Lecția de curaj a lui Orlando: De la un pas de moarte și paralizie la câine ghid pentru nevăzători

Orlando este un labrador negru care a avut tetanos și părea că nu va reuși, dar norocul i-a surâs și, după o lungă perioadă de tratament, cu multe emoții din partea celor care l-au îngrijit, și-a revenit complet și a ajuns să fie ghid pentru persoanele nevăzătoare.

Sarah și Orlando, câinele ghid Foto: Captură câine-ghid

Sarah Judd l-a întâlnit prima dată pe Orlando când avea opt săptămâni. „Cresc căței pentru organizația caritabilă Guide dogs. Cățeii vin să locuiască cu noi în Swanley, Kent, până la vârsta de 12-18 luni. Am început să-l dresez, dar într-o zi am observat că dădea din cap, ceea ce poate însemna că ceva nu este în regulă cu urechile unui câine. L-am dus la veterinar și, la a doua vizită, ni s-a spus să-l ducem de urgență direct la Spitalul Veterinar Regal pentru că avea tetanos”, povestește Sarah, scrie The Guardian.

Britanica spune că, de obicei, câinii nu sunt vaccinați împotriva tetanosului, pentru că este un lucru rar și nici nu și-a dat seama cât de rău era Orlando.

„În prima săptămână a fost îngrozitor. A rămas complet paralizat și eram trează în fiecare noapte așteptând un telefon care să-i spună că a murit. Era prea bolnav ca să continue dresajul ca și câine-ghid. A trebuit să învețe din nou să mănânce, să meargă și să facă aproape totul”, povestește aceasta.

Când Orlando s-a întors să locuiască cu ea, câinele nu putea urca scările. A trebuit să pună covorașe pe jos, pentru că dacă aluneca l-ar fi rănit și nu putea face decât plimbări scurte. Câinele avea un lătrat ascuțit unic și aproape că spunea ce vrea.

 „Ai putea sta într-o cafenea și el îți spunea: gata, ne-am săturat de stat, e timpul să plecăm. Era și foarte obraznic. Lua șosetele urât mirositoare ale fiicei mele și apoi se uita la mine ca și cum ar fi spus: Ce? Nu am făcut-o eu.”

A stat în familie până la vârsta de 17 luni, apoi l-a dat dresorului de la Guide Dogs. „M-am simțit foarte emoționată, dar și mândră. E ca și cum copilul tău ar merge la universitate. În puțin sub șase luni, Orlando s-a calificat drept câine-ghid. Noua sa proprietară, care este parțial deficientă de vedere, aștepta de ani de zile unul. Am plâns când am citit e-mailul ei în care spunea cât de fericiți erau împreună. Fără Orlando, nu ar fi ieșit afară și nu ar fi făcut atât de multe lucruri pe cât face acum”, mai spune femeia.

Sarah nu știa dacă Orlando va supraviețui, iar faptul că a trecut de la un cățeluș pe care mulți oameni se așteptau să nu supraviețuiască, la un câine-ghid de lucru care a schimbat viața cuiva este uimitor.

„Cunoașterea lui mi-a schimbat cu adevărat modul în care am grijă de câini. Sunt și mai conștientă de importanța atenției pentru lucrurile mărunte”, a mai precizat Saraj Judd.