Aveam un coleg de facultate care, de fiecare dată când mergeam la un examen la care nu prea învăţase, îşi crease o rutină. Înainte de a intra la examen trăgea un loz. Dacă lozul era câştigător intra la examen, pe care de cele mai multe multe ori îl promova, iar dacă era necâştigător nici măcar nu se prezenta la acel examen. Avea credinţa că dacă în acea zi era norocos trăgând un loz câstigător, va avea toată ziua noroc şi prin urmare va promova examenul cu pricina.

Este cu adevărat benefic să crezi în noroc?

Atunci când apelezi la credinţa în noroc de fapt este implicată gândirea pozitivă şi astfel îţi poţi accesa la maxim resursele interioare: memorie, spontaneitate, curaj, capacitatea de analiză etc. Dar este cu adevărat benefic să credem în noroc? Hai să analizăm cu mai mare atenţie fenomenul.

Să presupunem că luăm în calcul un total de zece examene. Înainte de examen se procedează la extragerea lozului decident pentru prezentarea la examen şi datorită norocului se vor extrage un total de patru bilete câstigătoare. Aşa cum precizam, nu de fiecare dată există asocierea între lozul câştigător şi promovarea examenului. Mergem mai departe cu presupunerea că din cele patru examene la care studentul s-a prezentat, acesta va promova trei dintre ele datorită încrederii pe care o are în noroc şi care îl va face să-şi acceseze resursele interioare într-un mod mai eficient, rezultând o rată de promovabilitate per total de 30%.

Din punct de vedere statistic faptul că te prezinţi la un examen la care nu ai învăţat decat jumătate din materie te pune în situatia de a avea 50% şanse de promovare versus 50% şanse de nepromovare.

Rezultatul? În meciul dintre noroc versus statistică, câştigă detaşat logica cu un scor de cinci la trei. Condiţia esenţială pentru a promova un examen este să te prezinţi la el!

În acest caz ce ne-ar mai putea determina să alegem pe viitor credinţa în noroc?

Pe de altă parte exista şi alte efecte negative ale credinţei în noroc. De multe ori personalităţile de tip astenic-depresiv tind să asocieze evenimentele cu final nepotrivit vinovăţiei proprii şi să atribuie norocului propriile realizări, drept urmare stima de sine fiind afectată, subiminând astfel încrederea în forţele proprii.

Din nefericire trăim într-o societate de tip Bingo, cu case de pariuri la fiecare colţ de stradă, în care sute de mii de oameni sperând că norocul le va aduce marele premiu îţi ratează şansa de face acţiunile concret-specific-necesare pentru a avea o viaţă mai frumoasă. Iluzia câştigului fără efort distruge viitorul a mii de oameni tributari jocurilor de noroc care-şi pierd banii, casele, job-urile, familiile iar uneori chiar şi viaţa.

A crede în noroc echivalează cu mutarea responsabilitaţii realizărilor proprii în seama acestuia!

Atunci când dorim transpunerea în realitate a unui obiectiv important pentru noi, iar rezultatul pare nesigur, din dorinţa de a deţine mai mult control asupra situaţiei, tindem să apelăm la superstiţii pentru a ne simţi mai încrezători şi a ne păstra iluzia controlului, reducând astfel anxietatea aşteptării rezultatului. Prin urmare, apelăm la ritualuri, talismane sau creăm comportamente de evitare sperând că vom influenţa într-un fel sau altul rezultatul acţiunii în desfăşurare.

O persoană echilibrată psiho-emoţional şi cu o stimă de sine corect constituită îşi va asuma atât nerealizările cât şi succesele, învăţând din ambele deopotrivă.

Eu aleg să nu cred în noroc tot aşa cum aleg să nu-i dau credit ghinionului, drept care, din punctul meu de vedere, aşa-zisul noroc este de fapt arta de a acţiona la momentul potrivit după ce te-ai pus în poziţia de a te afla la locul potrivit!

Ca să-l citez pe Anthony Robbins, pentru a avea succes este nevoie să-ţi faci apariţia (asta te va poziţiona înaintea a 80% din oameni), la timp (deja vei fi înaintea a 90% din oameni), cu un plan (eşti înaintea a 95% din oameni) pe care să-l pui în acţiune (şi acest lucru te va pune în postura de a fi înaintea a 100% din oameni).

Tu îţi bazezi viaţa pe noroc?

Vă invit la această dezbatere privind tema norocului şi pâna la următoarea reîntâlnire vă urez ca de obicei să vă trăiţi viaţa în ECHILIBRU!