Alţii vin să îi lămuresc în aceeaşi chestiune, însă cu alte joburi, alte anunţuri, ale altora. Fiindcă, totuşi, nu sunt singurul care face astfel de „nedreptăţi“, ca să nu le spun pe numele folosit pe scară largă de către candidaţi, adică „discriminări“. Sunt sincer nedumeriţi şi se străduiesc din răsputeri să înveţe ce trebuie să facă, sau cum să-şi rescrie CV-ul ca să nu li se mai întâmple asta.

Îi întreb, mai întâi: Şi dacă sunt alţii care se potrivesc „şi mai perfect“ decât tine cu cerinţele din anunţ? Mulţi tresar, semn că nu se gândiseră la asta. Sau că Da, tu te potriveşti perfect, dar dacă mai sunt alţii zece care se potrivesc „la fel de perfect“ şi angajatorul scoate la întâmplare cinci CV-uri din teanc şi uite că s-a nimerit să nu fie şi al tău de data asta? Nici la asta nu s-au gândit…

Dar ce facem când angajatorul nu a pus chiar toate criteriile de evaluare şi de selecţie în anunţ? Cum să nu le pună pe toate în anunţ? Nu se poate aşa ceva... e... ilegal! Ba uite că se poate! Şi nu există (încă) o lege care să te oblige să-ţi pui în anunţurile de angajare toate criteriile de selecţie. De pildă, multe dintre anunţurile de pe site-ul meu au doar două, trei rânduri, nu mai mult. Sper că nu-ţi închipui că mă întâlnesc cu toţi candidaţii „care au experienţă relevantă în domeniu şi care vorbesc bine limba engleză“... Cum, nu? Uite că nu! Păi, dacă sunteţi sigur că nu e ilegal, atunci cu siguranţă că e imoral! Hmmm... deci, dacă eu folosesc drept criteriu de selecţie scrisul cu greşeli de limba română într-un CV e imoral? Păi da, cam este… Bine, hai să mergem cu raţionamentul mai departe: cum să formulez asta în anunţ, că aplicanţii trebuie să cunoască foarte bine gramatica limbii române sau că să nu scrie cu greşeli în CV? Păi nu e acelaşi lucru? Nu, nu e! Acum faceţi mişto de mine, căutaţi să mă zăpăciţi...