Doggerland, Occidentul de acum 10.000 de ani. Vastul teritoriu era un paradis verde locuit de vânători preistorici
0Peisajul geografic al Europei s-a schimbat radical de-a lungul istoriei. Acum 10.000 de ani, de exemplu, Europa de Vest arăta cu totul diferit, iar teritoriul unor țări de astăzi, precum Germania, Anglia sau Franța, făceau parte dintr-un paradis dispărut.
Aproape oricine cunoaște harta fizică a continentului european. Poate fi găsită oriunde pe internet sau în orice atlas. Toată lumea știe astăzi că Anglia, Țara Galilor, Scoția sau Irlanda sunt niște țări aflate într-un arhipelag, cunoscut drept „arhipelagul britanic“. La rândul lor, Franța, Belgia sau Olanda sunt țări de coastă, la Oceanul Atlantic, iar Danemarca este o peninsulă.
Ei bine, acum 10.000 de ani, toate aceste afirmații, din punct de vedere geografic, nu erau valabile. Motivul: configurația fizică a Europei de Vest, Occidentul, era cu totul alta.
O bucată de continent dispărută
În anul 1931, vasul de pescuit britanic Collinda își făcea treaba între țărmurile Norfolk-ului și ale Norvegiei, în ceea ce astăzi este Marea Nordului. La un moment dat, aproape de jumătate drumului, undeva într-un loc numit limanul Dogger, pescarii au aruncat plasele pentru a trage de pe fundul mării scoici, iarbă de mare și crustacee. Dar pe lângă vietățile și roadele marine, pescarii au descoperit în năvoade și un obiect neobișnuit. Căpitanul Polgrom Lockwood și-a dat seama că este vorba despre un harpon cioplit din osul unui corn de cerb. Era o descoperire epocală.
Specialiștii englezi au realizat că acel harpon era preistoric, mai precis avea o vechime de aproximativ 10.000 de ani. Și nu a ajuns întâmplător pe fundul Mării Nordului. După studii susținute și sondaje seismice, în zona Doggerland, dar și pe un întins teritoriu subacvatic, s-a ajuns la concluzia că Europa de Vest arăta cu totul diferit acum 10.000 de ani.
Practic, așa cum arată hărțile realizate după numeroasele scanări, sondaje și determinări, Insulele Britanice nu erau de fapt insule, ci făceau parte dintr-o bucată continentală. Ele erau lipite. prin intermediul uscatului, de Franța, Olanda, Belgia și Danemarca. Doar un șanț acvatic despărțea acest teritoriu de Norvegia de astăzi.
Belgia, Olanda și Franța de nord nu aveau deschidere la ocean sau mare, ci făceau parte dintr-o zonă de uscat compactă. Tot acest teritoriu a dispărut însă, la un moment dat sub apele reci ale Oceanului, rezultând Marea Nordului, dar și configurația geografică de astăzi, cu transformarea teritoriului britanic într-o zonă insulară.
Paradisul dispărut al vânătorilor preistorici
Vechiul teritoriu descoperit sub apele Mării Nordului a fost numit Doggerland. Este încă un teritoriu misterios care, însă, ușor-ușor începe să-și dezvăluie secretele. Tot mai multe artefacte sunt descoperite în năvoadele pescarilor și în cercetările subacvatice, de la unelte, la arme. Ba chiar au fost descoperite și rămășițe umane, ale vechilor vânători.
Conform specialiștilor în acest teritoriu astăzi dispărut, aici trăiau numeroase comunități umane, încă din mezolitic, o perioadă care făcea legătura dintre paleolitic (epoca veche a pietrei) și neolitic (epoca nouă a pietrei). Erau triburile care făceau trecerea de la vânători și culegători, la comunitățile de agricultori și crescători de animale ai vechii Europe.
Așa cum arată determinările Doggerland, acel teritoriu care cuprindea cinci dintre cele mai civilizate țări ale Europei de astăzi, era acum 10.000 de ani, un adevărat paradis verde. Un teritoriu cu dealuri, văi, acoperite cu păduri întinse de stejar, mesteacăn și pin. Doggerland era străbătut de un râu lat și probabil forma o deltă abundentă la vărsarea în ocean.
Doggerland avea o faună și vegetație abundentă, aici trăind cerbi, mistreți, lupi, păsări de toate felurile. Aici au fost identificate și lacuri. Pentru vânătorii de acum 10.000 de ani era un veritabil paradis.
Mai mult decât atât, conform sondajelor de mare adâncime s-a ajuns la concluzia că Doggerland era un teritoriu vechi, aici fiind găsite urme din timpul Epocii Glaciare. În timpul glaciațiunii, adică în vremea vechilor vânători paleolitici, poate Oameni de Neanderthal, Doggerland era o stepă rece, bătută de vânturi, cu formațiuni stâncoase și dealuri, străbătută de turme de mamuți, rânoceri lânoși, dar și de prădătorii care urmau aceste ierbivore de talie mare.
Un paradis îngropat de ape
Doggerland era un teritoriu râvnit de comunitățile de vânători mezolitici, mai ales datorită abundenței. Topirea unei cantități mari de ghețari, după încheierea Erei Glaciare, a adus însă sfârșitul Doggerland. Nivelul mării creștea treptat, iar acest paradis al vânătorilor mezolitici a fost inundat și îngropat definitiv sub ape. Se presupune chiar că a fost lovit inclusiv de un tsunami.