Despre degetele bătrânului vorbea, nu despre ale reporteriţei sau ale altcuiva. Probabil se referea doar la degetele de la mâini, nu şi la cele de la picioare, cu toate că şi acestea din urmă au avut un rol determinant în act, după cum reieşea din imagini. Reporteriţa a dat din cap de sus în jos, după care a plecat repede spre alt caz, probabil unii care şi-au rupt singuri mâinile, că să-i întrebe şi pe ei ce părere au. 
  
Păcat că se grăbea reporteriţa, altfel i-ar mai fi pus câteva întrebări preotului. Şi cum ai face, părinte, cu anestezie sau fără? L-ai trimite la un spital, să se ocupe doctorii, sau ai prefera să o faci singur, chiar cu mâna sfinţiei voastre? Şi ce ai folosi, un cuţit de bucătărie sau o bardă? Le-ai dezinfecta înainte? Şi cum ai face, i-ai tăia toate degetele deodată, dintr-o mişcare, sau aşa, unul câte unul? Şi ai tăia doar buricele, de la jumătate sau de la rădăcină? Şi ar avea vreo importanţă sau o semnificaţie ordinea în care ai face-o? Întâi dreapta şi apoi stânga, ori invers, sau un deget de la dreapta, apoi unul de la stânga, şi tot aşa? Şi ce ai face cu degetele, sfinţia ta? Le-ai păstra într-o cutie, la colecţie? Le-ai pune sub pernă? Sau le-ai pune pe uşa bisericii, că să fie clar? Şi după ce ai termina cu tăiatul ce ai face? Ai pune nişte spirt? Sau poate nişte sare? Sau le-ai pune deasupra unei lumânări, că să se cicatrizeze mai repede? Şi apoi? Ce ai consemna în raportul de activitate? Şi ţi-a trecut prin minte, părinte, măcar aşa, o clipită, ca o străfulgerare, să-i spui „ia-i omule şi du-te cu Domnul, şi gândeşte-te la păcatele tale“
  
Poate-şi face timp reporteriţa într-o zi şi se întoarce să-i pună intreparile acestea preotului. Sau poate că va citi chiar sfinţia să şi ne va răspunde cu mintea, cu inima şi cu mâna lui...