Era în primul an, la un examen oral, când, îmi amintesc a venit acasă plângând. Nu ştiam ce se întâmplase. Proful, uitându-se în buletin a întrebat-o din ce oraş provine, a exclamat că acolo sunt oamenii cu bani mulţi şi chiar dacă în sală se regăseau şi alţi studenţi i-a cerut direct 200 de mărci germane pentru a promova. Dacă nu „ne vedem în toamnă”. Şi în toamnă s-au revăzut. Vă imaginaţi cum s-a trezit la realitatea cruntă, ea care idolatriza încă din liceu, facultatea şi profesia în cauză. Am auzit mai apoi ca student de variatele metode prin care se primeşte şpaga şi de suma solicitată în funcţie de facultate, profesor, examen şi nota dorită. Practicile există la nivel general în România. Hai să fim serioşi.    

Am văzut însă când unii studenţi, mai slabi cu duhul la învăţătură sau indiferenţi faţă de şcoală (dar cu pretenţii) au mers direct la prof şi au rezolvat examenul. Ce-i drept uneori ruta era mai simplă. Nu vorbeai cu profu ci cu „doamna secretara”. Secretara e dumnezeu în facultate. Ea primea banii şi ea mărea simplu modificând cu pixul nota din catalogul profesorului. Toţi ştiau. Toţi tăceau

Sex contra note

Cazul de la Iaşi întrece orice imaginaţie. Managerul spitalului de boli infecţioase şi profesor la medicină, doamna Dorobăţ este reţinută pentru luare de mită. Într-o singură zi, printr-o singură operaţiune primeşte 2.000 de euro regăsiţi de poliţie în carnetele de student.  Pe faţă!  

Dar cazul următor este şi mai grav!

DNA Iaşi îl arestează pe Dumitru Păduraru pentru luare de mită, tentativă de viol şi şantaj. Individul nu este un infractor prin „profesie” care să se ocupe cu treburi ilegale. Aici este şocul. Este medic şi nu orice medic, este doctor în medicină şi conferenţiar, titularul disciplinei de Anatomie. De când medicii au aşa direct competenţe în predarea la catedră rămâne o discuţie?

A făcut cu siguranţă şi alte victime care încă nu au avut curajul să-l denunţe. 

La 51 de ani, inculpatul nu avea alte preocupări decât să obţină favoruri sexuale, ulterior prin şantaj şi ameninţare. Ca psiholog pot afirma, fără să cunosc contextul specific, că inculpatul nu ar fi la prima abatere (comentariile de la articol vin să susţină ipoteza mea). A făcut cu siguranţă şi alte victime care încă nu au avut curajul să-l denunţe. 

Despre profesori libidinoşi discutam chiar ieri cu o studentă de la Litere „cum, nu îl cunoaşteţi? ....toată facultatea îl ştie”. Despre profesori care flirtează tot zilele trecute îmi povestea o altă studentă de la Psiho. Despre un profesor acuzat la Rectorat de avansuri sexuale tot în aceste zile îmi povestea un student de la Teologie. Toate cele trei situaţii mi-au ajuns întâmplător la urechi. Nu am făcut nicio investigaţie în acest sens. Deşi nu ar fi rău. Că tot e plină sesiune. Poliţiştii nu şi-ar face decât datoria dacă s-ar autosesiza şi investiga cazurile de mită şi şantaj de prin facultăţile patriei.

Replica vinovată este „ştiam de mult timp, dar nu e treaba noastră”.

Concluzia mea: Cred că nu există universitate, nici facultate din România unde să nu se regăsească un profesor (tânăr sau în vârstă, căsătorit sau nu) arhicunoscut de către studenţi pentru stilul său de înşelător amoros. Ce mă intrigă este faptul că nici colegii dânşilor nu reacţionează nici în privat nici public. Tac! Replica vinovată este „ştiam de mult timp, dar nu e treaba noastră”.

Oare? Cum aşa? Când e vorba de avansuri sexuale, şantaj şi tentativă de viol situaţia este mult mai gravă. Compasiunea şi solidarizarea cu infractorul sunt mult mai regăsite în cazurile acestea. Am scris în urmă cu un an despre un alt caz grav, al unui personaj acuzat de abuz sexual. Complicitatea este vizibilă şi condamnabilă.

Presa, la insistenţele instituţiei a relatat foarte pe scurt. Ştirea fusese publicată doar de B1 tv. Şi cazul a rămas fără urmări. Personajul în cauză a fost pensionat. Superiorii l-au iertat şi instanţa asemenea.

România încă suferă de discriminare între genuri, dispreţ faţă de femeie, încă superioritatea bărbatului iartă faptele grave şi românii încă suferă puternic de indiferenţă şi pasivitate, de lipsa curajului şi de niciun sentiment de civism. În Europa astfel de abuzuri sunt aprig pedepsite: 5-7 ani la puşcărie. Orice acţiune cu scop sexual este pedepsită.

În România, studenţii rămân victime în continuare şi profesorii autoritari şi infractori îşi duc liniştiti traiul indecent, imoral şi ilegal. Măcar organizaţiile studenţeşti care tot solicită burse mai mari, ONG-urile de profil şi desigur presa să reacţioneze dacă instituţiile statului încă dormitează.