Vlad Stroescu, despre anxietate în pandemie: Ne-am obişnuit întrucâtva cu ideea bolii şi riscul morţii şi asta nu e neapărat bine

Psihiatrul Vlad Stroescu vorbeşte despre problemele emoţionale pe care oamenii le confruntă odată cu provocările aduse de pandemie, atrăgând atenţia că „ne-am obişnuit întrucâtva cu ideea bolii şi riscul morţii“.

Vlad Stroescu, psihiatru în cadrul MindCare, este de părere că în această perioadă una din cele mai mari probleme emoţionale ale oamenilor este anxietatea. Specialistul pune această reacţie pe seama fricilor legată de sănătate, posibilele probleme economice sau chiar oboseala acumulată din cauza programului diferit de cel dinainte de pandemie.

„Deşi anxietatea legată de sănătate rămâne campioana greu de detronat a anxietăţilor, ne-am obişnuit întrucâtva cu ideea bolii şi riscul morţii şi asta nu e neapărat bine, pentru că poate însemna rezilienţă, dar şi oboseală sau, mai rău, negare sau alte mecanisme de apărare. Dacă nu mai putem să ne dezlănţuim pe stadioane, putem redescoperi puterea de vindecare a lucrurilor mici şi delicate”, spune Vlad Stroescu, psihiatru la MindCare.

Cu ce frici şi îngrijorări se confruntă oamneii în această perioadă?

Vlad Stroescu: Multe, şi mari, şi mici. Nu e întotdeauna vorba despre grija că noi sau cei dragi ne-am putea îmbolnăvi, sunt şi acestea deşi la un nivel, paradoxal, mai mic decât în martie. Deşi anxietatea legată de sănătate rămâne campioana greu de detronat a anxietăţilor, ne-am obişnuit întrucâtva cu ideea bolii şi riscul morţii şi asta nu e neapărat bine, pentru că poate însemna rezilienţă, dar şi oboseală sau, mai rău, negare sau alte mecanisme de apărare. Dar ne îngrijorăm pentru planurile noastre, dacă vom mai avea serviciu şi cum va arăta el, dacă vom mai avea timp şi cum îl vom folosi. Frica noastră nu mai e în zona groazei imediate, ci mai curând a neîncrederii.

În plus, nu avem timp şi spaţiu să ne şi liniştim, pentru că spaţiul şi timpul personale ne sunt invadate şi amestecate, serviciul, şcoala, copiii, familia, toate deodată. Dacă faceţi faţă, vă felicit, nu e deloc uşor. Dacă simţiţi că nu mai faceţi faţă, să ştiţi că e firesc şi nu e cazul să vă învinovăţiţi. Doar să cereţi ajutor.

Cum au apărut fricile acestea?

Prin aglomerare. Virusul a fost un accident, una dintre farsele pe care ni le joacă Universul când credem că deţinem controlul. Tot ce a urmat după a fost încercarea noastră de a înghesui tot mai multe fără să avem mai mult loc. Ne dăm seama de asta după cum ne destabilizează lucrurile mici, aparent neimportante, după ce ne străduim şi reuşim să le îngrămădim pe celelalte.

În plus, ca să facem faţă la toate sarcinile, instinctele noastre de supravieţuire se mobilizează, fabricăm substanţe ale stresului cronic, şi ele ne vor menţine pe linia de plutire, dar cu un preţ de plătit: coloratura emoţională a anxietăţii, somnul mai prost, unii parametri biologici modificaţi (puls, tensiune arterială, glicemie etc), adică un nou set de griji.

Cum să le facem faţă?

În primul rând, având grijă să punem limite. De exemplu, foarte mulţi oameni care lucrează de acasă îmi povestesc că muncesc mai mult decât „înainte”. Asta nu e normal, şi trebuie să învăţăm să şi refuzăm. E dreptul nostru. Doar că unora dintre noi ne e foarte greu: de exemplu, medicilor. E foarte greu să refuzi un apel duminică seara, când ştii că la capătul celălalt e un om care ar putea suferi. Aşa că e mereu bine să ne gândim şi la semenii noştri, să avem şi noi grijă de liniştea celuilalt.

Apoi, sunt obişnuitele măsuri de igienă a vieţii: somnul bun, mişcarea, evitarea „drogurilor” cum sunt alcoolul, tutunul, excesul de stimulante. Pare banal, dar un fumător anxios şi obosit va fuma mai mult, la fel şi un consumator de alcool, dacă n-am dormit tindem să bem mai multă cafea ca să rămânem în picioare. E bine să identificăm cercurile vicioase din vieţile noastre, pentru că ele sunt şi semnale de alarmă şi locurile unde putem interveni ca să ne facem viaţa mai bună.

Personal, găsesc că mă ajută să mă retrag, când am timp, spre bucuriile „lente” ale vieţii: cititul în loc de butonat telefonul, de exemplu. Ba chiar am redescoperit mersul pe jos, eu, un biciclist împătimit. E o chitară la cabinet, a unui coleg, şi o zdrăngăn dacă am cinci minute pauză. Dacă nu mai putem să ne dezlănţuim pe stadioane, putem redescoperi puterea de vindecare a lucrurilor mici şi delicate, a călătoriilor de lângă noi.

Când ştim că este nevoie să apelăm la specialişti?

De obicei, apelăm la specialişti când ne doare. Şi nu mă refer doar la durerea fizică, ci la simptome pe care nu le putem ignora, cum e insomnia, atacul de panică, lipsa de energie care nu ne mai lasă să ne ocupăm de familie şi serviciu şi uneori nici de noi înşine, în cele mai banale activităţi de bază. Atunci e simplu şi nu are rost să ezităm să cerem ajutorul. Dar tare bine ar fi dacă am face-o puţin mai din timp.

Psihoterapia, într-un fel, a devenit mai uşor de făcut, pentru că s-a dezvoltat enorm în zona online, şi am putea să o facem dacă simţim nevoia să vorbim cu cineva care să nu ne judece, să nu fie implicat emoţional, căruia să ne putem plânge fără să ne simţim vinovaţi. De asemenea, e bine să cerem ajutorul dacă observăm tendinţa de a ne trata singuri, şi aici mă refer şi la tutun, alcool şi altele. Uneori, mai des decât v-aţi putea imagina, oamenii nu-şi dau seama că nu sunt bine, şi cei apropiaţi îi îndeamnă să ceară ajutor, un îndemn pe care merită mereu să îl luăm în seamă. În general, dacă aveţi îndoieli dacă să cereţi sau nu ajutor, cereţi ajutor. Suntem aici să ne sfătuim împreună cu dumneavoastă.

***

Articolul face parte din campania MedLife Facem România bine.

De 26 de ani suntem alături de tine şi nu ne oprim. Pentru că azi, mai mult decât oricând medicina înseamnă să te lupţi prin ştiinţă şi cunoaştere.

De la începuturile civilizaţiei, frica este primul lucru care te izbeşte într-o pandemie. Ca să o alungăm, am luat o serie de măsuri de siguranţă, am testat permanent personalul medical, ne-am asigurat că toţi pacienţii din clinicile şi spitalele noastre sunt protejaţi şi trataţi. Am pus la dispoziţia pacienţilor servicii medicale integrate, de o complexitate crescută, pentru a putea veni în întâmpinarea tuturor nevoilor lor.

Ne adaptăm continuu la prezent şi ne pregătim pentru viitor. Facem România bine.

Articol susţinut de MedLife