Dumitru Radu, directorul general al S.N.A.M : „România este rezervorul de apă minerală al Europei”

Cât de probabil ar fi să ne urăm „La mulţi ani!”, de Ziua Mondială a Apei, decretată în data de 22 martie? Perspectiva pare a fi îngrijorător de apropiată, având în vedere că, în ultimul timp, tot mai multe voci profeţesc o dezastruoasă criză mondială de apă potabilă.

Poate de aceea Ziua Mondială a Apei din acest an s-a desfăşurat sub genericul WATER AND SUSTAINABLE DEVELOPMENT. Despre acest aspect şi despre problematica generală a apelor minerale din România, am purtat un dialog cu domnul Dumitru Radu, directorul general al Societăţii Naţionale a Apelor Minerale.  

- Ce este S.N.A.M.? Puţini au auzit de existenţa acestei instituţii.

- În 1997, Guvernul a înfiinţat Societatea Naţională a Apelor Minerale-S.A., prin H.G. nr. 786. S.N.A.M. este organizată şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară,  fără să primească subvenţii de la bugetul statului pentru susţinerea activităţilor de producţie sau alocaţii bugetare pentru cheltuieli de capital; societatea funcţionează sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri. S.N.A.M. este cea mai importantă unitate din domeniul extracţiei şi livrării apelor minerale naturale şi terapeutice: azi furnizează aproximativ 75% din volumele de apă minerală minerală naturală îmbuteliate de societăţile comerciale de profil. Apele minerale naturale reprezintă un interes strategic naţional. De aceea se impune asigurarea unei exploatări raţionale a zăcămintelor, abordarea unitară şi coerentă a acestei activităţi şi aplicarea unor criterii ştiinţifice de protecţie şi protejare a zăcămintelor în exploatare, dat fiind caracterul regenerabil şi vulnerabiltatea acestora, precum şi lipsa de alternativă pentru apă „ca bun alimentar” strategic şi esenţial vieţii.

- Ce atribuţii concrete are această societate?

- S.N.A.M. desfăşoară activităţi de prospecţiune, explorare, dezvoltare în perimetrele în care a obţinut licenţa, activităţi de comerţ intern şi extern pentru aprovizionare şi pentru valorificarea produselor obţinute din activitatea proprie, activităţi de proiectare, expertizare, protecţia mediului, analize de laborator, activităţi balneare şi orice alte activităţi şi servicii conexe realizării obiectului principal de activitate, adică exploatarea şi valorificarea substanţelor minerale din zăcămintele încredinţate spre administrare prin efectuare de acte de comerţ. Aşadar, S.N.A.M. exploatează, pe baza licenţelor de concesiune, 32 de perimetre pentru extracţia apei minerale naturale şi a extracţiei dioxidului de carbon natural utilizat în balneaţie şi lichefiere şi deţine 10 licenţe de concesiune pentru explorare. Sursele hidrominerale şi/sau substanţe asociate se află în extravilanul a 14 judeţe: Arad, Bihor, Braşov, Caraş-Severin, Covasna, Harghita, Hunedoara, Iaşi, Maramureş, Mureş, Neamţ, Satu Mare, Suceava, Timiş.

De ce nu mai putem bea apă de la robinet

- Domnule Radu, ţin minte şi acum gustul apei din copilărie. O apă curată, cristalină, rece. Ar putea fi de necrezut astăzi, dar vorbesc despre apa de la robinet! De ce astăzi nu mai putem bea decât apă îmbuteliată? Există chiar voci care spun răspicat că accesul primar la apă, adică la apa de la chiuvetă, este un drept fundamental al omului!

- În cele mai multe localităţi din ţară, apa de la robinet nu este sigură. Aceasta trece sau nu printr-o staţie de tratare, lucru care poate duce, de cele mai multe ori, la un consum al unei apei „nesănătoase”, „încărcate” cu nitraţi, nitriţi şi alte elemente care pot avea efect asupra sănătăţii. Un alt motiv pentru care apa de la robinet nu este recomandată: din cauza instalaţiilor vechi folosite în alimentarea cu apă care există în case sau în blocurile de locuinţe construite între anii 1945-1975, plumbul poate apărea în apa pe care o consumăm. Coroziunea acestora conduce la apariţia plumbului în apă, ceea ce poate avea consecinţe grave asupra sănătăţii. Un alt motiv de îngrijorare: rugina care nu lipseşte din apa care curge la robinet. Deşi nu este la fel de otrăvitoare precum plumbul, poate cauza probleme serioase, dacă este consumată pe o perioadă lungă de timp. În ceea ce priveşte cea de-a doua parte a întrebării, pot să vă spun că piaţa românească de ape minerale este împărţită în acest moment de patru companii – Romaqua („Borsec”, „Aquatique”), Coca-Cola HBC („Dorna”, „Izvorul Alb”), European Drinks („Hera”, „Izvorul Minunilor”) şi Rio Bucovina. Toate acestea cumulează o cotă de aproape 65% din totalul pieţei de apă minerală, estimată la 350 milioane euro, conform datelor companiei de cercetare AC Nielsen. Restul pieţei este împărţit între jucători medii precum Apemin Zizin, Bibco Biborţeni, Pepsi Americas sau Apemin Tuşnad. Aceşti agenţi economici au fie licenţe proprii de exploatare, fie contracte cu S.N.A.M., care deţine 39 de licenţe. S.N.A.M. reprezintă practic societatea comercială a statului român care, până la ora actual, a vegheat ca resursele de apă minerală naturală să fie exploatate corect, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile, şi totodată în aşa fel ca statul să încaseze redevenţele cuvenite iar consumatorul să primească o apă minerală sănătoasă.

„Apele-căpuşă”

- Care sunt categoriile de ape de consum ? Haideţi să discutăm despre apariţia pe piaţă pe piata a mai multor mărci de ape de masă. Vorbesc aici inclusiv de mărcile proprii ale marilor retaileri.

- Actualmente, pe piaţă există mai multe categorii de apă destinată consumului uman: apa minerală naturală (carbogazoasă şi necarbogazoasă), apa de izvor şi apa de masă. Sigur că apele care sunt consumate cel mai frecvent sunt cele „mai ieftine”. Fiindcă nu n a fost derulată până azi o campanie de informare a cetăţeanului cu privire la provenienţa şi calităţile apei de pe piaţa românească. Dar există  câteva principii după care trebuie să ne ghidăm atunci când alegem apa de băut. Fără îndoială, apa ideală este aceea care îţi potoleşte setea, pe care o bei cu plăcere şi care face bine organismului tău. Este recomandabil să consumăm alternativ mai multe tipuri de apă minerală pentru a beneficia de proprietăţile fiecăreia în parte. Nu ne vom uita la calorii - pentru că nu e cazul!-, dar ne vom uita la încărcatura de săruri- se mai numaşte şi „reziduu sec”. În general, o valoare redusă este indicată consumului pe termen lung. Cantitatea de reziduu sec afişată pe apele plate/carbogazoase din România reprezintă de fapt totalitatea sărurilor existente într-un anumit tip de apă. Chiar dacă bem o apă cu o cantitate de reziduu sec mare, dar o consumam în cantităţi normale, nu suntem expuşi riscului  de a dezvolta complicaţii. Da, aşa este cum spuneţi: în ultimii ani, se constată orientarea marilor retaileri către comercializarea de produse sub brand propriu. Destul de repede s-au înregistrat şi primele mărci de apă proprii acestora. De exemplu „Proxi”, la Profi, „K Classic”, la Kaufland, „Rioba”, la Metro, „Cora”, la Cora, „Carrefour Discount”, la Carrefour). S-a ajuns astfel la o cota de piaţă din totalul vânzărilor de profil de circa 15%. Nu putem spune dacă este bună sau nu apariţia acestui tip de produs, dar constatăm ca preţul apei este unul în scădere faţă de cel al marilor îmbuteliatori, lanţurile de magazine încep să exercite o concurenţă în cereştere.

- Am putea să-i spunem „căpuşare” de-a dreptul? 

- Invadarea pieţei cu apa „ieftină”, apă obişnuită, „alte ape îmbuteliate„ în afara celor minerale naturale, care poate proveni atât din subteran cât şi de la suprafaţă, pe a cărei etichetă nu este impus a se specifica locul de extracţie şi compozitia chimică care poate suferi o tratare prealabilă în procesul de îmbuteliere, lipsa de informare a cetăţenului şi existenţa unei legislaţii lejere, care lasă loc de interpretări în domeniul exploatării şi comercializării altor ape decât cele minerale naturale, a dus la scăderea gradului de valorficare al apei minenerele naturale, a unei ape pure din punct de vedere microbiologic, protejate, monitorizate, sigure şi sănătoase. Gustul „altor ape îmbuteliate” poate fi modificat prin adaos de minerale, pentru a fi plăcut, ducând astfel la comercializarea pe piaţă a unei ape artificiale. Acestea se vând la circa 40-50% din preţul apelor minerale naturale, fapt care îi tentează din ce în ce mai mult pe consumatori. Nefiind incluse clar într-o lege, aceste „alte ape îmbuteliate” nu sunt percepute ca resurse minerale. Prin urmare, ele nu sunt monitorizate şi nici accizate corespunzător, ca în alte state europene. Una dintre consecinţele imediate ale acestui fenomen: dispariţia unor branduri întipărite în memoria consumatorilor români.

- Dar avem de-a face şi cu un alt fenomen, cred eu mult mai riscant pentru oameni: apele provenite din foraje ilicite pe lângă marile oraşe, deseori retrase de pe piaţă din cauza indicaţiilor mincinoase de pe etichetă

- Legislatia din România permite în acest moment îmbutelierea şi comercializarea aşa numitelor „ape de masă” şi „ape de izvor”. Adică apa extrasă dintr-un acvifer freatic-unul dintre cele mai intens exploatate este cel din conul aluvionar Prahova-Teleajen. Prin intermediul unui foraj, a obţinerii unui aviz sanitar de la Ministerul Sănătăţii, orice agent economic poate îmbutelia şi comercializa această apă. Problemele apar însă după acest pas: pentru a putea vinde cantităţi mari, îmbuteliatorii încearcă să inducă consumatorului aparteneţa acestor ape clasei apelor minerale naturale, prin înscrierea pe etichetă şi a faptului că apa este minerală, sau apă naturală, sau apă plată de izvor sau alte combinatii de acest gen. Dar necazurile nu vin direct din faptul ca aceste ape au un preţ mai mic şi că reprezintă o concurenţă pentru apele minerale naturale adevărate, ci din faptul că îmbuteliatorul nu aplică un program de monitorizare calitativă a sursei si poate trimite pe piaţă loturi de apă neconforme, Dar mai ales din faptul că, prin execuţia de foraje ce ajung până la adancimi de 200 m, se traversează şi alte structuri ce sunt contaminate cu produse chimice provenite din agricultură sau germeni patogeni şi astfel se poate produce o poluare a acviferului exploatat. Toate acestea, pe termen mediu şi lung, vor conduce la diminuarea rezervelor de apă ale României şi la generarea de dispute în alocarea resursei de apă.

- Am atins aici un aspect delicat: publicitatea la apele minerale. Cum se cuantifică aici dozajul între adevăr şi minciună?

- Legislatia din România precizează modul de comercializare, etichetare, prezentare şi publicitate a apelor minerale natural, inclusiv a apelor de izvor. Îmbuteliatorii şi comercianţii sunt controlaţi periodic în ceea ce priveşte respectarea acestor exigenţe în special de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Dorinţa de a creşte cota de piaţă face ca uneori reclamele să depaseasca cadrul legal sau realitatea. În activitatea lor de creaţie, deseori agenţiile de publicitate nu consultă şi un specialist în domeniul legislative. Aşa încât apar reclame precum cele de genul „nu contine nitraţi”, dar pe etichetă este specificată o valoare a acestora. Sunt bunăoară interzise înscrierea şi utilizarea pe ambalaje, etichete şi în publicitatea de orice fel a indicaţiilor care atribuie unei ape minerale naturale proprietăţi referitoare la prevenirea, tratarea sau vindecarea unor boli umane. Mai mult, etichetarea apelor minerale naturale trebuie să conţină următoarele informaţii obligatorii:
menţionarea compoziţiei chimice, precizându-se constituenţii caracteristici; locul unde este exploatată sursa şi numele acesteia; indicarea eventualelor tratări; apele minerale naturale având o concentraţie de fluor mai mare de 1,5 mg/l vor avea specificat pe etichetă următorul avertisment: „Conţine mai mult de 1,5 mg/l fluor: produs nerecomandat consumului regulat al sugarilor şi copiilor sub 7 ani”.

- Care sunt criteriile după care se poate înregistra o marcă de apă minerală în România?

- În principiu, de înregistrarea mărcilor se ocupa OSIM-ul care, prin legislaţia şi procedurile de înregistrare, precizeaza clar cum se poate obţine un brand şi drepturile cuvenite ulterior înregistrării. În cazul apelor minerale natural, mărcile pot avea denumiri legate de zona de exploatare: de exemplu „Poiana Negri”, „Dorna”, „Izvorul Minunilor”,   sau de mărcile proprii ale marilor retaileri, cum ar fi „K Classic”, „Proxi”, şi pot fi comercializate după aprobarea şi publicarea în Monitorul Oficial a Listei oficiale a apelor minerale recunoscute în România, de catre ANRM. Astăzi, pe piaţa din România există  64 de mărci de ape minerale naturale.

Apă plată de la cişmea

- O situaţie pe care am întâlnit-o nemijlocit şi care m-a surprins oarecum: la Lugoj, autorităţile au decis să foreze la mare adâncime şi să aducă apa plată la cişmelele stradale. Toată lume se îmbulzeşte acolo cu bidoane, nimeni nu mai cumpără apă îmbuteliată…

- Poziţia geografică a unor oraşe din România conferă posibilitatea alimentării cu apa, în sistem centralizat, de o calitate foarte bună, apropiată de parametrii unor ape minerale natural-plate.  Întâlnim astfel de areale în depresiunile precarpatice-la Băltaţeşti, în Carpaţii Meridionali-la Herculane, în munţii Apuseni-la Geoagiu, Bacaia, în Depresiunea Getică - la Bazna, Miercurea Sibiului, în Carpaţii Orientali-la Vatra Dornei, Bilbor, Covasna precum si în Câmpia de Vest,  unde se găsesc zăcămintele de la Buziaş, Timişoara sau  Lipova. Sistemele de alimentare preiau apa din aceste zăcăminte fiind nevoie cel mult de o filtrare a apei şi de o dezifectare minimă, după care se poate distribui către consumatorii casnici. Nu aceasta ar fi problema de esenţă a distribuţiei către populaţie a unei ape care întruneşte calităţile unei ape minerale naturale plate, ci faptul că o mare parte din ea se iroseşte din cauza pierderilor pe reţelele de distribuţie, a faptului că se utilizează la toalete, cu ea se udă spaţiile verzi sau se spală autoturismele. Ştim că oraşul Lugoj este alimentat cu apă brută din surse de adâncime (foraje), în număr de 29 şi sursă de suprafaţă, râul Timiş, în aval de oraş. Această apa brută este prelucrată apoi în trei uzine, unde este filtrată, ozonificată dar şi tratată cu clor gazos, pentru a fi dezinfectată şi adusă la parametrii de potabilitate. Nu este vorba de o apă plată naturală în strictul sens al cuvântului. Dar o localitate care întradevăr foloseşte o apă de foarte bună calitate, cu o mineralizare redusă, este oraşul Orşova, a cărui sursă de apă este reprezentată de Izvorul 3 Bârza, din bazinul hidrografic  al râului Cerna, de la o distanţă de circa 15 km de acesta.

Apă sănătoasă pentru elevi

- În aceste condiţii, de ce nu scoate S.N.A.M. pe piaţă propria apă mineral, la un preţ mai accesibil şi, deci, popular?

- Pornind de la un gândul  lui  John W. Whitehead “Copii sunt mesajele vii pe care le transmitem unor vremuri ce nu le vom vedea”, dorim să iniţiem un proiect social „Apa minerală socială S.N.A.M. S.A. <Apă sănătoasă, elev sănătos>”. Elevii din şcolile românesti sunt cei expuşi la riscuri de îmbolnăvire din cauza consumului de apă provenită din surse nesigure şi a condiţiilor igienice precare din şcoli. În instituţiile preuniversitare, alimentarea cu apă potabilă se face din surse neprotejate şi expuse riscului de contaminare. În 80% din şcoli,  nu se respectă zona de protecţie sanitară pentru sursa de apă. Măsurile de asigurare a siguranţei şi conformităţii apei destinate consumului uman în instituţiile preuniversitare sunt insuficiente, de vreme ce 60 % din elevi se expun unui risc de sănătate moderat sau major condiţionat de poluarea microbiană a apelor de consum şi de conţinutul excesiv de nitraţi, fluor şi bor. Practic fiecare elev este expus riscului pentru sănătate prin îmbolnăvirea de boli diareice acute ca urmare a consumului de apă poluată cu microbi. Mai mult, apa contaminată cu microbi creşte probabilitatea declanşării izbucnirilor epidemice condiţionate de apă. Insuficienţa măsurilor de îmbunătăţire a accesului tuturor copiilor, atât la apă potabilă sigură, cât şi la condiţii adecvate de igienă în şcoli, se află printre cauzele care nu pot asigura reducerea la copii a morbidităţii prin boli infecţioase şi parazitare. Starea de sănătate a tinerilor este avuţia cea mai de preţ, iar beneficiarul suprem al investirii în sănătatea tinerilor este bunăstarea întregii societăţi.O societate sănătoasă şi productivă, cu un viitor prosper şi sustenabil, are drept bază o dezvoltare sănătoasă a copilului. Pe lângă eliminarea riscului de îmbolnăvire al elevilor, prin acest proiect se urmăreşte recomandarea consumului, în instituţiile preuniversitare, a unei ape care să fie conformă din punct de vedere calitativ conform legislaţiei în vigoare şi o valorificare cât mai mare a resurselor de apa sănătoasă de care România dispune în momentul de faţă, prin îmbuteliarea la capacitatea maximă a unor surse cu o rezervă de apă minerală naturală ridicată. În plus, prin proiectele POSDRU, se încearcă o educare a populaţiei din mediul rural cu privire la exploatarea apelor minerale naturale din Romania, protejarea din punct de vedere al mediului cât şi a exploatării raţionale acestora pe o perioadă cât mai lungă. De asemenea prin proiectele europene se încearcă o educare a populaţiei în chestiuni referitoare la calitatea apei pe care o consumă şi care sunt efectele asupra sănătăţii consumatorului.

Apă pe „apa sâmbetei”

- Pe site-ul S.N.A.M. apar ca una dintre principalele obligaţii „urmărirea permanentă a comportării surselor”. Ce înseamnă asta, în condiţiile în care, se vede cu ochiul liber!, surse de apă minerală curg, fără a fi captate, de zeci de ani?

- Prin Hotărârea nr. 1020, din 1 septembrie 2005 şi a anexelor acesteia, s-au stabilit normele tehnice şi de exploatare a resurselor de apă minerală. Toţi deţinătorii de licenţe sunt obligaţi să se conformeze regulilor impuse prin această hotărâre. Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale este autoritatea competentă care supraveghează aplicarea ei. Urmărirea permanentă se face atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ, pentru a se observa  evoluţia în timp a sursei de apă şi gradul de exploatare al zăcământului hidromineral. Astfel, titularul licenţei poate aplica măsurile necesare protecţiei zăcământului, dar şi o bună valorificare economică a acestuia. Bineînţeles că toate acestea implică costuri materiale şi personal specializat, de care S.N.A.M. dispune. Problema apare în momentul când aceste surse de apă minerală au un caracter ascendent sau artesian. De multe ori, din această pricină, îmbuteliatorii nu pot prelua întregul debit al sursei, o parte din apa minerală respectivă este evacuată fără a fi valorificată. Nu este o pierdere în totalitate, pentru că această apă se reîntoarce şi realimentează acviferul, oferind posibilitatea regenerării cantitative a acestuia. Aceasta evacuare a surplusului de apă (generat de limitarea tehnologică a liniilor de îmbuteliere, a pieţei de desfacere, etc.) în mediul înconjurător nu trebuie înţeleasă ca o pierdere la bugetul de stat prin neîncasarea de redevenţe, nici o poluare a mediului, aşa cum este înţeleasă de unele foruri, prin faptul că apa ce se scurge din izvor are un conţinut mai ridicat în anumite elemente decât cele specificate în normativele de evacuare a apelor uzate industriale sau orăşeneşti.

Apă balneară +bioxid de carbon=turism

- Care sunt diferenţele dintre apele minerale naturale carbogazoase si plate destinate consumului alimentar şi apele de balneaţie?

- Prin apa minerală naturală se înţelege o apă pură din punct de vedere microbiologic, care îsi are originea într-un zăcământ/acvifer subteran şi este exploatată prin una sau mai multe emergenţe naturale ori foraje. Apa minerală naturală se deosebeşte în mod evident de apa de băut obişnuită, prin următoarele caracteristici:
prin natura sa, caracterizată printr-un conţinut specific de săruri minerale dizolvate, oligoelemente sau alţi constituenţi şi, eventual, prin unele efecte asupra sănătăţii; prin puritatea sa originară, ambele caracteristici fiind menţinute intacte datorită originii subterane a acestei ape, care trebuie să fie protejată de toate riscurile de poluare.
Caracteristicile care pot conferi apei minerale naturale proprietăţi benefice pentru sănătate, trebuie evaluate din punct de vedere geologic şi hidrogeologic, fizic,chimic şi fizico-chimic,
microbiologic şi, dacă este cazul, farmacologic, fiziologic si clinic. Compoziţia, temperatura şi alte caracteristici ale apei minerale naturale trebuie să ramână stabile în limitele fluctuaţiilor naturale. Acestea nu trebuie să fie afectate de posibilele variaţii ale debitului sursei. Apa minerală naturală carbogazoasă este acea apa minerală naturală, care la origine sau după îmbuteliere, degajă în mod spontan şi usor perceptibil dioxid de carbon, în condiţii normale de temperatură şi presiune.  Denumirea acesteia este, după caz: „apă minerală naturală, natural carbogazoasă”, „apă minerală naturală îmbogaţită cu dioxid de carbon de la sursă” sau „apă minerală naturală carbozificată”. Apa minerală naturală, unele nămoluri sau gaze sunt ridicate la rangul de substanţe minerale. În urma unor  cercetări balneologice minuţioase, devin substanţe minerale terapeutice. Potenţialul balnerar este cercetat şi atestat în România încă din anul 1773, fiind consemnat în publicatii austriece. De asemenea, la începutul anului 1821, dr. Vasile Popp publica cartea „Despre apele minerale de la Arpatac (Vâlcele), Bodoc si Covasna”, unde amintea de doxidul de carbon existent în aceste ape ca fiind un „spirit mineral”. Recuperarea dioxidului de carbon din apa carbogazoasă se face prin intermediul unor instalaţii în cadrul sondelor ce exploatează acest tip de apă, cu un continut mai mare de CO2 (cămine de separare, pâlnii de captare, etc.).

- Mofetele din Covasna reprezintă, în opinia mea, un potenţial destul de puţin valorificat din punct de vedere turistic.

- Aşa este. Zăcământul Covasna se invidualizează ca entitate hidrogeologică în cadrul zonei largi de hidrostructuri cu ape minerale  carbogazoase frecvente în bazinul Târgu Secuiesc. Apa minerală şi dioxidul de carbon sunt acumulate atât în formaţiunile de bază, cât şi celor acoperitoare, de vârstă ploicenă-cuaternară. Acviferul existent în formaţiunile cretacice-paleogene (ce se acumulează în gresii, şisturi, calcare) permite atât circulaţia apei dar şi a gazului mofetic în mediul fisural. După cum bine se cunoaşte, mofetele sunt emanaţii de bioxid de carbon, provenite din activităţi postvulcanice. Cuvântul, provenit din italiană, este de origine latină: mephitis înseamnă „emanaţie puturoasă”.În judeţul Covasna, mofetele sunt frecventate de numeroşi bolnavi cu probleme cardiovasculare. Una dintre cele mai mari mofete naturale din regiune este Peştera Puturosu, din Băile Bálványos / Turia. Numele acesteia provine de la mirosul specific al sulfului care îi domină interiorul. Chiar şi în unele beciuri din Covasna există gaze mofetice (bioxid de carbon natural), care, conform tradiţiilor populare, se consideră a fi cel mai bun afrodisiac natural. Pe lângă conţinutul preponderent de bioxid de carbon (98%), conţin gaze nobile, precum heliu şi radon, care completează  efectul curativ al mofetoterapiei. Datorită îmbunătăţirii alimentaţiei cu sânge, mofetoterapia are efect revigorant, poate fi benefic şi în creşterea performanţei sportive.În centrul oraşului Covasna se află mofete publice tradiţionale, cum ar fi mofetele Bardócz, Bene şi Banu.

- Să punctăm încă două exemple, în ceea ce priveşte potenţialul turistic al zonelor cu apă minerală naturală şi balneară: Băile  Herculane versus Băile Felix.

- Atât Băile Herculane cât şi Băile Felix reprezintă zone turistice importante ale României, care, de la înfiinţare şi până în prezent, au traversat perioade înfloritoare dar şi faze de decădere. Nu sunt singurele zone turistice care, de-a lungul timpului, au înflorit datorită calităţii balnerare ale apelor minerale existente acolo, dar care au traversat şi perioade mai puţin faste (cazul Borsec). Potenţialul hidromineral al unei zone nu poate fi pus în valoare decât dacă este însoţit şi de o infrastructură turistică şi de transport adecvată. În cazul Herculane, privatizarea staţiunii de către un investitor mai puţin dornic să investească în baza sa hotelieră a condus la apariţia de bazine din piatră pe malul Cernei şi de turisti ce dorm în maşini pe marginea drumului, doar ca să beneficieze de calităţile balneare ale apei. Din acest punct de vedere, Băile Felix reprezintă  un exemplu invers, cu o baza hotelieră şi cu servicii ce atrag un număr din ce în ce mai mare de turişti. Din păcate, la Băile Felix ne confruntăm cu unele deteriorari ale mediului înconjurător, prin creşterea exploatării zăcământului peste limita sa de regenerare. Efectul: secarea lacurilor termale, dispariţia nuferilor sau a peştilor caracteristici.

„Avem nevoie de o legislaţie care să protejeze resursele naţionale de apă!”

-  Care este dinamica de consum a apei în România, faţă de celelalte ţări europene?

- Din cauză că, în prezent, nu există în ţara noastră o campanie de informare a consumatorului cu privire la beneficiile aduse organismului ca urmare a consumului de apă, cantitatea de apă pe care o consumă un român este de 40 l /an, faţă de restul Europei,  unde cantitatea de apă consumată este de 120 l /an. De-a lungul timpului, România a fost prezentată în plan european ca fiind „grânarul Europei”. La fel de corect s-ar putea spune că România este „rezervorul de apă minerală” al acesteia, în condiţiile în care deţine circa 60% din zăcămintele hidrominerale din Europa. Diversitatea acestor ape minerale şi faptul că gradul de poluare este redus şi înregistrează un trend descendent la nivel naţional, face ca resursa să prezinte o mare importanţă. Resursele de ape subterane, deşi au o pondere relativ redusă în rezerva globală de apă, prezintă o serie de particularităţi care le diferenţiază net de celelalte resurse de apă. România este una dintre ţările europene cu cele mai bogate şi diversificate resurse de ape minerale şi are o îndelungată tradiţie în exploatarea acestora: în prezent, România ocupă locul al cincilea în Uniunea Europeană în privinţa producţiei de apă minerală naturală. Zăcămintele hidrominerale din România sunt valorificate încă la un grad redus, datorită impunerilor legislative stricte şi timpului îndelungat de obţinere a dreptului de exploatare şi comercializare. Lucru care nu se întâmplă pentru apele de izvor şi apele de masă.

- În final, o întrebare care ne îngrijorează pe zi ce trece: cum va face România faţă apropiatei crize mondiale de apă potabilă, care se preconizează că se va declanşa începând cu 2020?

- Din pricina creşterii accentuate a consumului şi a gradului de poluare, apa - cea mai importantă resursă naturală a Pământului şi, în principiu, regenerabilă- tinde să devină o resursă critică, iar gestionarea şi protecţia resurselor de apă în vederea utilizării durabile constituie obiective prioritare în legislaţia Uniunii Europene şi a statelor membre. Pe plan european, România nu este una dintre ţările cu cele mai bogate resurse de apă, dar datorită gradului redus de poluare reprezinta una din ţările cu apele cele mai curate. Un motiv al cumpărării masive de terenuri în ţara noastră, mai ales de către cetăţeni din ţările arabe sau vest europene, este şi faptul că în subsol sunt cantonate rezerve importante de apă. Deţinând aceste terenuri, ulterior va fi uşor să fie explorate şi exploatate aceste zăcăminte de apă. România trebuie să aibă în vedere elaborarea unei legislaţii care să protejeze resursele de apă şi, totodată,  accesul cetăţenilor ei la o apă curată şi la un preţ accesibil. Se va ajunge ca resursele de apă ale ţării noastre să fie exploatate de societăţi cu capital străin şi să fie exportate, iar cetăţenii români vor trebui să platească un preţ din ce în ce mai mare, pentru a avea acces la o apă curată şi sănătoasă.