Portretul “specialistului”: repetent la Bac, premiant la partid

Că în România nu există cea mai vagă formă de meritocrație, că nonvalorile sunt promovate pe toate drumurile și pe toate gardurile, iar adevărate valori sunt ignorate sau, dimpotrivă, sunt călcate în picioare, că orice nulitate poate ajunge într-un post de conducere doar în virtutea carnetului de membru al partidului aflat la putere, pe bază de PCR ("pile, cunoştinţe şi relaţii") sau, pur şi simplu, contra unei şpăgi plasa

Uite cine ne conduce: Un repetent la BAC dă lecţii pe probleme de învăţământ

După 20 de ani de libertate, România n-a depășit etapa dosarelor de cadre, a nepotismului și a corupției prin care se făceau promovările și pe vremea lui Nea Nicu. Mă uit în jur și exemplele curg, aș zice, gârlă! Diverși neica-nimeni, care n-au reușit nimic în viață, ale căror studii sunt îndoielnice sau inexistente, tot felul de agramați, analfabeți sau, ca să fiu mai precis, niște tolomaci și tontălăi devin peste noapte "specialiști", ba chiar șefuleți la stat. Încât oamenii se întreabă, pe bună dreptate, cum naiba e posibil așa ceva când mii de tineri deștepți și educați își caută de lucru!

Ei bine, nu-i greu să găsești explicația. Cauza fenomenului trebuie căutată în obiceiul numirilor politice, al recompenselor pentru clientela de partid, al metodelor fanariote după care se conduce încă această țară. Ne-am răcit gura de pomană vorbindu-le politicienilor despre nevoia de a promova competența și de a încuraja știința de carte. Scriam acum un an: "Cât sunt în opoziţie, toţi ţipă contra politizării instituţiilor statului, dar cum câştigă alegerile, îşi instalează la butoane propria clientelă. Încât azi nu se mai întreabă nimeni cum e posibil ca fitece piţifelnic să fie uns şef doar în virtutea meritelor sale de fost lipitor de afişe".

Ca să aflu azi că, la Câmpia Turzii, un consilier local PDL a fost respins de două ori la examenul de bacalaureat în 2010, cu nota 2 la matematică. Dacă până aici putem găsi o scuză, în sensul că n-ai nevoie de liceu terminat ca să fii ales al poporului și, cu atât mai puțin, fruntaș al partidului, căci individul este președinte al organizației de tineret, abia mai departe povestea devine o știre. "Specialistul" fără BAC este angajat ca șef al stației de epurare din cadrul Companiei de Apă Arieș. Prin urmare, ocupă o funcție publică, deși a fost declarat repetent cu acte.

Însă alta-i partea cea mai hazlie. Reprezentantul PDL este membru în două comisii ale Consiliului Local: cea de "amenajare a teritoriului, urbanism şi protecţia mediului", dar şi cea de "învăţământ, sănătate, cultură, sport şi relaţii externe". Carevasăzică, omul n-are școală, dar hotărăște soarta școlilor din oraș! Nu pot decât să-mi închipui cum analizează el managementul didactic sau ce înțelege prin reformă educațională. Să râzi cu lacrimi și mai multe nu!

Ceea ce-mi aduce aminte de o vorbă a unui scriitor român care comenta, ironic, studiile activiștilor comuniști: "E drept că au absolvit academia (Ștefan Gheorghiu - n.m.), numai că n-au făcut liceul". O afirmație care, constat, a rămas valabilă sub toate regimurile care s-au succedat la guvernare din '89 și până azi. Că, de, prostia n-are culoare politică!