Marele regret al regizorului Sergiu Nicolaescu. Câte femei a iubit cu patimă: „N-a existat altceva în viață“ VIDEO

Scenarist, producător şi actor de film, Sergiu Nicolaescu, de la a cărui naștere se împlinesc astăzi 93 de ani, nu a avut parte de o familie aşa cum şi-ar fi dorit. Deși a iubit cu patimă mai multe femei, Nicolaescu a avut în viață un mare regret.

Nicolaescu a încetat din viaţă, în 2013, la 82 de ani. Prezentabil, șarmant și inteligent, marele regizor nu a trecut neobservat de femei. A avut o viaţă tumultoasă nu doar pe platourile de filmare, ci şi în plan sentimental. Regizorul a rămas, totuşi, cu un mare regret.

Sergiu Nicolaescu și Dana, ultima sa soție FOTO Adevărul

Regizorul a declarat la un moment dat că nu ar putea avea o relaţie cu o femeie de 40 de ani. „Îmi plac cele tinere“, spunea Nicolaescu. Drept dovadă, în 1996, la vârsta de 66 de ani, a întâlnit-o pe Dana Nicolaescu, o femeie mai tânără decât el cu 47 de ani. Aceasta a învăţat de la maestru tainele cinematografice, devenind producător de film. Căsătoria lor din 2005 s-a desfăşurat sub semnul discreţiei, iar Dana Nicolaescu a devenit cea mai importantă femeie din viaţa sa, deşi regizorul era la cea de-a treia căsătorie.

„Le-am respectat pe toate femeile din viaţa mea, chiar dacă de iubit n-am iubit decât câteva. Le-am iubit pentru frumuseţea, misterul, independenţa lor, le-am iubit pentru că mă iubeau“, a continuat Nicolaescu.

Înainte de mariajul cu Dana Nicolaescu, maestrul a mai fost căsătorit de două ori. De prima nevastă, Mariana, s-a despărţit la numai trei luni după nuntă. Cu cea de-a doua nevastă, o pictoriţă de costume pe nume Gabriela, a fost însurat zece ani.

În ciuda diverselor iubiri, regizorul a rămas cu un mare regret: nu a avut copii. „Pentru mine n-a existat altceva în viaţă decât filmul. Am reuşit în film, n-am reuşit în viaţa personală", a spus Nicolaescu în 2002.

„Mi-ar fi plăcut să am cinci-sase copii, mă rog... n-am avut... Am o mare admiraţie faţă de familiile care au făcut şi au crescut copii. Nu am căutat să mă realizez printr-o dragoste mare. Câti bărbati pot afirma că au întâlnit dragostea vieţii lor? Îndrăgosteala e una, iubirea, cu totul altceva. Iubirea nu-i distracţie şi nici voluptate, ci un angajament statornic şi o devotiune veşnică“, a dezvăluit regizorul la vremea respectivă.

O carieră spectaculoasă

Sergiu Nicolaescu, unul dintre cei mai faimoşi regizori de film din epoca comunistă, a murit pe 3 ianuarie 2013. Avea 82 de ani. Printre cele mai cunoscute filme regizate de el se numără „Dacii“ (1966), „Mihai Viteazul“ (1970), „Nea Mărin miliardar“ (1979), „Noi, cei din linia întâi“ (1986), „Triunghiul morţii“ (1999).

Sergiu Nicolaescu s-a născut pe 13 aprilie 1930 la Târgu-Jiu, în Duminica Floriilor. La cinci ani a părăsit oraşul natal, familia stabilindu-şi reşedinţa la Timişoara. Acesta este de fapt oraşul copilăriei lui. De mic copil i-au plăcut filmele şi îşi dorea să joace în ele. Era şeful unei bande de aproximativ 30 de copii, iar zona lor se întindea de la Spitalul Militar până la podul dintre Cetate şi Mehala. A făcut ultimele patru clase de liceu în doi ani. Nicolaescu a regizat peste 45 de producţii cinematografice şi a jucat în peste 20 de filme. Regizorul a semnat regia pentru numeroase pelicule şi a interpretat multe roluri care l-au consacrat.

Multe dintre filmele regizate de Sergiu Nicolaescu au teme istorice, precum şi „Triunghiul morţii“, în care se reconstituie luptele purtate de armata română împotriva ocupanţilor germani în Primul Război Mondial, în localităţile Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. 

Dintre producţiile mai noi, „Orient Express“ (2004), unde regizorul joacă rolul Prinţului Andrei Morudzi, şi „Carol I“ (2009), unde îl întruchipează chiar pe Principe, sunt două dintre peliculele româneşti moderne de succes. De asemenea, filmul „Poker“ (2010) a fost cotat drept unul dintre cele mai vizionate filme româneşti din 2010. 

Alte filme în care Sergiu Nicolaescu joacă dublu rol – de regizor şi de actor – sunt „Cu mâinile curate“ (1972), „Un comisar acuză“ (1974), „Zile fierbinţi“ (1975), „Ultima noapte de dragoste“ (1980).