Draga Olteanu Matei a vrut să joace dramă. „Așa era moda. S-a uitat la mine: Dumneata ai să joci comedie!” VIDEO
0Draga Olteanu Matei, de la moartea căreia se împlinesc trei ani, a jucat în aproape 150 de filme și piese de teatru. A rămas una dintre cele mai iubite actrițe de comedie, dar puțină lume știe că, în facultate, ar fi vrut să opteze pentru dramă.
A rămas în conștiința publicului pentru zecile de roluri interpretate fabulos, merorabile fiind mai ales aparițiile din „Coana Chiriţa”, „Nea Mărin miliardar", „Buletin de Bucureşti", „Toamna bobocilor", „Pistruiatul", „Fraţii Jderi", și a primit numeroase premii pentru cariera sa spectaculoasă.
„Eu cam niciodată nu m-am gândit la premii, dacă Dumnezeu mi le-a dat, m-am bucurat foarte tare de ele. N-am jucat niciodată pentru premii, pentru competiţie, ci pentru că mi-a plăcut şi mi-a dat Dumnezeu talentul, fără falsă modestie”, mărturisea actrița, într-un interviu pentru „Adevărul", la primirea Premiului Gopo pentru întreaga carieră.
„Am intrat în nişte complexe”
Puțină lume știe că celebra actriță a cochetat cu regia și că, în anii studenției, și-ar fi dorit, de fapt, să facă dramă, nu comedie.
„Am intrat studentă la actorie în 1958. Şef de comisie era regizorul Dinu Negreanu. După ce am dat examenul, m-a întrebat: <,Nu vrei să faci regie?>>. Pe vremea aceea, dacă n-aveai destul talent, îţi propuneau să treci la regie, aşa că am intrat în nişte complexe... Am zis nu şi am reuşit la actorie, culmea! După aceea am fost repartizată la clasa lui Mihai Popescu, cu Amza Pellea şi Sabin Făgărăşanu. Eram 19 studenţi la Cinematografie, că eu am fost cinematografistă de la început! Am cam rămas singura din clasă, acum îmi dau seama. Ei, şi am vrut să-l conving pe Mihai Popescu că sunt actriţă de dramă, aşa era moda pe atunci - să suferi, să-ţi curgă şiroaie de lacrimi... El s-a uitat la mine şi mi-a spus: <<Dumneata ai să joci comedie!>>". Vaaaai, nu se poate!”, povestea actrița.
A înțeles însă că nu drama, ci comedia i-a deschis calea spre succes.
„Acum ştiu foarte bine ce înseamnă să joci dramă, să nu-ţi curgă o lacrimă şi să auzi toată sala cum foşneşte, genţi care se deschid, lume care-şi suflă nasul. Recunosc acum că această comedie mi-a deschis drumul spre inima oamenilor, simt că mă iubesc şi îi iubesc la rândul meu. Asta deşi sunt foarte rea de gură, sunt o caţă, dar şi foarte severă cu mine”, mai mărturisea Draga Olteanu Matei.
Ce spunea Draga Olteanu Matei despre noile generații de actori
România avut „cei mai mari actori din Europa”, spune, cu toată convingerea, marea actriță.
„Afară, mai aveau un Jean Gabin, dar noi am avut toate genurile. Noi suntem apreciaţi şi tot n-am ajuns la măiestria lor. Tinerii actori sunt mulţi şi îndrumaţi greşit. Trebuie să li se spună cât de grea e meseria asta. E strălucitoare, e frumoasă, dacă devii un actor important, ajungi să şi câştigi foarte bine, să joci şi în străinătate. Dar aceştia sunt câţiva. Tinerilor li se spune „Gata, ai intrat, eşti actor!". Nu este aşa. Noi, de pildă, când am dat examen la Institut, am fost 1800, am reuşit 17 şi la sfârşit am rămas patru. La fiecare colocviu, la fiecare examen, cădeai. Până la sfârşitul anului trei nu puteai să visezi că vei fi actor. Ne chemau să jucăm în filme alb-negru, exista un teatru al actorilor de film, era cu totul altceva”, explica Draga Olteanu Matei.
„Domnişoarele cred că să fii actriţă înseamnă să-ţi arăţi fesele”
Draga Olteanu Matei a fost întotdeauna mândră că apus umărul - chiar și la propriu - la dezvoltarea cinematografiei românești.
„Acum, domnişoarele cred că să fii actriţă înseamnă să-ţi arăţi fesele, să-ţi pui silicoanele, să-ţi umfli buzele. Bietele! Pe urmă au de suferit, că nu le cheamă nimeni. Nici producţia nu mai e ce-a fost, făceam 25-35 de filme pe an, duduiau podelele de la Buftea şi platourile din ţară. Eu am mândria asta ascunsă, că la Buftea, ca şi la televiziune, am pus cărămizi la propriu. Făceam muncă voluntară şi patriotică, eram veseli şi tineri, căram cu plăcere vată de sticlă, stâlpi de telegraf, cărămizi. Acum, când trec prin studiourile acelea, mă uit cu o plăcere nemaipomenită în jur!”, spunea interpreta memorabilelor roluri de comedie care au consacrat-o.
A jucat în 90 de producţii cinematografice
Draga OlteanuMatei s-a născut la Bucureşti, la 24 octombrie 1933. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1956. În septembrie, acelaşi an, a debutat în piesa „Ziariştii” de Alexandru Mirodan. În perioada 1957-1990, a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.
În teatru, a jucat în „Coana Chiriţa” după Alecsandri, pentru care a scris şi scenarii de film („Coana Chiriţa” -1986 şi „Chiriţa în Iaşi” - 1987), „Gaiţele” de Kiriţescu, „Căruţa cu paie” de Mircea Ştefănescu, „Hagi Tudose” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, „Domnişoara Nastasia” de G. M. Zamfirescu, „Pisica în noaptea de Anul Nou” de D. R. Popescu şi „Autorul e în sală” de Ion Băieşu..
În film, Draga Olteanu Matei a debutat în lungmetrajul „Blanca” (1955), regizat de Mihai Iacob şi Constantin Neagu, alături de Amza Pellea şi Silvia Popovici.
Publicul a văzut-o în 90 de producţii cinematografice. I-a avut parteneri pe Dem Rădulescu în „Astă seară dansăm în familie” (1972), pe Marin Moraru şi Emil Hossu în „Toamna Bobocilor” (1975), pe Amza Pelea în „Nea Mărin miliardar” (1978). Inegalabilă a fost în „Patima" (1975), „Ilustrate cu flori de câmp" (1975), „Buletin de Bucureşti” (1982) şi „Căsătorie cu repetiţie” (1985).
A pus în scenă mai multe spectacole, printre care „Visul unei nopţi de iarnă” de Tudor Muşatescu şi „Omul care a văzut moartea” de Victor Eftimiu.
Ulterior pensionării sale din Teatrul Naţional, s-a retras la Piatra Neamţ, unde a înfiinţat în colaborare cu Casa de Cultură a Sindicatelor, compania teatrală „Teatrul Vostru”.
Draga Olteanu-Matei a murit pe 18 noiembrie 2020, la vârsta de 87 de ani.
Se încarcă comentariile...
