„Aşteptând ceasul de apoi“ sau când legenda depăşeşte cartea
0
Romanul „Aşteptând ceasul de apoi“, de Dinu Pillat, a ajuns în librăriile Franţei pe 24 ianuarie. Editura Syrtes publică o capodoperă având „temă cu gust de pucioasă“ şi destin de legendă.
„Aşteptând ceasul de apoi“ de Dinu Pillat, tradus în franceză de experimentata Marily le Nir, a ajuns în librăriile Franţei pe 24 ianuarie. Este primul din cele trei romane româneşti pe care editura franceză Syrtes le publică înaintea Salonului Cărţii de la Paris. Vor urma, în martie, „Amantul colivăresei“, de Radu Aldulescu, în traducerea lui Dominique Ilea, şi „Cartea şoaptelor“, de Varujan Vosganian, tradusă de Marily le Nir şi Laure Hinckel.
Destinul excepţional al romanului „Aşteptând ceasul de apoi“ este o carte de vizită promiţătoare inclusiv pe piaţa literară franceză. Gabriel Liiceanu, editorul cărţii în România, o consideră, de altfel, cartea cu cea mai bulversantă biografie din întreaga istorie a romanului românesc.
Epopeea manuscrisului
Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat şi al pictoriţei Maria Brateş, şi-a început romanul în 1948, dactilografiindu-l în două exemplare.
Ascuns în podul casei, unul din exemplare devine cap de acuzare împotriva scriitorului, arestat în noaptea dintre 25 şi 26 martie 1959 şi acuzat de legionarism în faimosul proces al intelectualilor din „lotul Noica“, pentru faptul de a fi scris „un roman mistic şi legionar“. Într-un interogatoriu din 24 februarie 1960, scriitorul preciza: „M-am inspirat din psihoza mistică a mişcării legionare, dar nu l-am scris cu o intenţie subversivă“.
Condamnat la 25 de ani de muncă silnică, Dinu Pillat a ieşit din închisoare în 1964 şi s-a stins din viaţă la 54 de ani, în 1975. După mai bine de o jumătate de secol, dactilograma confiscată de Securitate a fost găsită în Fondul Bibliotecii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).
Cartea şi-ar fi aşteptat „ceasul de apoi“, pentru a reclama discernământul cititorului la trei sferturi de veac distanţă: „Dacă vrem cu orice preţ să urcăm spre «ideologia» autorului, aş înţelege cartea lui Dinu Pillat ca «ceartă» a acestuia cu mişcarea celor care voiseră să amestece crima în problema mântuirii“, tranşează chestiunea Gabriel Liiceanu, editorul volumului la Humanitas, în 2010.
Editoarea franceză Olimpia Verger a mizat din start pe tulburătoarea biografie a romanului: „Volumul lui Dinu Pillat este în primul rând o carte care are povestea sa proprie: considerată pierdută, procesul şi închiderea autorului, manipularea, regăsirea şi publicarea în română constituia în sine o epopee“. Olimpia Verger nu minimalizează însă nici celălalt atu, respectiv complexitatea epocii evocate de Dinu Pillat: „Este, pe de altă parte, un subiect puţin cunoscut în Franţa şi, în afara dimensiunii istorice, este un roman de formare, cu mereu aceeaşi întrebare: ce am fi făcut noi în circumstanţe similare?“.
O temă delicată
Pe 10 ianuarie, „Liberation“ îi consacră un articol entuziast sub titlul „Sauvé du tiroir de la mort“ („Salvat din sertarele morţii“): „Început în 1948, îngropat şi apoi dezgropat, romanul lui Dinu Pillat pune în scenă viaţa unor tineri fascişti români“. Revista „Livres Hebdo“ titrează la rândul său: „Avant-garde de fer“, cu subtitlul „prima traducere a marelui roman românesc despre Garda de Fier, mişcare fascistă dintre cele două războaie. O capodoperă semnată Dinu Pillat, regăsită după mai bine de o jumătate de secol“.
Foto: Dinu şi fiica sa, Monica Pillat, în 1967
Istoria manuscrisului fascinează, jurnaliştii o povestesc cu sufletul la gură: „Roman psihologic, dar şi politic, această carte cu destin frământat a fost începută în 1948 de un tânăr şi promiţător intelectual dintr-o familie bună. Acesta a continuat să o scrie în mod clandestin în cei mai negri ani ai comunismului, spre a o termina în 1955, fără speranţa de a o vedea publicată vreodată“.
„Tema avea deja gust de pucioasă“, scrie Marc Semo în cotidianul francez „Libération“, pentru a o rezuma mai apoi: „În secvenţe bine decupate, articulate într-un ritm cinematografic, Dinu Pillat povesteşte o Românie roasă de corupţie şi injustiţie socială, unde tineretul disperat şi revoltat se lasă sedus de cei numiţi în carte «mesagerii». Cei care visau la o «schimbare la faţă a României», după titlul unei cărţi de Cioran, şi care i-au condus pe destui tineri intelectuali români spre un grav derapaj: «Cum şi de ce este posibil să devii un fanatic al anti-libertăţii?»“.
Acelaşi Marc Semo continuă: „Frazele personajelor din roman, tineri legionari, vor servi drept capete de acuzare împotriva lui Dinu Pillat, acuzat el însuşi de legionarism şi condamnat, în consecinţă, la 25 de ani de muncă silnică. Regăsirea manuscrisului considerat definitiv pierdut e o splendidă piruetă a destinului: autorul era convins că «Aşteptând ceasul de apoi» era cel mai bun roman al său. După mai bine de 50 de ani de la moartea manuscrisului, regăsirea şi publicarea sa sunt o înviere: recunoaşterea, din partea criticii de astăzi, că autorul a avut probabil dreptate“.
Foto: Ionel Teodoreanu şi Dinu Pillat, la Balcic
Traducătoarea Marily le Nir mizează pe succesul romanului în Franţa dintr-o altă perspectivă, care recuperează filoanele cărţii dincolo de peripeţiile manuscrisului: „Am tradus inspirată şi cu mare plăcere această carte, regăsind limba şi atmosfera unei Românii pe care am cunoscut-o în copilărie“, se confesează traducătoarea. „Lectorul francez va găsi nu numai situaţii eterne – conflictul între generaţii, «formarea» adolescentului, singurătatea bovarică a mamei îndepărtate de soţ şi nemaiavând putere asupra copiilor deveniţi adulţi, dar şi atmosfera de dezamăgire politică din perioada interbelică, perioadă care a dus atâţia tineri intelectuali spre extreme – aici extrema dreaptă legionară ale cărei limite şi pericole o ilustrează cartea lui Dinu Pillat“, spune traducătoarea.
Regăsit miraculos de puţină vreme, romanul lui Dinu Pillat e la a doua înviere: destinul francez al cărţii „Aşteptând ceasul de apoi“ abia începe.
Desant românesc la Paris
În jur de 30 de titluri de autori români au fost programate să apară în Franţa, la sfârşitul lui 2012 şi începutul lui 2013, ceea ce reprezintă de cinci ori mai mult decât într-un an editorial obişnuit. Obţinerea pentru România a statutului de ţară invitată de onoare la Salonul Cărţii 2013 de la Paris a fost un fel de lupă focalizatoare care a antrenat un interes crescut în mediul editorial francez faţă de literatura română.
E adevărat că terenul era pregătit prin faptul că sertarele traducătorilor de literatură română erau deja pline până la refuz de zeci de titluri traduse sau în curs de finalizare, care, în mod paradoxal, nu prea stârniseră interesul editorilor francezi în anii anteriori.
Dacă în amonte, la editare, lucrurile stau bine, cu titluri apărute în 2012 precum „Venea din timpul diez“ de Bogdan Suceavă (traducere de Dominique Ilea, Gingko), „Groapa“ de Eugen Barbu (traducere de Laure Hinckel, Denoël), „Povestirile mamei bătrâne“ de Radu Ţuculescu (traducere de Dominique Ilea, Gingko) sau volumul de nuvele contemporane „Brèves de Roumanie“ (tradus de Fanny Chartres), ce perspective de vizibilitate există cu adevărat în aval, la primire?
Salonul Cărţii de la Paris e, la bază, o librărie uriaşă unde editorii care plătesc bani grei pentru a fi prezenţi cu standuri vor să-şi sporească mai ales cifra de afaceri, să vândă, producţia de carte este o industrie printre altele, un business. Orice strategie de marketing e în consecinţă bine-venită, cum ar fi spre exemplu aura de legendă a unei cărţi, creată de destinul frământat sau spectaculos al manuscrisului său. ;
“Am tradus inspirată si cu mare plăcere această carte, regăsind limba şi atmosfera unei Românii pe care am cunoscut-o în copilărie.
Marily le Nir
traducătoare
Prietenie şi legionarism
Roman psihologic şi politic, „Aşteptând ceasul de apoi“ de Dinu Pillat urnăreşte devenirea şi evoluţia unor adolescenţi şi tineri în căutarea unui ideal, hotărâţi să schimbe lumea, în România interbelică. Adolescentul Ştefănucă leagă o frăţie de sânge cu fostul său prieten de joacă, devenit legionar. Lucian, fratele mai mare, student şi fin intelectual, nu vrea să piardă ocazia de a deveni ideologul generaţiei sale… Editura Syrtes a publicat nume importante ale literaturii universale, precum Cinghiz Aitmatov, Gabriele D’Annunzio, Boris Pasternak, dar şi scriitori români – Paul Goma, Florina Ilis, Florin Lăzărescu şi Camil Petrescu. În 2010, romanul „Cruciada copiilor“ de Florina Ilis, tradus în franceză de Marily le Nir şi publicat de editura Des Syrtes cu sprijin ICR, a fost distins cu premiul literar al „Courrier International“ .
Romane cu biografii spectaculoase
În literatura mondială, numeroase titluri au ajuns celebre şi au făcut o carieră internaţională şi datorită spectaculoaselor poveşti ale manuscriselor. E suficient să ne gândim, spre exemplu, la cartea „Boarding
Home“, de Guillermo Rosales, cubanez imigrat în SUA în anii ’80. Autorul, născut în 1946 în Havana, n-a scris, în viaţa sa, mai mult de două cărţi. „Boarding Home“, publicată la Miami în 1986, a circulat mai întâi în manuscris, cumva „pe sub mână“, devenind celebră înainte de a fi premiată şi bine primită de critici. Autorul a scris-o în azilul de boli nervoase, unde fusese internat de rudele din America. Romanul e un strigăt de disperare şi confesiunea unui rebel.
O altă spectaculoasă legendă, întreţinută până astăzi prin fascinaţia faţă de manuscris şi geneza cărţii, s-a ţesut în jurul celebrului „On the Road“, de Jack Kerouac. Autorul s-a născut în 1922 în Massachusetts şi, în anii ’50, devine, ca scriitor, figura emblematică a generaţiei „beat“. Publicat în 1957, „On the Road“ a fost scris de Jack Kerouac pe un rulou neîntrerupt de hârtie, ca panglica unui drum nesfârşit, în doar trei săptămâni. Manuscrisul de 36,5 metri lungime face astăzi înconjurul lumii, fiind expus pentru prima oară la Paris, în 2012, după ce reeditarea volumului de către
Gallimard în 2011 s-a soldat cu nu mai puţin de 25.000 de exemplare vândute. Gurile rele susţin însă că titlul cult al revoltatei generaţii „beat“ nu e atât de citit pe cât ar putea lăsa să se înţeleagă aura de legendă din jurul manuscrisului… ;
Se încarcă comentariile...
