Ce anume ne face, de fapt, unici?

Cele mai noi descoperiri ştiinţifice  au scos la iveală că oamenii diferă între ei nu atât prin pachetul de gene cu care se nasc, ci prin variaţiile acestora.

În încercarea evoluţioniştilor şi geneticienilor de a descoperi diferenţele din ADN-ul mai multor specii de animale şi, mai ales, diferenţele dintre codul genetic al omului şi cel al maimuţelor, aceştia au ajuns la o concluzie imprevizibilă.

Se pare că diversitatea genetică la ­care aceştia se aşteptau este doar un mit. De fapt, concluzia oamenilor de ştiinţă a fost că animale foarte diferite au gene foarte asemănătoare.

Cercetările au continuat pentru a observa dacă acest lucru este valabil şi în cazul oamenilor, iar rezultatul a fost acelaşi: toţi oamenii au gene similare. Atunci cum de apar diferenţe atât de mari între noi şi cum de suntem unici?

Diversitatea, dată de reglarea genelor

Cu toţii ştiam, încă de la şcoală, că moştenim un set de gene de la părinţi şi că, de la culoarea ochilor până la înălţime şi la predispoziţia spre anumite ­boli, toate caracteristicile ­fiecăruia dintre noi sunt codificate şi înscrise în gene.

Potrivit celor mai noi descoperiri, lucrurile nu stau chiar aşa. De fapt, diferenţele dintre noi nu constau în genele ­propriu-zise, ci în reglarea activităţii anumitor gene, mai precis în activarea sau în inhibarea lor.

Practic, aproximativ un sfert din totalul genelor umane sunt reglate diferit la persoane diferite, aşadar în asta constă diversitatea
oamenilor.

Influenţează ­declanşarea bolilor

Într-adevăr, fiecare dintre noi moşteneşte de la părinţi un set de gene, însă acestea rămân inactive în ADN (acidul dezoxiribonucleic) atât timp cât nu sunt reglate de alte elemente celulare. Mai precis, există o serie de proteine din compoziţia celulei care nu fac parte din ADN, care dictează activarea sau inhibarea unei gene şi care variază de la o persoană la alta.

Aşa se explică de ce, deşi mai multe persoane prezintă aceeaşi copie a unei gene, de exemplu ­ORMDL3, responsabilă cu declanşarea astmului la copii, doar o parte din acestea fac boala, iar restul rămân sănătoase.

În concluzie, dacă până în prezent oamenii de ştiinţă analizau doar prezenţa genelor responsabile cu anumite boli în genomul uman, de-acum înainte aceştia vor trebui să analizeze, de asemenea, modul în care aceste ­gene sunt reglate în cazul fiecărui individ în parte.

Aceste descoperiri deschid şi un nou orizont în ceea ce priveşte tratamentul bolilor prin inhibarea proteinelor ­care activează genele afecţiunilor respective.

Factori cu impact asupra ADN-ului

Acelaşi pachet genetic există în nucleul fiecărei celule a corpului. Cu toate acestea, o celulă osoasă are activată gena care îi dictează caracteristicile specifice şi are inhibate genele ­care determină alte caracteristici, cum ar fi, de exemplu, cele ale celulelor pielii.

Chiar şi în cadrul aceluiaşi ţesut, pe măsură ce o celulă se dezvoltă, ea are anumite nevoi şi funcţii care pot fi exprimate prin intermediul reglării genelor. În plus, proteinele care activează ori inactivează o genă sunt influenţate şi de mediul înconjurător, de poluare şi de alimentaţie, de exemplu.

Specialistul nostru
Dr. Adrian Stănescu
medic primar gerontolog

Fiecare om este diferit de ceilalţi din punct de vedere genetic prin dispunerea nucleotidelor în cadrul genomului (totalitatea genelor) propriu. Nici măcar gemenii univitelini nu sunt perfect identici, dovada fiind evoluţia diferită a acestora chiar şi atunci când trăiesc în acelaşi mediu.

Din punct de vedere biochimic, avem aceleaşi baze, dar aranjate în mod diferit. Ce anume ne diferenţiază de celelalte specii? Aici probabil că este locul de întâlnire al ştiinţei cu religia, al evoluţionismului cu creaţionismul.

Este un mister care nu este încă desluşit, cu toate că genomul uman a fost descifrat din punct de vedere biochimic pe de-a-ntregul.

Progres

Tratamentele bolilor grave ar putea consta în inhibarea unor proteine din ADN.