Destinul trist al legendarilor comici Stan și Bran: Laurel, devastat de moartea prietenului său. Ce a refuzat să facă
0Laurel și Hardy – Stan și Bran, cum sunt cunoscuți pentru generații întregi din România – au fost doi dintre cei mai mari comedianți ai Epocii de Aur Hollowoodului. Au devenit o echipă în 1927, când au apărut în scurtmetrajul mut „Putting Pants on Philip“.
Au fost un cuplu pe marele ecran mai mult de 20 de ani și au jucat împreună în 23 de filme, 32 de filme mute, 40 de scurtmetraje şi alte producţii reprezentative pentru Golden Age-ul comediei, impunându-se ca un duo genial al comediei. Însă lucrurile avea să se schimbe în timpul celui de-al doilea Război Mondial și mai ales după, iar gloria lor a apus.
Legendarii comici Stan şi Bran au făcut o lume întreagă să râdă, însă foarte puţini le-au cunoscut adevăratele feţe şi vieţile din spatele camerelor de filmat. Căci Stan şi Bran erau departe de imaginea lor binecunoscută. În existența lor domnea haosul, scrie okmagazine.ro. Viața lor a fost complicată de multe iubite, căsnicii, alcool și tragedii.
Născut Arthur Stanley Jefferson, actorul britanic mai cunoscut cu numele de Stan Laurel, nu s-a mai putut desprinde de imaginea prostănacului şi slăbănogului partener al masivului Oliver „Babe” Hardy, născut în sudul Americii, care şi-a asumat rolul de nesuferit trufaş.
“Nu sunt atât de prost pe cât arăţi tu”
Ideea genială de a-i alătura i-a aparţinut regizorului de la Hal Roach Studios, Leo McCarey. “Nu sunt atât de prost pe cât arăţi tu”, i-a spus, într-o zi, Stan lui Oliver. Iar aceasta a devenit una dintre cele mai savuroase replici ale celor doi comedianţi, care au făcut împreună peste 120 de filme, dintre care o serie de scurtmetraje mute.
Dintre ei, Laurel era cel mai muncitor şi răbdător, cel care ducea greul parteneriatului după ce filmările se terminau, rămânând până târziu în noapte, pentru a finaliza montajul şi producţia. Hardy, în schimb, era aproape dependent de golf (a participat şi la câteva competiţii) şi, de câte ori putea, îşi punea crosa pe umăr şi pleca cu Bing Crosby pe teren.
Oamenii se înghesuiau să-i vadă
Succesul lor a depăşit perioada anilor ’20-’30, când erau la modă. Adevăraţi clasici ai comediei mondiale, Laurel şi Hardy provocau în continuare busculade în anii ’50. Oamenii se înghesuiau să-i vadă pe comicii care-i făceau să le dea lacrimile de râs. Aflaţi în turneu în Irlanda, în 1953, artiştii au trăit unul dintre cele mai emoţionante momente atunci când, mergând pe o stradă din Queenstown, clopotele bisericii au început să bată altfel: reproducând celebra melodie a genericului lor, The Cuckoo Song. “Am plâns amândoi atunci, fiindcă am simţit atâta dragoste venind din partea tuturor”, a mărturisit sensibilul Laurel.
Avea probleme cu inima
Aceea a fost una dintre ultimele ocazii în care cele două staruri s-au întâlnit cu publicul. Un an mai târziu, Oliver a suferit un atac de cord. A fost primul semnal. De altfel, ambii artişti fuseseră toată viaţa extrem de neglijenţi cu sănătatea lor. Hal Roach îşi aminteşte că fumau “ca două locomotive”.
În anii următori, Hardy, pe care toată lumea îl iubea tocmai pentru faţa lui plină ca de bebeluş (era poreclit Babe Hardy) şi fizicul lui corpolent, dar extrem de mobil, a slăbit şocant de mult. Iar din scrisorile rămase de la Laurel reiese că prietenul lui suferea de cancer. Dar trecerea lui în nefiinţă a fost provocată de o tromboză cerebrală, în 1957. Ironia a făcut ca Stan, la rândul lui foarte bolnav, să nu poată ajunge la înmormântare. “Babe ar înţelege”, a spus el. Oricum ura înmormântările. Meseria lui fusese râsul…
Laurel a fost devastat de moartea lui Hardy și nu și-a revenit niciodată pe deplin. De altfel, el nici nu a putut participa la înmormântarea prietenului său, pentru că era prea bolnav ca să se ridice din pat. Vestea că Hardy era pe moarte îl îmbolnăvise, a declarat soția lui Laurel.
A refuzat să mai apară pe scenă sau să joace într-un alt film, declinând orice ofertă care i s-a făcut. A murit pe 23 februarie 1965, la vârsta de 74 de ani, la patru zile după ce a suferit un atac de cord.
La slujba de înmormântare, Buster Keaton a spus: „Nu Chaplin a fost cel mai amuzant. Nu eu nu am fost cel mai amuzant. Acest om a fost cel mai amuzant“.
Laurel avea probleme cu inima şi prietenii lui spuneau că oricum a fost de mirare că apucase 74 de ani la cât de mult fumase şi iubise. Iar el, simţindu-şi sfârşitul aproape, avusese grijă să-i avertizeze în ultimii săi ani: “Dacă cineva va fi trist la înmormântarea mea, nu voi mai vorbi cu el niciodată!”.
Se încarcă comentariile...
