În culisele preselecţiilor „Vocea României”
0
Pe scenă se filmează intens, iar în culise concurenţii încă mai repetă. Preselecţiile de la Vocea României înseamnă visul unui nou drum sau sfârşitul acestuia. Reporterul "Adevărul" a urmărit audiţiile pe nevăzute ale concursului şi a vorbit cu participanţii.
Este o după-amiază caniculară de miercuri la Studiourile Media Pro din Buftea. După o selecţie iniţială cu mii de participanţi din toată ţara, aici sunt prezenţi doar 38 dintre ei. Participă la preselecţiile pe nevăzute pentru „Vocea României“, adică cele în care juriul nu poate vedea concurentul de pe scenă, doar în momentul în care se întoarce cu scaunul şi implicit îl acceptă în echipa lui. Este a treia zi de înregistrări pentru Loredana, Horia Brenciu, Marius Moga şi Smiley.
Înainte de concurs, Loredana îşi face cruce, în timp ce Smiley îşi masează tâmplele. Decizia lor poate influenţa cariera concurenţilor, iar ei par conştienţi de importanţa votului lor. Singurul care îşi depăşeşte atribuţiile de jurat este Brenciu care se împrieteneşte cu oameni din public, glumeşte fără rezerve şi cântă solo-uri cu bandul. Moga se rezumă la câteva ture de platou, iar Loredana se lasă fotografiată de admiratorii din public.
După mai multe zile de repetiţii, în care şi-au învăţat partitura, concurenţii se îndreaptă spre momentul adevărului, proba de curaj şi de control. Au la dispoziţie un minut să-şi pună în valoare talentele, un minut decisiv care deschide sau închide uşi.
„Mi-a plăcut concursul de la primul sezon şi am simţit că am un cuvânt de spus“, spune Andrei, în vârstă de 34 de ani, care s-a hotărât să dea o şansă carierei de muzician. Alături de el se află fiica sa, în vârstă de 10 ani, dar şi soţia lui.
Conştienţi de importanţa probei, participanţii au venit pregătiţi. „O profesoară foarte bună din Arad m-a ajutat la repetiţii. M-am pregătit mult, e la fel ca în fotbal: trebuie să te antrenezi ca să ai rezultate“, spune Ştefan, un consultant de vânzări în vârstă de 26 de ani.
Prestaţia live este o reconfimare a talentului. „Totul mi s-a părut normal şi firesc, nu am avut emoţii pentru că de patru zile am repetat aici. În plus, am mai fost şi la «Ploaia de Stele», în 2001, şi m-am maturizat între timp. Am fost lucid şi calculat în tot ce am făcut“, spune Andrei.
[Participant la preselecţie]
În schimb, pentru Ştefan apariţia pe scenă a fost copleşitoare. „Înainte să mă urc pe scenă n-am mai văzut nimic. Când s-au deschis uşile şi am văzut toată lumea în sală am avut nişte emoţii foarte, foarte mari şi am cerut încurajările publicului“, îmi spune el. „Vocea României“ este un pas important care îi poate aduce faima dorită. Ştefan a participat şi la cea mai recentă ediţie „Megastar“, unde a câştigat al treilea loc. „Sentimentul că te cunoaşte lumea, că te ştie, a fost foarte OK. Am venit aici pentru că vreau să bat fierul cât e cald. Vreau să-mi mai fac un pic de publicitate că altfel nu e bine, trec anii, te uită lumea“, îmi explică.
Prestaţia live e mai mult decât o etalare a aptitudinilor muzicale, înseamnă o probă de control emoţional, stăpânire de sine, dar şi eliberare de trac. „Cel mai greu e să te calmezi, trebuie să fii tu, să fii relaxat şi firesc“, mărturiseşte Andrei. Dar emoţiile nu se rezumă la prestaţia scenică. „Interviurile au fost emoţionante pentru că nu ştiam despre ce era vorba. Au fost întrebări personale, despre ce am făcut din punct de vedere profesional până acum“, mi-a spus el.
Totuşi, ce apreciază juriul? Un patos temperat, am putea zice. În primul rând cunoaşterea partiturii şi stăpânirea notelor sunt esenţiale pentru o interpretare curată şi corectă. Apoi, eliberarea de temeri şi o interpretare dezinhibată, dar personalizată sunt esenţiale. Interpretarea nu trebuie să fie doar corectă, ci să reflecte o parte din sine, până când artistul uită că interpretează şi se armonizează cu piesa. Este acea stare de flow în care artistul cântă cu uşurinţă şi transmite „foc şi viaţă“, după cum sugerează şi Brenciu. Iar atunci, publicul aplaudă şi juriul se întoarce.
Aşa a fost şi în cazul lui Ştefan. „Când am urcat pe scenă, am zis că trebuie să se întoarcă cineva, am avut încredere în mine.“ Şi avut dreptate: Loredana s-a întors. Emoţiile au fost copleşitoare. „Nu pot să descriu în cuvinte. Nici n-am mai văzut cine a apăsat butonul, am văzut doar verde şi atât“, îmi spune emoţionat.
Participanţii au avut de ales dintr-un repertoriu prestabilit pentru a convinge audienţa printr-o prestaţie live, contra cronometru, că ei sunt şi au vocea României. Ştefan şi-a ales o piesă alertă, dar Andrei a optat pentru ceva mai lent. Cu toate că nu s-a calificat, experienţa a fost un pas înainte. „M-a ajutat foarte mult să mă descopăr pe mine, să-mi dau seama că pot să funcţionez normal şi în situaţii de stres şi de concurs. Experienţa m-a motivat, sunt mult mai hotărât, m-a ajutat să-mi cunosc limitele, să fiu obiectiv şi să ştiu unde am minusuri şi plusuri“, spune Andrei.
Mulţi participanţi au venit cu familia şi prietenii, care-i încurajează din public sau din culise. Andrei a venit cu soţia şi fetiţa, care l-au convins să participe la preselecţie, iar Ştefan a luat decizia abia după ce prietenii l-au motivat. „Sincer, n-am vrut să vin, dar până la urmă prietenii mei m-au încurajat“. Solidaritatea e esenţială şi la concurs. După interpretare, Ştefan şi-a felicitat colegii care s-au calificat şi i-a încurajat pe cei care n-au avut acest noroc.
Pentru că preselecţia pe nevăzute este o încercare individuală, următoarea etapă le va testa capacitatea de adaptare în echipă. Proba duelului aduce emoţii noi. „Mi-e teamă de duel, voi cânta cu un coleg de la mine din grupă“, îmi spune Ştefan. Dar este mulţumit că merge mai departe.
Emoţiile vor fi duble, iar miza - din ce în ce mai mare. Nu e o simplă miză pentru cine e cel mai bun , ci miza de afirmare şi schimbare de destin.
Se încarcă comentariile...
