România nu poate proteja toate navele comerciale din Marea Neagră. Expert în securitate: „Să-i convingem pe ucraineni și pe ruși să nu mai dea cu drone”

Atacurile cu drone asupra navelor comerciale din Marea Neagră se repetă, iar România nu dispune de suficiente resurse militare pentru a le proteja pe toate, avertizează expertul în securitate Hari Bucur Marcu. După scufundarea navei Khoryv, în apropiere de Constanța, acesta susține că prioritatea ar trebui să fie oprirea atacurilor și identificarea celor responsabili.

O navă comercială sub pavilionul Insulelor Comore se scufundă în Marea Neagră Foto: Stringer/AFP

„E absurd să discutăm cum să protejăm Marea Neagră, ar trebui să-i convingem pe ucraineni și pe ruși să nu mai dea cu drone”, a declarat pentru „Adevărul” expertul în securitate Hari Bucur Marcu, care consideră că protejarea permanentă a rutelor comerciale ar necesita resurse pe care statele din regiune nu le au la dispoziție.

Declarațiile vin după ce nava comercială Khoryv, sub pavilionul Insulelor Comore, a fost lovită în Marea Neagră, la aproximativ 13 mile marine de Constanța. Vasul s-a scufundat, iar potrivit informațiilor transmise de autorități, nouă membri ai echipajului au fost salvați, o persoană a murit, iar alte trei erau date dispărute la momentul raportării.

De ce nu poate fi protejată fiecare navă

Hari Bucur susține că un culoar maritim protejat, similar celui discutat în contextul Strâmtorii Ormuz, nu poate fi organizat cu ușurință în Marea Neagră. O asemenea misiune ar necesita suficiente nave militare, aeronave și submarine pentru supraveghere și intervenție.

„Avem război. Nu se poate face un culoar ca în Strâmtoarea Ormuz, nu avem nici suficiente avioane, nici suficiente nave, nici suficiente submarine pentru a face un astfel de culoar. Și în Ormuz tot mai scapă câte o navă lovită”, explică expertul.

În opinia sa, escortarea sau protejarea tuturor navelor comerciale ar fi dificil de realizat în condițiile actuale de securitate. În locul concentrării exclusive asupra apărării rutelor, Bucur consideră că eforturile diplomatice și militare ar trebui să urmărească oprirea atacurilor care pun în pericol navigația civilă.

Expertul afirmă că navele care se îndreaptă spre Ucraina pot intra în zona maritimă a României în speranța că nu vor fi lovite, însă atacurile continuă, iar responsabilitatea nu este întotdeauna asumată de părțile implicate.

„Sunt nave care au destinația Ucraina, care intră pe teritoriul României sperând că nu vor fi lovite. Și sunt lovite pe modul terorist, pentru că nici Ucraina, nici Rusia nu-și asumă loviturile”, spune Hari Bucur.

Problema identificării dronelor

Un alt punct important al declarației sale privește stabilirea provenienței dronelor și identificarea celor responsabili. Bucur afirmă că, până acum, unele evaluări s-au bazat pe asemănarea aparatelor cu anumite tipuri cunoscute, fără ca acest lucru să echivaleze cu o identificare criminalistică definitivă.

„Și vă spun: abia acum NATO spune că poate determina proveniența unei drone, că are un fel de laborator criminalistic. Ce am făcut noi până acum a fost să spunem că seamănă cu o dronă de un fel sau de altul. Din punct de vedere al «criminalisticii» nu știm”, afirmă expertul.

Identificarea tehnică a unui aparat și stabilirea responsabilității pentru un atac sunt însă chestiuni distincte. Stabilirea provenienței unei drone poate contribui la investigarea unui incident, dar concluziile trebuie susținute de probe și de evaluări oficiale.

În acest context, declarația lui Bucur pune accent pe necesitatea de a obține dovezi care să permită identificarea aparatelor implicate și stabilirea responsabilității, în locul unor concluzii bazate doar pe asemănări vizuale sau pe presupuneri.

„Trebuie să le impunem disciplina”

În opinia expertului, România și aliații săi ar trebui să insiste ca Rusia și Ucraina să oprească atacurile cu drone în zonele maritime în care navighează nave comerciale.

„Și Ucraina și Rusia trebuie să fie convinse să se oprească, să le impunem disciplina, să nu mai dea cu drone în apele noastre”, afirmă Hari Bucur.

El compară situația cu atacurile asupra unor obiective de producție a muniției: în cazul unei fabrici, spune expertul, identificarea și lovirea obiectivului ar putea opri producția. În cazul dronelor, însă, proveniența, modul de utilizare și responsabilitatea pentru atacuri sunt mai greu de stabilit în lipsa unor informații tehnice clare.

„Dacă era muniție făcută într-o fabrică, loveai fabrica și nu mai făceau muniție. Dar despre dronele astea nu știm nimic”, afirmă Bucur.