Cipurile lui Elon Musk implantate în creier ar putea schimba personalitatea
0A interveni în funcționarea delicată a creierului uman este o chestiune complexă, iar efectele nu sunt întotdeauna de dorit sau intenționate. Persoanele care utilizează cipuri cerebrale pot ajunge dependente de ele, astfel că, înainte de a ajunge în punctul în care oamenii vor face coadă pentru a li se implanta un smartphone în creier, este important să aflăm care sunt problemele și capcanele etice ale acestora.
Elon Musk vrea să pună un cip de calculator în creier. Startup-ul neurotehnologic al lui Musk, Neuralink, a lucrat pentru a-și implanta cipul cerebral încorporat în craniul unui om încă de la înființarea sa din 2016. După ani de teste pe animale, Musk a anunțat în decembrie 2022 că firma plănuia să inițieze teste pe oameni în termen de șase luni (deși nu era prima dată când spunea că aceste teste se apropie).
Deși inițial se concentrează pe cazuri de utilizare medicală, cum ar fi ajutarea persoanelor paralizate să comunice, Musk a aspirat să aducă cipurile Neuralink la scară largă. În plus, Musk a declarat că intenționează să-și implanteze și el unul dintre cipuri.
Alți cercetători au analizat utilizarea BCI-urilor pentru a restabili simțurile pierdute și pentru a controla membrele protetice, printre alte aplicații. Deși aceste tehnologii se află încă la început, ele există de suficient timp pentru ca cercetătorii să își facă din ce în ce mai bine o idee despre modul în care implanturile neuronale interacționează cu mintea noastră. După cum a spus Anna Wexler, profesor asistent de filosofie în cadrul Departamentului de Etică Medicală și Politici de Sănătate de la Universitatea din Pennsylvania: „Bineînțeles că provoacă schimbări. Întrebarea este ce fel de schimbări provoacă și cât de mult contează aceste schimbări?".
De la ficțiune la o industrie de miliarde de dolari
În filmul „The Terminal Man" din 1974, un bărbat primește un implant cerebral invaziv pentru a-l ajuta cu crizele sale. Deși inițial operația pare să fie un succes, lucrurile iau o întorsătură proastă atunci când expunerea susținută la cip îl trimite pe acesta într-un atac psihotic. Așa cum se întâmplă de obicei în filmele SF, un om de știință avertizează asupra dezastrului încă de la începutul poveștii, comparând implanturile cu lobotomiile din anii 1940 și 1950. „Au creat un număr necunoscut de legume umane", spune el. „Acele operații au fost efectuate de medici care erau prea dornici să acționeze".
Peste 200.000 de persoane din întreaga lume folosesc deja un anumit tip de BCI, majoritatea din motive medicale. Poate că cel mai cunoscut caz de utilizare este cel al implanturilor cohleare, care le permit persoanelor surde să audă, într-un anumit sens.
Un alt caz de utilizare preeminent este cel al prevenirii crizelor de epilepsie: Dispozitivele existente pot monitoriza activitatea semnalelor cerebrale pentru a prezice crizele și pentru a avertiza persoana în cauză, astfel încât aceasta să poată evita anumite activități sau să ia medicamente preventive.
Unii cercetători au propus sisteme care nu numai că ar detecta, dar ar și preveni crizele prin stimulare electrică, aproape exact mecanismul descris în „The Terminal Man". Implanturile pentru persoanele care suferă de boala Parkinson, depresie și epilepsie sunt testate de ani de zile pe oameni.
Îmbunătățirile recente în domeniul inteligenței artificiale și al materialelor de detectare neuronală au făcut ca dispozitivele să fie mai puțin invazive și mai scalabile, ceea ce a atras în mod natural un val de finanțare privată și militară. Paradromics, Blackrock Neurotech și Synchron sunt doar câțiva dintre concurenții finanțați prin capital de risc care lucrează la dispozitive pentru persoanele paralizate.
Compania lui Elon Musk a fost afectată de un istoric de promisiuni exagerate — de exemplu, nu a reușit să respecte termenele de livrare și, după cum se pare, a declanșat o anchetă federală privind afirmațiile de încălcare a bunăstării animalelor. Firma de informații de piață Grand View Research a evaluat piața globală a implanturilor cerebrale la 4,9 miliarde de dolari în 2021, iar alte firme au estimat că cifra s-ar putea dubla până în 2030.
Deocamdată, BCI-urile sunt limitate la domeniul medical, dar a fost propusă o gamă largă de utilizări nemedicale pentru această tehnologie.
O cercetare publicată în 2018 a descris participanții care au folosit BCI pentru a se interfața cu numeroase aplicații de pe o tabletă Android, inclusiv pentru a tasta, a trimite mesaje și a căuta pe internet doar imaginând mișcări relevante. Printre aplicațiile mai speculative se numără jucarea de jocuri video, manipularea realității virtuale sau chiar primirea directă a unor intrări de date, cum ar fi mesaje text sau videoclipuri, ocolind necesitatea unui monitor. Acestea pot suna a ficțiune, dar realitatea este că am ajuns la un punct în care barierele culturale și etice pentru acest tip de tehnologie au început să le depășească pe cele tehnice, notează Insider.
O minte schimbată
Nu au existat cazuri confirmate de dezlănțuiri violente de tip „Terminal Man" cauzate de BCI-uri, dar există dovezi convingătoare care sugerează că dispozitivele pot provoca schimbări cognitive.
Unele dintre aceste schimbări au fost pozitive; la urma urmei, BCI-urile sunt menite să schimbe anumite lucruri la utilizatorii lor. Wexler, profesorul de filosofie de la Universitatea din Pennsylvania, a intervievat persoane cu Parkinson care erau supuse stimulării cerebrale profunde, un tratament chirurgical care presupune implantarea unor fire metalice subțiri care trimit impulsuri electrice la creier pentru a ajuta la diminuarea simptomelor motorii, și a constatat că multe dintre ele își pierduseră simțul de sine înainte de a fi supuse tratamentului. „Mulți au simțit că boala le-a răpit, într-un fel, cine erau", mi-a spus ea. „Are un impact real asupra identității tale, asupra sentimentului de sine, dacă nu poți face lucrurile pe care crezi că ești capabil să le faci." În aceste cazuri, BCI-urile i-au ajutat pe oameni să simtă că se întorc la ei înșiși, ajutând la tratarea bolii de bază.
Eran Klein și Sara Goering, cercetători de la Universitatea din Washington, au observat schimbări pozitive în personalitatea și percepția de sine în rândul persoanelor care folosesc BCI-uri. Într-o lucrare din 2016 privind atitudinile și considerațiile etice din jurul BCI-urilor, aceștia au raportat că participanții la studiu au simțit adesea că tratamentul i-a ajutat să recupereze un sine „autentic" care fusese uzat de depresie sau de tulburarea obsesiv-compulsivă. „Am început să mă întreb ce sunt eu, ce este depresia și ce este stimulatorul", a spus un pacient.
Dar nu toate schimbările pe care cercetătorii le-au constatat sunt benefice. În interviurile cu persoane care au avut BCI-uri, Frederic Gilbert, profesor de filosofie la Universitatea din Tasmania, specializat în neuroetică aplicată, a observat unele efecte ciudate. „Noțiunile de personalitate, identitate, agenție, autenticitate, autonomie și sine - acestea sunt dimensiuni foarte compacte, obscure și opace", a spus Gilbert. „Nimeni nu este cu adevărat de acord cu privire la ceea ce înseamnă ele, dar avem cazuri în care este clar că BCI-urile au indus schimbări în personalitate sau în exprimarea sexualității."
De-a lungul numeroaselor studii de interviu, Gilbert a observat că pacienții au raportat sentimente de nerecunoaștere de sine, sau ceea ce în cercetare se numește de obicei „înstrăinare". „Ei știu că sunt ei înșiși, dar nu mai este ca înainte de implantare", a spus el. Unii au exprimat sentimente de a avea noi capacități care nu au legătură cu implanturile lor, cum ar fi o femeie în vârstă de 50 de ani care s-a rănit în timp ce încerca să ridice o masă de biliard pe care credea că o poate muta singură. În timp ce o anumită înstrăinare ar putea fi benefică - dacă are ca rezultat un sentiment sănătos de stimă de sine, de exemplu - cazurile negative, cunoscute sub numele de înstrăinare deteriorantă, pot fi destul de supărătoare. „A dus la cazuri extreme în care a existat o tentativă de sinucidere", a mai spus Gilbert.
Un smartphone în creierul tău
Gilbert a povestit despre un pacient pe care l-a intervievat și care a dezvoltat un fel de paralizie decizională, având în cele din urmă senzația că nu poate ieși în oraș sau decide ce să mănânce fără să consulte mai întâi dispozitivul care îi arată ce se întâmplă în creier. „Nu este nimic rău în a avea un dispozitiv care completează o decizie", a spus Gilbert, „dar, în cele din urmă, dispozitivul era un fel de a suplini persoana în luarea deciziei, scoțând-o din circuit".
Uneori, un pacient poate ajunge să se bazeze atât de mult pe dispozitivul din creierul lui încât să simtă că nu poate funcționa fără el. Gilbert a întâlnit mulți participanți la studii care au căzut în depresie după ce le-au fost îndepărtate dispozitivele.
Acest tip de dependență este complicat și mai mult de faptul că BCI-urile sunt dificil de susținut financiar și de întreținut, necesitând adesea o intervenție chirurgicală invazivă pe creier pentru a le îndepărta și reimplanta. Deoarece BCI-urile sunt în mare parte încă în faza de testare, nu există standarde universale sau un sprijin financiar stabil, iar multe dispozitive riscă să piardă brusc finanțarea. Cei care adoptă timpuriu aceste dispozitive ar putea fi afectați de probleme legate de lanțul de aprovizionare, de actualizări hardware sau de falimentul unei companii.
Se încarcă comentariile...
