimbărilor hormonale.
Ce tehnici ajută la uşurarea travaliului?
Sunt tehnici de respiraţie, poziţie gravitaţională, masaj, relaxare, terapie prin artă.
Care sunt avantajele naşterii naturale?
Este naşterea cel mai puţin lipsită de riscuri, statistic vorbind. Complicaţiile apar în momentul în care se grăbeşte naşterea, se intervine în declanşarea ei.
Este bine sau nu ca tatăl să asiste la naştere?
Prezenţa tatălui la naştere este benefică. Însă nu este suficientă doar prezenţa lui, ci şi modul în care el ştie să îşi ajute soţia. Tatăl poate oferi un ajutor emoţional. Sunt cupluri care vin împreună la pregătirea prenatală, dar care nu vor să fie împreună la naştere.
Multe femei sunt interesate şi de naşterea în apă. Ce avantaje are?
Naşterea în apă are mulţi adepţi, dar şi mulţi contestatari. Apa are un beneficiu major în travaliu. Apa la 36 de grade Celsius, la cât trebuie să stea femeia în timpul travaliului, produce relaxare. Dacă se adaugă şi săruri, acţionează benefic asupra ţesuturilor, care se dilată mult mai uşor. Pentru bebeluş, trecerea dintr-un mediu lichid amniotic în alt mediu lichid reprezintă un şoc mai mic decât trecerea în mediu aerian. Riscul ruperii perineului scade mult. Sunt şi gravide care decid ca doar travaliul să fie în apă.
Când este contraindicată naşterea în apă?
Sunt diverse situaţii: naşterea înainte de termen, infecţii, complicaţii ale placentei care se pot lăsa cu sângerări.
Curriculum Vitae
Numele: Vania Limban
Data şi locul naşterii: 11 septembrie 1952, Craiova
Studiile şi cariera: 1971-1973, Şcoala Tehnică Sanitară, specialitatea obstetrică-ginecologie
- 2004-2008, Facultatea de Moaşe din cadrul Universităţii „Vasile Goldiş" din Arad
- 1975, cursul de management pentru moaşe şi de manager în serviciile de sănătate, Universitatea din Bristol, Marea Britanie
- 1995, stagiu de pregătire în creşterea copilului la Eastern General Hospital din Edinburgh, Scoţia
- 1996, curs de specializare moaşe - planificare familială în Olanda
- 1996, curs de sănătate internaţională la Universitatea Georgetown, SUA
- 1996, coordonator proiect de training pentru moaşe Şcoala Părinţilor
- 1996-2001, coordonator program Şcoala Părinţilor, Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti
- 1998-1999, vicepreşedinte al Asociaţiei Moaşelor din România
- 1999-2007, preşedinte al Asociaţiei Moaşelor din România
- 2002-prezent, manager Active Center Bucureşti
-
Locuieşte în: Bucureşti
Se încarcă comentariile...
