Mașini care au schimbat lumea. De la automobilul decorat în război la vehiculele viitorului: trei revoluții pe patru roți

În industria auto au existat numeroase modele care au schimbat regulile jocului și au produs adevărate revoluții. Trei dintre acestea au deschis noi drumuri și au devenit legende, iar mărcile sub care au apărut sunt prezente și astăzi pe piață.

Un Jeep Willys, o legendă a automobilelor 4x4 Foto: wikipedia

În istoria automobilului, care se întinde pe aproape un secol și jumătate, au existat zeci de modele revoluționare care au schimbat industria auto și modul de viață al oamenilor. Trei dintre ele s-au remarcat drept adevărate deschizătoare de drumuri. Au creat noi categorii de automobile, au răspuns unor nevoi practice și au generat tendințe care se mențin și astăzi.

Este vorba despre automobilul care a democratizat transportul motorizat, despre vehiculul militar care a contribuit la apariția SUV-urilor și despre „părintele” producției de masă a automobilelor hibride moderne.

Un vehicul creat pentru cel mai devastator conflict din istorie și urmașii săi de lux

SUV-urile și automobilele de teren sunt foarte populare în prezent. Ele reprezintă aproape jumătate dintre mașinile vândute la nivel mondial și sunt utilizate în diferite scopuri. Modelele de lux, concepute în principal pentru mediul urban, sunt apreciate atât în oraș, cât și la drum lung, unde oferă un nivel ridicat de confort. Vehiculele utilitare și cele destinate deplasărilor în afara șoselei sunt căutate pentru capacitatea de a străbate terenuri dificile și de a ajunge în locuri greu accesibile altor automobile.

Aceste mașini sunt apreciate și pentru habitaclul spațios, poziția înaltă la volan și vizibilitatea bună. Multe dintre ele oferă, de asemenea, confort la drum lung.

Vehiculele de teren moderne, fie ele utilitare sau de lux, își au unul dintre principalii precursori într-un automobil născut în timpul celui mai devastator conflict din istoria omenirii. Este vorba despre Jeepul Willys MB, creat la începutul anilor 1940 pentru Armata Statelor Unite.

„Vehiculele 4x4 robuste din zilele noastre, precum Defender, Land Cruiser, Clasa G, Bronco și Wrangler, sunt asociate înainte de toate cu un anumit stil de viață. Fiecare dintre ele își poate urmări însă originile până la un vehicul conceput din motive cât se poate de pragmatice: nevoia Armatei SUA de a dispune de o mașină de teren agilă și capabilă, destinată efortului militar din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Mai multe companii și-au prezentat propriile proiecte, iar modelul produs de Willys a devenit baza unui nou tip de automobil”, explică specialiștii de la Top Gear.

Jeep militar american Foto: wikipedia

Povestea Jeepului Willys a început în iunie 1940, înainte ca Statele Unite să intre în cel de-Al Doilea Război Mondial, eveniment petrecut după atacul japonez asupra bazei de la Pearl Harbor, din decembrie 1941. Armata SUA se pregătea pentru o posibilă implicare în conflict și avea nevoie de un „vehicul ușor de recunoaștere”, adaptat cerințelor militare. Acesta trebuia să fie rezistent, fiabil și capabil să transporte rapid militari, ofițeri, curieri și echipamente.

Companiile American Bantam, Willys-Overland și Ford au participat la dezvoltarea vehiculului. Ele nu au colaborat de la început, ci au prezentat proiecte concurente, testate de Armata SUA. Primul prototip a fost realizat de Bantam într-un termen de numai 49 de zile. Ulterior, Willys și Ford au construit propriile versiuni.

În urma testelor a fost adoptat un vehicul cu tracțiune integrală, încadrat în categoria de un sfert de tonă, ușor, rapid și robust, potrivit pentru deplasările pe front. Modelul standardizat, Willys MB, a împrumutat elemente din proiectele celor trei companii. A fost fabricat atât de Willys-Overland, sub denumirea MB, cât și de Ford, sub denumirea GPW.

În timpul războiului au fost produse peste 600.000 de asemenea vehicule. Multe au fost livrate și celorlalte state aliate, inclusiv Marii Britanii și Uniunii Sovietice, prin programul Lend-Lease. Astfel de automobile au ajuns pe numeroase fronturi din Europa, Africa și Asia.

Jeepul a devenit în scurt timp o legendă pe patru roți datorită modului în care s-a comportat pe front. Era folosit pentru recunoaștere, transport, comunicații, evacuarea răniților și tractarea unor piese ușoare de artilerie. A devenit, totodată, unul dintre simbolurile victoriei Aliaților și un ajutor indispensabil pentru soldați.

Un exemplar Willys MB, poreclit „Old Faithful”, a fost decorat cu Purple Heart și retras din serviciu după ce a participat la mai multe campanii din Pacific.

„Făcea de toate. Mergea peste tot. Era credincios ca un câine, puternic ca un catâr și sprinten ca o capră. Transporta în mod constant de două ori mai mult decât fusese proiectat să ducă și continua totuși să meargă”, scria Ernie Pyle, corespondent al agenției Scripps-Howard în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

După 1945, Jeepul a pătruns și pe piața civilă. Primele modele CJ, abreviere de la „Civilian Jeep”, au fost promovate în special ca vehicule utilitare pentru fermieri și muncitori. Popularitatea lor a dus la apariția mai multor versiuni adaptate nevoilor civile. Din această familie avea să se dezvolte, după mai multe decenii, cunoscutul Jeep Wrangler.

Willys MB a contribuit decisiv la afirmarea unei noi categorii de vehicule ușoare de teren, care s-a diversificat ulterior în funcție de utilizare și de cerințele pieței. Modelul sovietic GAZ-64 a fost dezvoltat în aceeași perioadă și a fost influențat de informațiile disponibile despre proiectele americane, deși nu reprezenta o copie directă a modelului Willys MB.

Automobilul care a pus lumea pe patru roți

Un alt automobil legendar, care a produs o revoluție a mobilității și a devenit reprezentativ pentru categoria mașinilor accesibile, a fost Volkswagen Beetle, cunoscut în România sub numele de „Broscuța”.

Numele mărcii Volkswagen înseamnă, în limba germană, „mașina poporului”: „Volk” înseamnă „popor”, iar „Wagen”, „automobil”. Beetle nu a fost prima mașină accesibilă oamenilor de rând, acest rol fiind asociat mai ales cu Ford Model T. Automobilul german a contribuit însă decisiv, după cel de-Al Doilea Război Mondial, la motorizarea în masă a Europei.

Istoria sa începe în Germania nazistă și este legată de inginerul Ferdinand Porsche. În anii 1930, acesta a primit sarcina de a proiecta un automobil simplu, fiabil și suficient de ieftin pentru familiile germane. Proiectul a fost dezvoltat sub denumirea KdF-Wagen, abreviere provenită de la organizația nazistă „Kraft durch Freude”.

În anul 1938 a început construirea unei fabrici și a unui oraș destinat muncitorilor, în apropiere de Fallersleben. Localitatea avea să primească după război numele Wolfsburg. Automobilul era echipat cu un motor boxer cu patru cilindri, răcit cu aer și amplasat în partea din spate. Motorul primelor versiuni avea o cilindree de 985 cm³, dezvolta aproximativ 25 de cai-putere și permitea atingerea unei viteze apropiate de 100 km/h.

Producția civilă pe scară largă nu a mai început înaintea războiului. Odată cu izbucnirea conflictului, fabrica a fost folosită în principal pentru fabricarea de vehicule și echipamente militare, printre care Kübelwagen și Schwimmwagen, construite pe baza mecanică a proiectului Volkswagen.

Producția automobilului destinat populației a fost reluată în 1945, sub controlul administrației militare britanice. Modelul a fost îmbunătățit treptat, inclusiv prin introducerea motorului de 1.131 cm³ și prin modificarea transmisiei. Primele automobile postbelice aveau luneta împărțită în două, cunoscută sub numele de „split window”. În 1953, aceasta a fost înlocuită cu o lunetă ovală.

O „broscuță” Foto: wikipedia

În scurt timp, Volkswagen Beetle a devenit un automobil emblematic. În Statele Unite, succesul său a fost stimulat de campania publicitară „Think Small”, lansată în 1959. Modelul s-a transformat într-un simbol al libertății de mișcare și al accesului tinerilor la mobilitate, fiind adoptat inclusiv de reprezentanții mișcării hippie.

De-a lungul timpului, Beetle a trecut prin numeroase modificări. Producția sa în Germania s-a încheiat în 1978, dar a continuat în alte țări, mai ales în Mexic, până în 2003. Între 1998 și 2011 a fost comercializat New Beetle, un model modern inspirat de automobilul clasic. Acestuia i-a urmat o nouă generație, denumită simplu Volkswagen Beetle, produsă între 2011 și 2019.

Volkswagen Beetle a contribuit la dezvoltarea pieței automobilelor compacte și accesibile, destinate tinerilor și familiilor cu venituri modeste. În lumea postbelică, modele precum Citroën 2CV, Fiat 500, Mini și, mai târziu, Renault 5 au avut un impact social asemănător, facilitând accesul unui număr tot mai mare de oameni la transportul individual.

„De la originile sale ca produs al unui regim dominat de răul absolut, Beetle a ajuns atât un simbol al contraculturii, cât și automobilul care a pus pe roți mai mulți oameni decât aproape orice alt model creat vreodată. Denumirea de «Mașina Poporului» a fost folosită inițial în scopuri propagandistice și pentru consum intern. Faptul că automobilul a fost produs ulterior pe aproape toate continentele pare însă să justifice mult mai bine această denumire. Orice mașină descrisă de atunci drept un automobil al poporului îi datorează ceva modelului Beetle”, scriu jurnaliștii de la Top Gear.

Automobilul care a deschis calea producției de masă a modelelor hibride

Un alt automobil care a schimbat regulile industriei și a contribuit la crearea unei noi categorii de vehicule a fost Toyota Prius. Lansat în Japonia în 1997, acesta este considerat primul autoturism hibrid produs în serie la scară largă.

Proiectul G21, din care avea să rezulte Prius, a fost inițiat de Toyota în 1993 și dezvoltat începând din 1994. Ideea propulsiei hibride nu era însă nouă. La începutul secolului al XX-lea, Ferdinand Porsche proiectase Lohner-Porsche Mixte, un automobil care combina un motor cu ardere internă și propulsia electrică. Inginerii japonezi au reușit însă să transforme acest principiu într-o soluție viabilă pentru producția de masă.

Conceptul Prius a fost prezentat în 1995, la Salonul Auto de la Tokyo, iar versiunea de serie a fost lansată în Japonia în decembrie 1997. Sistemul său de propulsie combina un motor pe benzină cu unul electric. În anul 2000, Prius a ajuns pe piețele din Statele Unite și Europa, unde a fost primit inițial cu o anumită reticență.

A doua generație, lansată în 2003, a introdus silueta aerodinamică în formă de pană care avea să devină caracteristică modelului. Eficiența sistemului hibrid, consumul redus și designul distinct au transformat Toyota Prius într-un succes comercial și într-un reper al industriei auto. Modelul a demonstrat că tehnologia hibridă putea fi produsă pe scară largă și folosită în mod practic în viața de zi cu zi.

O Toyota Prius din 2010 Foto: wikipedia

De altfel, Prius a deschis drumul unei întregi generații de automobile hibride, dezvoltate ulterior de numeroși producători. Modelul a devenit popular și printre vedetele de la Hollywood, așa cum se întâmplase cu Mini în anii 1960.

A treia generație Toyota Prius, lansată în 2009, a adus un sistem de propulsie mai eficient și un habitaclu mai spațios. Consumul oficial în ciclul european combinat era de 3,9 l/100 km, iar emisiile de dioxid de carbon ajungeau la 89 g/km. 

A patra generație, lansată în 2015, și a cincea, prezentată în 2022, au adus îmbunătățiri importante în privința eficienței, performanțelor, designului și tehnologiei.

„Au trecut mai bine de 25 de ani de când Toyota a revoluționat piața auto prin lansarea modelului Prius, primul automobil hibrid produs în serie la scară largă. Modelul a contribuit la reducerea emisiilor de dioxid de carbon și a devenit cunoscut printre șoferii preocupați de protejarea mediului. La momentul lansării, Prius a schimbat modul în care era concepută funcționarea unui automobil”, precizează reprezentanții Toyota.