Moaşele din România, simple asistente

În spitalele româneşti, naşterile sunt asistate de moaşe sub coordonarea unui medic obstetrician

Spre deosebire de alte ţări europene, la noi, ele nu pot asista o naştere naturală fără a fi sub coordonarea unui medic. Naşterile la domiciliu, asistate doar de moaşe, nu sunt posibile la noi, pentru că nu avem deocamdată criteriile care să permită profesarea independentă.

Teoretic, atribuţiile unei moaşe nu se deosebesc la noi în ţară de cele ale moaşelor din alte ţări europene. Activitatea moaşei este reglementată de Ordonanţa 144/2008, art. 7, care a fost necesară pentru alinierea la reglementările europene odată cu aderarea României la Uniunea Europeană.

Potrivit acestei ordonanţe, moaşele îşi pot practica meseria independent, fără a fi asistate de un medic obstetrician. Pe hârtie, o moaşă ar trebui să asiste gravidele în timpul sarcinii, în timpul travaliului şi după naştere. În realitate însă, atribuţiile moaşelor sunt mult mai restrânse, mai ales în mediul urban. „În spitale, ele lucrează în echipă, sub coordonarea unui medic obstetrician, şi nu independent", spune Mircea Timofte, preşedintele Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.

În multe dintre ţările europene, naşterile asistate numai de o moaşă fie la domiciliu (cele naturale, fără complicaţii), fie în centre speciale de naşteri sunt o practică foarte des întâlnită. Mai mult, competenţele moaşelor nu se limitează la naşterea propriu-zisă. Ele urmăresc evoluţia sarcinii şi, în cazul în care sesizează probleme, trimit gravida la un medic obstetrician, pregătesc fizic şi psihic viitoarea mamă. Monitorizarea gravidei de către moaşă continuă şi după naştere, aceasta primind indicaţii referitoare la alăptare şi la îngrijirea bebeluşului. El este observat tot de moaşă în primele şase luni de viaţă.

„Moaşele din România ar trebui să beneficieze de aceleaşi drepturi ca moaşele din celelalte ţări europene. În sala de naşteri, noi suntem şi moaşe, şi asistente, şi infirmiere: ajutăm gravida, dar ne ocupăm şi de instrumentar şi de multe alte lucruri, pentru că nu există personal suficient", declara Melania Tudose, moaşă la Maternitatea „Buzău", într-o conferinţă de presă dedicată Zilei Internaţionale a Moaşei. Ea are o experienţă de peste 20 de ani şi peste 1.000 de naşteri asistate, dar susţine că, în condiţiile actuale, nu poate fi o moaşă precum cele europene, pentru că nu poate acorda gravidelor timp suficient.

Nepregătiţi pentru naşteri la domiciliu 

În România, moaşele nu pot asista gravidele care vor să nască acasă, pentru că nu au fost întocmite deocamdată normele prin care se reglementează criteriile de acces la profesia independentă. Există în prezent un grup de lucru, constituit şi din moaşe, care discută aceste criterii. „Printre ele se vor număra probabil reglementarea cadrului legal de practicare a meseriei independente (persoană fizică, juridică etc.), îndeplinirea unor condiţii privind centrul de naşteri, crearea unui sistem de evidenţă a pacientelor şi întocmirea unui cod etic şi deontologic. Toate acestea sunt necesare pentru siguranţa gravidelor", spune Mircea Timofte.

Unii specialişti susţin că România nu este însă pregătită pentru naşteri la domiciliu, deoarece nu se poate asigura accesibilitatea la un mediu spitalicesc în cazul unei urgenţe. Una dintre condiţiile pentru astfel de naşteri ar trebui să fie distanţa până la cel mai apropiat spital, care nu ar trebui să depăşească 10-15 minute. „În Olanda, o gravidă poate ajunge la un spital în 15 minute din orice colţ al ţării, direct pe masa de operaţii. La noi, mai ales în mediul rural, este un lucru imposibil", potrivit medicului Cristian Irimie, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. În calitate de medic obstetrician, dr. Irimie a declarat că nu şi-ar asuma riscul de a asista naşteri la domiciliu în condiţiile actuale din România.

Studiile superioare, obligatorii

Odată cu aderarea României la UE, a fost necesară crearea unor facultăţi pentru formarea moaşelor. Ele există în mai multe centre universitare începând cu anul 2003, iar durata  studiilor este de patru ani. În prezent, 5.000 de moaşe sunt recunoscute de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti şi Moaşelor din România. O parte dintre ele au studii superioare, iar celelalte - studii postliceale.