Antologia ruşinii. Cine au fost scriitorii de curte de la poarta Ceauşeştilor: Barbu, comunist de mic, Păunescu, poetul apropriat al liderilor comunişti

Perioada comunistă a însemnat cenzură şi limitare pentru majoritatea scriitorilor vremii. Cu toatea astea însă, au existat şi câţiva care au preferat să facă şi compromisuri pentru a-şi publica măcar o parte dintre opere. Alţii, au fost transformaţi cu totul de presiunea propagandistică, câţiva devenind chiar scriitorii care aveau numai cuvinte de laudă despre liderii comunişti Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi din perioada comunistă şi omul care a reuşit să devină idolul unei întregi generaţii. A înfiinţat Cenaclul Flacăra şi odată cu trecerea timpului a început să adune oameni din toate colţurile ţării, mutându-se treptat din săli pe stadioane luate cu asalt de oameni.

A fost un apropiat al puterii comuniste şi a lăudat-o, dar şi criticat-o în nenumărate rânduri. Într-o noapte de februarie 1986, marele poet Adrian Păunescu scria pentru dictatorul Nicolae Ceauşecu: "atât de tânăr, atât de curajos, atât de lucid, atât de realist". Aceste rânduri au fost apărut în paginile ziarului Cotidianul în anul 2008, atunci când au stârnit o adevărată avalanşă mediatică. 

Eugen Barbu, comunist convins

Un alt exemplu de scriitor dedicat regimului soţilor Ceauşescu este chiar Eugen Barbu. Membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist, Barbu a ocupat mai multe poziţii în Partidul Comunist Român (PCR) declarându-se încă de tânăr comunist.

Scriitorii ieşeni, oripilaţi de colegii de breaslă

Câţiva poeţi ieşeni au reuşit să-şi oripileze colegii de breaslă în anii 1970-1980 prin convingerea şi intensitatea cu care "se infiltrau" în presa şi literatura vremii cu scrieri închinate cuplului prezidenţial.

O armată au început să lucreze la începutul anilor 1970 la crearea cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu. Scopul era, iniţial, de a juca rolul de rezistenţă împotriva Moscovei, în condiţiile în care relaţiile dintre dictator şi Uniunea Sovietică se răciseră în acea perioadă.

Cu timpul, tot mai mulţi scriitori şi oameni de cultură au profitat de dorinţa de preamărire a liderului comunist şi au scris tomuri întregi de ode dedicate ceauşeştilor. Toate lucrările au fost cuprinse în celebra antologie "Omagiu", care, după 1989 s-a vândut pe piaţa neagră la preţuri exorbitante, de mii de euro.

Craiova: scriitorii olteni au omagiat ”conducătorul iubit” într-un volum colectiv

Într-un volum colectiv intitulat ”Un critic de istorie, o epocă de aur – Omagiu conducătorului iubit” apărut la Editura Scrisul Românesc din Craiova în 1988, mai mulţi „scriitori, membri ai asociaţiei craiovene, împreună cu cele mai reprezentative condeie din cenaclurile judeţelor de pe străvechile meleaguri olteneşti”, după cum se arată în prefaţă, scriu cuvinte de mare laudă la adresa conducătorului iubit.

”Se poate spune pe drept cuvânt că noi, românii, suntem, la ceasul de faţă, autorii unei originale şi prestigioase doctrine asupra relaţiilor politice şi diplomatice internaţionale, doctrina Nicolae Ceauşescu.

Numai un conducător ca al nostru, care s-a dedicat din fragedă tinereţe luptei neobosite împotriva fascismului, a războiului, a înfeudării ţărilor şi popoarelor unor interese străine lor, făcându-şi din această eroică luptă, ajunsă azi la apogeul marilor împliniri, un mod permanent de viaţă, poate determina un nou curs al istoriei mondiale, simbolizându-l cu numele său”, scria unul dintre cei care semnau lucrarea citată.

La acest articol au colaborat Cristina Răduţă, Cezar Pădurariu, Ramona Găină, Ionuţ Ungureanu