INTERVIU Victor Ponta: „Sper să nu fim băgaţi în aceeaşi oală cu Ungaria“

Victor Ponta, în studioul „Adevărul“ Foto: Marian Iliescu

Premierul Victor Ponta susţine că monitorizarea pe statul de drept propusă în UE se referă la Ungaria,  speră ca nimeni să nu confunde Bucureştiul cu Budapesta şi nici să nu se meargă pe principiul politic „unul de la populari, unul de la socialişti“.

Într-un interviu acordat ziarului Adevărul prim-ministrul României Victor Ponta vede România ca pe o ţară stabilă înconjurată de crize, context folositor pentru atragerea de investiţii în economie. Criza politică din vara anului trecut i-a lăsat cicatrici în relaţia cu partenerii europeni şi nu s-ar mai angaja într-o nouă suspendare. Speră ca România să nu fie confundată cu Ungaria, aflată în plină criză constituţională. Ponta este optimist în legătură cu Mecanismul de Cooperare şi Verificare şi aşteaptă de la Bruxelles o listă cu obiective clare. Viitorul ministru al Justiţiei trebuie să fie credibil la Bruxelles şi să aibă un profil mai puţin politic. Premierul a anunţat că are un plan şi pentru creşterea absorbţiei fondurilor europene: autorităţile de management vor fi sub comanda Ministerului Fondurilor Europene, iar din toamnă va intra în funcţiune mecanismul de prevenire a conflictelor de interese pe fonduri europene. Guvernul are în vedere şi înfiinţarea unui tribunal pentru contestaţii.

„Adevărul“: Cipru este pe agenda europeană: care sunt problemele care ameninţă să pună pe jar nu numai pieţele financiare, ci să creeaze şi o foarte gravă şi inedită problemă socială?
Victor Ponta: România nu este direct afectată de măsura impozitării depozitelor. Pot să fac două comentarii. În primul rând, e o măsură total neaşteptată pentru principiile Uniunii  Europene. Şi dacă pot face această mică glumă ideologică, e o măsură de stânga, să impozitezi depozitele pe principiul că acolo sunt cetăţeni ruşi bogaţi. În al doilea rând, lucrurile nu merg spre stabilitatea de care se vorbea. Şi Slovenia, o ţară mică, un model economic de succes, este în dificultate. Nu este foarte clar care este strategia Europei de ieşire din criză. Cred că nimeni nu se gândea în urmă cu o săptămână  că se vor lua bani din bănci. Şi mai cred că asta nu s-ar putea întâmpla în Germania, în Franţa sau în altă ţară. În acest context destul de negativ, ar trebui să constatăm şi să folosim un lucru neaşteptat pentru noi: după ce în vară eram ţara problemă pentru Europa, ţara cu criză politică, am ajuns singura ţară stabilă din regiune. Din păcate, Bulgaria este în criză politică, Moldova este în criză politică, şi îmi pare foarte rău că se întâmplă lucrul acesta, Ungaria este într-o criză constituţională. România, cu acel acord de coabitare mult hulit între mine şi preşedinte, dar care funcţionează, cu o majoritate mult hulită că e prea mare majoritatea,  are o stabilitate pe care nu o au multe ţări din UE. Să folosim acest context de instabilitate în favoarea României, şi nu vorbesc de avantajul financiar, adică de faptul că ne împrumutăm ieftin, ci  să reuşim să deblocăm în acest an investiţiile.

„Începând cu 1 iulie, vom aplica un tarif social extins la energie“

Criza din Bulgaria a început odată cu majorarea facturilor la energie şi potrivit calendarului vor începe majorările şi la facturile de energie de la noi din ţară. Cât va dura această stabilitate?

Facturile au fost scânteia, la noi a fost Raed Arafat.  Şi acolo ca şi în România se strânseseră nişte nemulţumiri foarte mari. Acum nu avem aceeaşi tensiune acumulată, s-a consumat o mare parte din energie anul trecut cu suspendarea, cu alegerile.  Dar preţurile la energie sunt o problemă reală pentru toată Europa. Există un Consiliu special dedicat preţurilor la energie. În acest moment, pentru populaţia din ţările de Est, cum sunt România, Bulgaria, liberalizarea preţurilor e greu de suportat. De la preţurile la energie toată industria europeană nu mai este competitivă.  Dvs presa relataţi ce efect au preţurile asupra populaţiei, eu ca prim-ministru sunt îngrijorat şi de efectul  asupra producătorilor, Sidex, a Alro. Înseamnă o bombă şi mai mare, pentru că dacă toate aceste companii nu mai sunt profitabile din cauza preţului la energie, se pot reloca sau închide. Şi vom avea o criză economică dublată de cea socială. Aici cu energia s-au făcut câteva lucruri bune,  măsurile luate anul trecut au dus la scăderea preţului energiei pe bursă de la peste 200 de lei la 170 lei. Însă avem o problemă de calendar cu energia regenerabilă pentru că distorsiunea preţurilor vine de la certificatele verzi. Principiul este corect, Europa, România l-au asumat.  Dar nici Germania nu-şi mai permite şi schimbă legislaţia în sensul în care eşalonează puţin avantajele pentru energia verde. Pentru că această energie, care este cea mai curată dintre toate şi cea mai indicată pentru viitor, este introdusă prea rapid şi distorsionează preţurile. Ne trezim cu preţuri pe care oamenii şi economia nu le pot suporta şi din intenţii bune ajungem la lucruri rele. Din acest motiv, în acest an suntem foarte prudenţi cu modul în care se aplică toate reglementările. Începând cu 1 iulie, vom aplica un tarif social extins. Nu mai subvenţionăm preţul la energie pentru toată lumea, pentru că o parte din cei care au venituri mai mari îşi pot permite. Există însă 600.000-700.000 familii care în mod real nu vor putea suporta creşterea facturii. Şi atunci pentru aceste familii trebuie să găsim o formulă de tarif social. Am început să-mi mai schimb părerea în legătură cu sursele de energie. Cred că orice sursă de energie exploatabilă trebuie să aibă grijă de mediu, dar nu pot să nu mă uit la SUA care au redevenit competitive, cu ‚ alte preţuri la energie. Nu sunt fanatic antirus, dar dacă putem fi independenţi energetic, să nu mai avem contractele cu Gazprom nu cred că se supără cineva

Asta deschide calea epxploatării şi explorării gazelor de şist. Care este situaţia moratoriului? El s-a încheiat în decembrie.
S-a încheiat în decembrie şi nu a fost prelungit pentru explorare. În Vaslui s-au dat toate avizele şi încep explorările. Mai devreme de patru-cinci ani nu ştim dacă avem gaze de şist. Probabil se va continua şi la Constanţa. Am înţeles că în Oradea, autorităţile locale au spus că nu sunt de acord cu explorarea gazelor de şist în zona izvoarelor termale şi este în regulă.  Eu sunt foarte optimist în legătură cu rezultatele explorării off-shore, de exemplu cele făcut de Exon Mobile, de OMV unde s-au găsit petrol şi gaze.  M-am bucurat că s-a implicat şi Romgaz-ul  în explorări pentru că este bine să ai şi o companie românească, chiar dacă deţine numai 10%. Trebuie construit un terminal uriaş, probabil la Constanţa-Midia, pentru că degeaba ai petrol şi gaze în Marea Neagră  dacă nu ai cum să le aduci pe uscat. Dar repet, ca prioritate pentru mine, că nu cred că în următorii cinci voi mai fi prim-ministru, sunt rezultatele din off-shore . Dacă se găsesc gaze de şist, sunt convins că în patru-cinci ani  tehnologia explorării lor va extrem de avansată încât toate garanţiile pentru mediu pot fi acordate.

Nu sunt fanatic antirus, dar dacă putem fi independent energetic, să nu mai avem contractele cu Gazprom nu cred că se supără cineva

„Vom sprijini societăţile care angajează tineri şi vom simplifica procedurile de accesare a banilor“

Cu ocazia summit-ului de la Bruxelles s-a vorbit, din nou, de buna guvernare şi despre protecţia unor categoriilor sociale.  Cum va folosi România bugetul pentru tineri?
Este de 140 de milioane de euro. Îmi aduc aminte că acum trei ani eram în opoziţie şi făceam campanie alături de ceilalţi lideri tineri  şi azi toată lumea acceptă că Europa are o mare problemă. Continentul îmbătrâneşte, am investit enorm în educaţia tinerilor, mai puţin România, şi-i facem şomeri ori îi facem mână de lucru foarte bine calificată pentru America, Asia şi alte ţări. Faptul că în Consiliul European s-a ajuns la această concluzie este un lucru foarte bun.  Cei 140 de milioane care îi revin României o să-i folosim pentru programe de sprijinire a societăţilor care angajează tineri şi sper să şi producă rezultate.

În mandatele lui Emil Boc au fost programe care ofereau finanţare firmelor care angajau tineri sau persoane peste 50 de ani. Nu toate au dat rezultate. Există o reticenţă la nivelul angajatorilor?
Problema nu sunt angajatorii, ci modul cum aplicăm aceste programe, birocraţia care le însoţeşte. Am intrat pe blogul lui Vasile Dâncu şi era prezentată o zi din viaţa lui când s-a dus  la Oficiul de Muncă de la Cluj să obţină bani pentru cei 45 de tineri care lucrau. Şi a spus că într-un final s-a lăsat păgubaş, văzând căte drumuri şi câte hârtii sunt necesare.  Urmărim să facem nişte proceduri simple. Dar asta în măsura în care reuşesc să conving  ministerul Finanţelor, pentru că acolo este zona cea mai opacă, la orice schimbare. Apoi urmează ministerul Muncii, un alt minister mamut şi greu de urnit. Altfel, o societate comercială, mai ales o microîntreprindere se va lăsa păgubaşă când va vede că trebuie să facă  o sută de hârtii.

„Autorităţile de management vor sub comanda unică a Ministerului Fondurilor Europene“

Parlamentul European a cerut o modificare a acestui pachet de nevoi în materie de hârtii pentru aprobarea unor programe. Cum vom putea lua banii europeni ieftini?
Când vorbeam de fonduri europene cu preşedintele Barroso şi ceilalţi prim-miniştri am spus că de fiecare dată la nivel european când simplificăm ceva devine mai complicat. E o realitate pe care nimeni de la bruxelles nu a reuşit să o rezolve. Noi când vorbim de tragedie şi de gradul de absorbţie, vorbim de fondurile de coeziune. E coşmarul oricărui prim-ministru din România. Eu mă lupt cu el cum s-au luptat şi cei de dinainte. Am fost ţara, alături de Bulgaria, total nepregătită. Am intrat în Uniunea Europeană odată cu exerciţiul financiar. Polonia, de exemplu, a avut trei ani înainte în care s-a pregătit mult mai bine decât noi pentru anul 2007 când a început exerciţiul financiar. Suntem ţara care suferim de două boli interne  pe care le mai exportăm şi la Bruxelles: fuga de responsabilitate. Nimeni nu vrea să semneze în România. Orice cerere şi orice proiect trebuie să strângă 20 de semnături pentru că se tem de DNA. În România nimic nu se face cu fonduri europene fără 20 de semnături. Suntem ţara care am raportat şi ne-am autodenunţat cu cele mai multe fraude din UE. Din acest motiv, cei de la Bruxelles au spus pe bună dreptate: „Domnule, voi sunteţi cei care spuneţi că furaţi cei mai mulţi bani. Păi noi vă verificăm de o mie de ori“. Orice program în România este verificat de zece ori mai mult decât unul dintr-o altă ţară din UE. Nu o mai luăm de la capăt cu blocajele pe POSDRU, pe Programul Operaţional Regional, cu dosarele de la Bistriţa care s-au dovedit că nu au fost fraudă şi probabil că se deblochează. În programul de transport, vârful de aiceberg este contractul lui Florin Iordache cu Nădlac-Arad. Dar asta e partea de deasupra apei, ce e dedesupt e destul de greu de descâlcit. 

Ce măsuri pot fi luate pentru creşterea absorbţiei?

Pe programele actuale şi pe un pic de flexibilizare din partea comisiei o să reuşim să creştem mult gradul de absorbţie. Evident, nu vom avea 100%, dar o să creştem foarte mult. Ceea ce e important este că pentru 2014-2020, în maximum două săptămâni venim în şedinţă de guvern cu un proiect de organizare să încercăm, sper să nu constatăm din nou că încercăm ca alţii şi tot nu iese bine, un tip de concentrare a atribuţiilor către Ministerul fondurilor europene care să aibă autorităţile de management. Practic să ai o instituţie şi o persoană care să gestioneze şi să răspundă, să aibă şi forţa politică ca membru al guvernului, să aibă şi contactul direct cu Comisia Europeană şi să aibă şi puterea de a lua măsuri directe pe autorităţile de management. Unele funcţionează bine, altele funcţionează prost. Un tip de organizare mult mai ierarhic, cu excepţia programului operaţional regional, care merge pe regiuni, dar celelalte să le ai intr-un fel sau altul coordonate.

Dar nu va exista o dublă comandă?
Va exista o singură comandă.Am propus ca autorităţile de management fie în cadrul ministerului fondurilor europene.

„Mecanismul ANI de prevenire a conflictelor de interese pe fonduri europene va fi operaţional din toamnă“

În cadrul guvernului a fost adoptat un memorandum împreuna cu ANI prin care se stabileşte un mecanism de prevenţie pentru conflictul de interese. Ce presupune acesta şi când va intra în vigoare?
Prevede ca înainte de adjudecarea licitaţiei toate datele referitoare la comisiile de licitaţii şi la cei care participă să meargă la ANI care, într-un termen rezonabil de câteva zile, să poată să ne spună dacă există vreun conflict de interese între vreun membru al comisiei de licitaţie şi autoritatea contractantă. De exemplu, că este firma surorii primarului, fiului preşedintelui consiliului judeţean, al ministrului sau al secretarului de stat. Eu lucrez cu cei de la ANI, chiar dacă sigur o parte a presei m-ar critica pentru asta, în ideea in care ei au o credibilitate în faţa Comisiei Europene. Nu vreau să contest această credibilitate pe care trebuie să o folosim pentru România. Am aprobat memorandumul, cei de la ANI au primit, în primul rand, o altă gradaţie în privinţa salariior şi o altă schemă de personal. Au şi bani, dintr-un fond european şi din buget pentru elaborarea softului necesar. Cred că din toamnă va fi funcţional acest sistem. O să inlaturam foarte multe piedici şi amânări. De asemenea, sunt foarte deranjat de activitatea CNSC-ului care s-a dorit să fie un organism care să judece rapid nişte contestaţii şi să putem da drumul la proiect după licitaţie. S-a dovedit, în stilul românesc, că am mai pus încă un mecanism de blocaj sau de întârziere.  Nu te duci direct în instanţă, ci mai întâi la CNSC. La CNSC există întotdeauna cineva care-l ajută pe cel de pe locul 3, de pe locul 4, locul 5. După aceea, te duci în instanţă că oricum la CNSC nu se rezolvă nimic. Ideea pe care am discutat-o  cu ministerul Justitiei a fost că mai bine luăm toţi banii, pentru că acum CNSC-ul are 100 de angajaţi în buget, şi facem o selecţie specială de judecători la tribunalul Bucureşti. Oricine e nemulţumit de licitaţie se duce la judecător, care, la rândul lui, judecă într-un termen rezonabil, cum ar fi o săptămână, două pentru că acea secţie se ocupă numai de contestaţii. În acest fel, în maximum o lună de zile avem adjudecată licitaţia. Deci scoatem un inel din lanţ şi aşa va fi un sistem mai eficient, iar decizia îi aparţine unui judecător.

Înainte de adjudecarea licitaţiei toate datele referitoare la comisiile de licitaţii şi la cei care participă să meargă la ANI care, într-un termen rezonabil de câteva zile, să poată să ne spună dacă există vreun conflict de interese

„Nu vreau să fim băgaţi în aceeaşi oală cu Ungaria“

Aţi afirmat că sprijiniţi ideea noului mecanism de protecţie a valorilor fundamentale pe care îl va pune la punct Comisia Europeană. Unii au spus că este un MCV în plus. Este în favoarea României, nu este în favorea României?
Eu cred că va fi în favoarea României dacă se vor stabili nişte standarde clare. Din toată experienţa dureroasă şi pline de învăţăminte a anului trecut de care sunt foarte mulţumit. Am fost la preşedintele Barroso, care zicea „suntem îngrijoraţi“. I-a spus: “Domnul preşedinte, nu vreţi să spuneţi de ce sunteţi îngrijorat?”Şi a apărut faimoasa listă cu cele 11 puncte. Am zis: spuneţi-mi care sunt standardele ca să ştiu ce respect. Marea problemă a României cu MCV-ul este că a pornit în 2005 de la ceva şi a ajuns în cu totul în altă parte, nu mai are nicio legătură cu ce s-a spus în 2005 că trebuie să facă România. Sunt convins că România nu are nicio altă şansă şi niciun alt obiectiv decât de a fi o parte cât mai dinamică a Uniunii Europene. Dar pentru asta avem nevoie de nişte lucruri clare. Să trecem de la acuzaţii generale, care în general apar în plan intern, la nişte lucruri concrete pe care România trebuie să le aplice. Mi-am manifestat susţinerea pentru că  am înţeles scrisoarea celor patru, şi sper să nu se supere nimeni pe plan internaţional, ca referindu-se în special la vecinii noştrii din Ungaria. În România  a fost aşa un entuziasm „uite se întâmplă acelaşi lucru“. Eu nu cred că s-a referit la România. Dar, cred, că dacă nu suntem atenţi se va merge pe un principiu politic: unul de la noi şi unul de la ei. Adică dacă e domnul Orban de la populari, hai să fie cineva din România, de la socialişti. Cred că este incorect faţă de România. Pentru că în România nu s-a modificat nicio virgulă din Constituţie, în timp ce în Ungaria se tot schimbă Constituţia. În România există libertatea presei şi nimeni n-a modificat nimic legislativ şi nu va modifica, pentru că în România Banca Naţională chiar este independent şi respectată. Nu seamănă în niciun fel situaţia din Ungaria cu cea din România. Nu vreau să fim băgaţi în aceeaşi oală. Nu mă uit peste gard, nu arăt cu degetul pe nimeni, dar vreau ca un mecanism clar, care poate fi gândit astăzi pentru Ungaria, dar mâine să spună cineva “hai să mai fie cineva băgat în oala aia”. Sper că se va materializa acest demers. Nu sunt foarte optimist, pentru că mi-e greu să văd un consens la nivel European pe ce înseamnă aceste standarde. Dar, dacă se realizează este în avantajul României. Fac toate eforturile şi îmi asum public acest mecanism pentru a nu mai lăsa deschisă calea niciunei paralele între România şi Ungaria. Unul dintre colegii dumneavoastră de la Adevărul remarca că nimic nu mă enerva mai mult decât comparaţia cu Viktor Orban. Pe bună dreptate, pentru că ce se întâmplă în România nu se compară deloc cu ce se întâmplă în Ungaria. Nu accept această lipire. 

 Dacă nu suntem atenţi se va merge pe un principiu politic: unul de la noi şi unul de la ei. Adică dacă e domnul Orban de la populari, hai să fie cineva din România, de la socialişti

“Dacă în 7 mai eram bine cunoscut după episodul din vară cu suspendarea  am avut mult de pierdut, mi-au rămas cicatrici“

Aţi regretat vreun moment ceea ce s-a întâmplat anul trecut la suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Cât de mult rău v-a făcut dumneavoastră ca prim-ministru?
Haideţi să o luăm cu răspunsul mai uşor. Mi-a făcut foarte mult rău. Dacă în 7 mai eram nu doar cel mai tânăr prim-ministru social-democrat, dar eram foarte bine cunoscut, foarte bine conectat cu colegii mei, începând cu preşedintele Parlamentului European, domnul Schulz, după episodul din vară am avut foarte mult de pierdut. Mi-au rămas şi foarte multe cicatrici. Rana s-a vindecat, cum e povestea cu plagiatul, dar cicatricea va rămâne totdeauna şi peste zece ani şi peste 20.  Am regrete aşa cum am regretul că nu s-a făcut 50% la referendum. Cu mintea de acum vă spun că în momentul în care, fără să uit nimic din resentimentele personale la adresa preşedintelui Traian Băsescu, am fost de acord să semnez acel act de colaborare instituţională, am realizat că mai pot să trăiesc un an şi jumătate cu domnul Băsescu. Aş fi mai popular dacă m-aş apuca să-l suspend din nou pe domnul Traian Băsescu decât sunt acum, când sunt acuzat că am căzut la pace cu preşedintele. Dar preţul este atât de mare încât nu ni l-am putea permite.

Dar mai continuă ceea ce s-a acuzat, în vara trecută, la Bruxelles, o pierdere accentuată a credibilităţii României pentru investiţiile străine?
Nu, din fericire. Eu, de multe ori întreb, fără să vreau să fiu răutăcios, dacă România este o ţară aşa rea ca să intre în Schengen, de ce suntem pe primul loc la numărul de investiţii ale firmelor germane? Sunt convins că n-ar veni firmele din Germania într-o ţară atât de rea, e şi un pic de ipocrizie între discurusul public şi cel privat. Preşedintele Barroso, preşedintele Franţei, premierul Danemarcei m-au întrebat: „Politic e ok, vă mai certaţi?“ „Nu!“ Deci criza politică nu a mai lăsat urme. Există, însă, alte crize care se dezvoltă în această perioadă. Este criza integrării romilor, şi asta ne afectează în toate ţările europene, şi criza pieţei muncii, liberalizarea pieţei muncii, teama că vin românii şi ne iau locurile de muncă. Eu n-am văzut nici în presa românească, cu care sunt obişnuit, o campanie atât de agresivă cum este cea din presa britanică. Cred că aceasta criză este problema anului 2013 şi 2014. Criza politică a anului trecut s-a închis pentru partenerii noştri occidentali. Compromisul pe care îl face domnul Băsescu acceptând să trăiască cu mine şi compromisul pe care îl fac eu acceptând să trăiesc cu domnul Băsescu este lecţia pe care am învăţat-o amândoi.

Criza pe piaţa muncii este posibil să fie dublată şi de o măsură a Comisiei Europene? Alte patru state europene au cerut derogări speciale pentru a se interzice  turismul social, adică oamenii care se duc să profite de ţările respective.
Soluţiile la criza care pare să nu se sfârşească prea curând sunt soluţii feudalizate.Fiecare se gândeşte că are alegeri şi caută soluţiii naţionale, însă niciodată soluţiile naţionale n-au rezolvat problema. Eu am întrebat în Marea Britanie: „Bun, puneţi interdicţie românilor şi bulgarilor şi vă rog să-mi spuneţi într-un an cu cât a crescut economia britanică şi cu cât a scăzut şomajul? Cu nimic.“ Românii nu se duc să le ia locurile de muncă britanicilor. Românii ocupă nişte locuri de muncă pe care nu le vor britanicii.

Trebuie să facem o discriminare pozitivă şi să stabilim o cotă de locuri de muncă în care să angajăm, în special, romi

Ce soluţii are Guvernul dvs în privinţa integrării romilor?
E o iluzie să crezi că poţi s-o rezolvi într-un an sau doi, e problema integrării romilor şi problema imaginii. Cred că singurele soluţii cu efect pe termen lung trebuie să fie soluţii de stimulare a copiilor de a merge la şcoală. Programul „Cornul şi laptele“, care a fost o idee excelentă, astăzi este o risipă de bani. Nu mai consumă niciun copil cornul şi laptele. Iniţial, era o motivaţie, un stimulent pentru copii săraci, părinţii îi trimiteau la şcoală ca să aibă o masă. Acum cred că acei bani trebuie să-i folosim altfel.  În zona locurilor de muncă va trebui să facem o discriminare pozitivă. Am vorbit cu cei de la Renault, de la Vivendi, vorbesc cu alte companii, trebuie să facem o discriminare pozitivă şi să stabilim o cotă de locuri de muncă în care să angajăm, în special, romi. Altfel, la o competiţie directă, cel puţin pe o perioadă de timp, nu vor fi aleşi ei. În al treilea rând, trebuie să găsim o soluţie administrativă faţă de turismul european pentru diverse beneficii. Am fost cu consilierul meu, Damian Drăghici, la întâlnirile cu miniştrii francezi, unde le-am spus că dacă vor continua să acorde 300 de euro familiilor de romi, doar ca să plece acasă, ei iau banii, stau o lună în România şi se întorc. Dacă nu vor folosi acei bani pentru a-i duce pe copii la şcoală, sau pentru a-i investi în şcoli din România, vor fi bani aruncaţi.

Foarte frumoasă pledoaria dvs. Dar ministrul de Interne francez ordonă închiderea taberelor de romi. Cine v-a ascultat?
În general, miniştrii de Interne trebuie să arate forţă şi determinare, dar care este rezultatul? Nu poţi să ai rezultate decât prin consecvenţă pe termen mediu şi lung. În România n-am reuşit în 70 de ani să rezolvăm problema integrării romilor. Fără o strategie pe termen lung, aceasta va fi marea problemă pe care o va avea imaginea României în ţările occidentale. Pentru mass-media occidentală, aceasta este cea mai vizibilă imagine: cei care cerşesc, cei care fură telefoane mobile. Poţi să convingi guverne, dar să te lupţi cu mass-media din Marea Britanie, din Franţa sau din Germania, nu are nimeni nicio şansă, ca de altfel nici în România.

„O să încerc să aflu de la Comisia Europeană, în acest an, ce trebuie noi să facem pe MCV“

Credeţi că în decembrie vom primi un raport pozitiv pe MCV?
Eu cu MCV-ul sunt mult mai optimist decât sunt cu soluţiile pe termen scurt pentru integrarea romilor. În privinţa MCV, o să încerc să aflu de la Comisia Europeană, în acest an, ce trebuie noi să facem. Atât timp cât avem nişte ţinte clare, sunt sigur că le putem atinge până în decembrie. Însă nu cred că dacă vom atinge ţintele MCV , automat se va debloca Schengenul. Eu cred că declaraţia ministrului de Interne bavarez, domnul Friedrich, are legătură cu starea de spirit din Bavaria. Eu am fost acolo, ambii primari sunt social-democraţi, din Munchen şi din Nurenberg, şi mi-au zis că avem o problemă cu comunităţile de romi, cu locurile de muncă. „Nu suntem obişnuiţi în Bavaria cu aceste probleme“. Deci, pe MCV sunt optimist dacă primim în perioada următoare nişte ţinte concrete, dar, repet, nu cred că asta înseamnă deblocarea Schengen. Cred că, pe măsură ce rezultatele sunt bune pe MCV, politic nu va mai fi invocat pretextul MCV şi vom putea obţine un rezultat bun pe Schengen, dar nu ştiu când şi nu depinde de noi.

Ministrul de Externe român a făcut în ultimele luni două declaraţii stranii. Prima a fost după o vizită în Olanda, când a spus că Olanda nu mai are o problemă cu aderarea României la Schengen şi a fost contrazis imediat, şi a doua era în ajunul anunţului Germaniei, aceea că dacă nu ne vreţi în Schengen, nici noi nu mai vreme Schengen. Au fost erori?
Nu, pentru că nu s-a luat niciun fel de decizie pe baza declaraţiilor domnului Corlăţean. Decizia Germaniei era cunoscută şi de domnul preşedinte Băsescu, care, sigur, fiind un foarte bun politician, deşi ştia că Germania se va opune la Shengen, spunea ce trebuie să facă Guvernul . Ştiam, de asemenea, şi ăsta este un lucru important pe care Titus Corlăţean l-a comunicat, poate nu trebuia să-l facă public, că Olanda nu va mai rămâne singură împotriva intrării noastre, ceea ce e o schimbare fundamentală. Al treilea lucru pe care l-a spus Titus Corlăţean - şi care va intra şi în maşinăria de război intern din care orice se întâmplă iese o nebunie generală - l-am spus şi l-am gândit şi eu. În toate întâlnirile pe care el le avea cu miniştri de externe, pe care eu le aveam ca prim-ministru primul lucru pe agendă era tot timpul Schengen. Deja, la Copenhaga, doamna Helle Thorning-Schmidt mi-a spus: „Ştiu, Schengen, primul lucru la conferinţa de presă o să ies să spun că vă susţinem cu Schengen“. Când m-am văzut cu premieurl olandez şi m-am prezentat,  „salut, sunt primul ministru român“, a spus „aaaa, ştiu, preşedintele tău cu Schengen “. Era o poziţie care ne punea într-o situaţie destul de ridicolă. Cred că trebuie să avem o schimbare de tactică. Nu se schimbă ideea că vrem în Schengen, dar nu cred că mai trebuie să ne mai stabilim date. Eu mi-am propus să scoatem subiecul „Schengen“ din bătălia internă. Sunt convins că dacă convingem Germania o să vedeţi că şi Olanda şi Finlanda o să fie apoi de acord. Deci cheia este convingerea Germaniei şi cred că, fiind mai puţin politizat pe plan intern acest scandal, avem şanse mai mari.

Titus Corlăţean are în continuare susţinerea dumneavoastră ca ministru de Externe?
Categoric da. Şi chiar cred că ştie ce înseamnă politică externă. Pe politica europeană – aici, dacă vreţi, e un conflict mai vechi pe care îl ţin sub ascuns sub capac între mine şi preşedinte. Politica europeană cred că este a primului-ministru, nu a ministrului de Externe. Ministrul de externe mă sprijină pe mine în raporturile cu ţările europene. Deja eu văd politica Uniunii Europene ca fiind o politică internă, care ţine de Guvern, şi nu în contextul rivalităţii dintre mine şi preşedinte.

Politica europeană cred că este a primului-ministru, nu a ministrului de Externe

„Am pe cineva în minte pentru portofoliul Justiţiei“

În curând, un ministru al cabinetului Ponta va părăsi cabinetul. Este vorba de Mona Pivniceru. A fost dorinţa domniei sale de a pleca din Guvern? Postul acesta va rămâne al PNL sau va exista o discuţie în interiorul USL privind cea mai bună soluţie?
A fost dorinţa doamnei Pivniceru, este o discuţie veche, de cel puţin un an de zile. Eu am apreciat faptul că până la numirile de la Curtea Constituţională, doamna Pivniceru a acceptat, în condiţiile tensionate de vara trecută, să fie Ministru al Justiţiei şi sunt mulţumit de activitatea ei ca ministru. În al doilea rând portofoliul, în negocierea din cadrul USL, este în mod sigur al PNL, însă e o funcţei specială, în care decizia politică fie că e a PSD-ului, fie că e a PNL-ului, o voi lua eu împreună cu domnul Crin Antonescu. Pentru Ministrul de Justiţie am eu o atenţie specială pentru că e un domeniu pe care îl cunosc foarte bine şi cred că trebuie făcut foarte bine pe plan intern iar, de asemenea, ministru Justiţiei e un fel de ministru de Externe în relaţia cu Bruxelles-ul. Pentru că, pornind de paralelă anterioară că, de fapt, sunt probleme interne, sigur că e nevoie de un ministru al Justiţiei care să nu fie neapărat „iubit“ la Bruxelles, dar care să aibă comunicarea necesară cu Bruxelles-ul, să aibă credibilitate, să aibă abilitatea de a prezenta ce se întâmplă în România, să explice. Fiindcă eu cred că nimeni, de la Bruxelles, nu înţelege ce se întâmplă cu CSM-ul.

Aveţi pe cineva în minte pentru această poziţie?
Am pe cineva în minte, dar este o decizie comună. Sau, mai bine zis, decizia o iau eu, după ce mă consult cu domnul Crin Antonescu.

Profilul va fi Mona Pivniceru-Cătălin Predoiu sau va fi politician -ministru al Justiţiei?
Cu cât mai puţin profilul politic, cu atât mai bine pentru Justiţie.

„Orizontul pentru euro este 2020”

Din perspectiva Guvernului, 2015 mai este o ţintă credibilă pentru intrarea României în zona euro?
Nu, categoric, nu. Să fim realişti, nu s epune problema 2015. Am impresia că nici măcar Polonia nu-şi mai propune 2015 drept ţintă de intare în zona euro, şi sunt cu nişte criterii de convergenţă mult mai avansate decât România. Cred altceva, şi aici sunt de acord cu Guvernatorul BNR şi chiar cu Preşedintele. Cred că nu trebuie să renunţăm la obiectiv, pentru că dacă nu-ţi propui obiective, nici nu munceşti pentru ele. Dacă nu-ţi propui să ajungi la Ploieşti, nu pleci niciodată pe drum. Cred că trebuie să rămână accesul în zona euro un obiectiv. În al doilea rând cred că va fi bine pentru România să facă parte din zona euro, pentru că, deja, Consiliile Europene se împart: Consiliul Zona Euro şi Consiliul Zona Neeuro, unde este Marea Britanie, cu o gândire economică total diferită de România, mai este Polonia, care îşi propune să intre, Danemarca şi alte state care au cu totul alt specific. Cred că orizontul este 2020. Noi ne păcălim. Lucrurile astea putem şi începem să le îndeplinim, dar dacă nu vorbim de criteriile reale de convergenţă, cât este venitul mediu al românului faţă de media europeană, cât este puterea de cumpărare, care sunt preţurile, dacă nu facem lucrul ăsta va fi o catastrofă să intrăm în euro. Adică şi aşa ei sunt slăbiţi, plus că ne distrugem noi economia. Eu cred că, dincolo de criteriile de convergenţă nominale pe care uşor uşor începem să le atingem, să le îndeplinim, trebuie să fim foarte atenţi când suntem, când intrăm în echipa de baschet, nu să avem doar înălţimea şi echipamentul, ci să ai şi capacitatea de efort pe care o au ceilalţi, pentru că altfel nu rezistăm şi ne omorâm şi ce a mai rămas din economie.

Revenind la punctul de plecare, la Cipru. Credeţi că tot ceea ce se întâmplă acum în Europa ne duce spre o întărire a unei realităţi care a fost foarte tare acuzată - se pune la punct un mecanism cu mai multe viteze, cu mai multe valori pentru fiecare ţară şi cu un tip de vot diferit ca forţă sau rămânem în paradigma aşade  frumos explicatăde birocraţia europeană – o Europă egală pentru toate statele membre?
(râde) Eu cred că, astăzi, Europa nu mai e egală pentru toată lumea. Şi cred că, de fapt, printre marile obiective ale anului viitor, 2014, trebuie să ţinem cont că e un an de alegeri pentru Parlamenul European, este anul cu o nouă Comisie Eropeană, anul cu un nou preşedinte, pentru că Barroso a anunţat clar că se retrage, este anul cu prim-miniştri noi şi cu un alt echilibru, deci cred că 2014 este un an esenţial pentru Europa. Cred, ca obiective, o nouă gândire pentru UE,  mult mai clară. Ce vrem? O Europa mult mai integrată, iar eu, personal, sunt în favoarea acestei idei, care sunt standardele, şi cred că trebuie găsită acea cale prin care să iei decizii mai uşor. Eu sunt în favoarea votului unanim, dar cred că lucrul ăsta trebuie făcut nu în ideea separării între ţări, adică eu sunt de rangul 1şi altele sunt de rangul 2, ci dimpotrivă, ca să mă mobilizez mai bine majorităţii, poate chiar împotriva celui mai puternic din Europa. Asta se întâmplă într-o democraţie: toţi cei mai slabi şi mai mici se pot uni la un moment dat. Deci, cred că în 2014 trebuie neapărat să se modifice ceva fundamental în Europa şi mă bazez pe faptul că sunt alegeri, că va fi un nou preşedinte, o nouă viziune.