Monica Opra, o artistă versatilă. Experiența din Portugalia care a marcat-o. „În Alfama am văzut tehnica/ Intri pe riscul tău” INTERVIU
0Cu o prezență care străbate granițele oricărui gen muzical și ajunge direct în inimile ascultătorilor, Monica Opra este o artistă complexă și versatilă. „A Night in December”, „Gypsy in my Soul” și „Uma Casa Portuguesa” sunt doar câteva dintre concertele în care a încântat publicul prin colinde, muzică gypsy și fado. Monica nu este doar o solistă desăvârșită, ci și un spirit puternic care a traversat grele obstacole de-a lungul vieții. Despre viața de artist, dar și viața personală, ea a povestit într-un interviu exclusiv Adevărul.
Încă de la o vârstă fragedă, Monica s-a simțit atrasă de muzica fado, fascinată de povestea și profunzimea pe care acest gen muzical o îmbrățișează. Amália Rodrigues este doar una dintre artistele care avea să îi definească destinul.
În prezent, Monica este solusta și fondatoarea MoniAcustique și are, totodată, numeorase colaborări cu membri ai Filarmonicii și ai Operei din Brașov.
Monica își împărtășește pasiunea și cu generațiile viitoare, fiind profesoară de pian la Liceul de Arte „Plugor Sandor” din Sfântu Gheorghe. Însă povestea Monicăi Opra nu este doar una marcată de note muzicale și lecții de viață, ci și de curaj și determinare. Artista a luptat împotriva cancerului, luptă pe care a reușit să o câștige cu încredere și optimism.
Redescoperirea pasiunii pentru fado a avut loc în urma unei călătorii în Portugalia, în urmă cu aproximativ un deceniu. Acum, Monica a făcut pereche cu artistul portughez Ricardo Caria, concurent la „Vocea României” în anul 2012, în spectacolul „Uma Casa Portuguesa”. În culisele Teatrului Nottara, Monica Opra a făcut câteva dezvăluiri, în exclusivitate, pentru Adevărul.
INTERVIU - Monica Opra
Adevărul: De unde a pornit pasiunea pentru muzica fado?
Monica Opra: Dragostea pentru muzica portugheză mi-a inoculat-o tatăl meu, din copilărie. Îmi aduc aminte când o ascultam pe Amalia Rodrigues, pe pick-up-ul vechi al tatălui meu. Dar nu m-am gândit că eu vreodată voi cânta. Mi-a plăcut, iar când am ajuns la o maturitate artistică, pasiunea a venit datorită faptului că am fost într-o călătorie în Lisabona. M-am lipit de crâșmele întunecate din cartierul Alfama, unde nu că nu ai voie să intri, doar ți se spune că e periculos și o intri pe riscul tău. Mie atât a trebuit să mi se spună. Acolo am văzut tehnica vocală foarte specială. Femeile cântă fără microfon, sunt așezate pe scaun, la același nivel cu muzicienii. Mi-a plăcut foarte mult și am învățat.
Adevărul: Cât de greu a fost să vă pregătiți? Limba portugheză o cunoșteați sau a trebuit să o învățați?
Monica Opra: Nimic nu este greu când îți dorești ceva din tot sufletul. Nu știu limba portugheză decât în mare, să zic așa, dar în piese știu exact ce cânt și cum să pun accentele. M-am documentat, am învățat, pentru că îmi place la nebunie, iar alături de Ricardo, portughezul nostru, îmi e mult mai simplu.
Adevărul: Dăm puțin timpul înapoi și ne amintim că în alte spectacole, precum cel de Crăciun „A night in December”, ați împărțit scena cu Adi Nour. Cum a început colaborarea?
Monica Opra: Noi primul contact vizual l-am avut la castig la „Mamma Mia”, cred că am și jucat, dar el nu își aduce aminte. Era unul dintre tați și eram și eu pe acolo. Apoi, în pandemie, eu l-am sunat. Mă plictiseam foarte tare și am zis să ne plictisim împreună (râde). Am găsit un stil muzical care ne caracterizează pe amândoi și am zis că „ne-am potrivi” foarte bine. Primul spectacol l-am avut la mine acasă, la Sfântul Gheorghe, unde l-am invitat pe Adi. Am văzut că a mers, a prins foarte bine la public. Am decis să continuăm, am venit și eu la București, am cântat împreună și la Brașov. Încet, încet, au trecut lunile anii, iar noi ne mai vedem din când în când pentru a face lucruri frumoase împreună.
Adevărul: Aveți vreo melodie de suflet?
Monica Opra: Am multe piese de suflet. Eu am colaborări și cu membrii Filarmonicii din Brașov și ai Operei din Brașov și cu ei am avut ocazia să cânt melodii precum „Carusso”, „You Raise Me Up”, „Vivo per lei”. Sunt aceste melodii lente, frumoase, plăcute. Deși eu acum sunt mai pe stilul gypsy swing, mai cu zvâc, cu improvizații. De un timp m-am hotărât să nu mai rămân în zona tristă a muzicii.
Adevărul: Ați avut vreun model pe care l-ați urmat în carieră?
Monica Opra: Nu neapărat. Am admirat foarte multe artiste, cântărețe. Aveam mereu pe altcineva idol, de când eram copil și până în prezent. Eu cânt de foarte mult timp. Tata cânta la chitară de când eram mici copii și eu și sora mea. Apoi, eu am dat la Conservator. Mulți ani am fost pianistă, dar aveam mari emoții când trebuia să cânt la pian și atunci am zis că îmi place mai mult să cânt cu vocea. Cu toate că, în prezent, sunt profesoară de pian. Îmi place foarte mult ceea ce fac și nu cred că aș putea să aleg: scena sau copiii.
Adevărul: Ce înseamnă pentru dvs. scena și cum vă simțiți când sunteți în fața publicului?
Monica Opra: Ca peștele în apă. Am emoții, bineînțeles, mai ales când am provocări cum ar fi acest spectacol, aici la București.
Adevărul: Cum a pornit MoniAcustique?
Monica Opra: Sunt și ei profesori la Liceul de Artă, noi cântăm de mult timp împreună. Trupa așa cum este acum am înființat-o puțin înainte de pandemie, de vreo patru ani. Suntem destul de proaspeți, dar ne cunoaștem de foarte multă vreme. Suntem colegi, suntem prieteni, suntem toți din zonă. Eu am mereu câte o idee, câte un proiect, mereu aduc invitați. La „Gypsy in my Soul” de exemplu, am avut un băiat foarte talentat la țambal, cu care am colaborat.
Adevărul: Cum ați încuraja tânăra generație să meargă la spectacole culturale. Cu atât mai mult că sunteți și profesoară?
Monica Opra: Da, sunt și diriginta clasei a X-a C de la Liceul de Arte. Am trei secții: dramă, muzică și arte plastice. Eu trebuie să îmbin mereu artele, ca să nu rămână cineva nemulțumit. Și atunci, mergem peste tot, fac foarte multe excursii cu ei, chiar aici la București, unde este o ofertă foarte mare de spectacole. Cu Mădălin, prin AMTeatru prindem multe bilete, unele la prețuri chiar foarte avantajoase, ceea ce contează pentru elevii de liceu.
Adevărul: Cum reușiți să vă împărțiți între viața de artist și cea personală?
Monica Opra: Ne înțelegem, în familie soțul meu mă înțelege. Și el e tot pe drumuri, la cafea îi povestesc tot și apoi o luăm de la capăt. Asta este viața de artist.
AMTeatru și piesa „Uma casa portuguesa”
„Uma Casa Portuguesa” este un proiect unic AMTeatru, fiind povestea celor aproape două secole de istorie, în care fado-ul (destin, soartă) a evoluat constant pentru a se adapta ritmului culturii portugheze. Genul muzical, adus pe scena Teatrului Nottara de Monica Opra și Ricardo Caria face parte din Patrimoniul cultural imaterial al UNESCO.
Acordurile sublime de chitară portugheză – instrument muzical cu 12 corzi, în formă de pară, unic în lume – vor umple inimile tuturor celor care au înțeles că au nevoie de muzică, de poezie și de teatru pentru a-și alina sufletul.
Se încarcă comentariile...
