Victor Ponta şi-a ales modelele din politică: Putin, Lukaşenko, Ianukovici

Din gesturi mărunte se întrevăd caracterul şi înclinaţiile politice ale lui Victor Ponta. Niciun gest faţă de abuzurile autorităţilor de la Tiraspol împotriva românilor, pentru a nu-şi supăra gazdele de la dineul de la Soci.

În timp ce conducătorii lumii civilizate refuză să participe la Soci la Jocurile Olimpice şi dineul oferit de Vladimir Putin, şi vorbim de Barack Obama, David Cameron, Francois Hollande, Angela Merkel, Joachim Gauck, preşedintele Germaniei, Dalia Grybauskaite preşedintele Lituaniei, probabil încă mulţi alţii, pentru a nu legitima în vreun fel încălcările drepturilor omului din Rusia lui Putin, Victor Ponta se repede să facă fotografii alături de Putin, Lukasenko, preşedintele Bielorusiei şi Ianukovici, preşedintele Ucrainei. Nu m-ar mira să fie plantat la masă între cei doi.

„Când văd încălcările drepturilor omului, comportamentul (Rusiei) faţă de partenerii săi din Est, sancţiunile economice, inclusiv împotriva Lituaniei, nu văd nicio posibilitate politică de a asista la Jocurile de la Soci”, a declarat Dalia Grybauskaite, preşedintele Lituaniei, la Bruxelles.

Exact zilele acestea în Tiraspol sunt arestaţi, apoi eliberaţi, directorul, contabila şi şoferul liceului cu predare în limba română, „Lucian Blaga”, cărora li s-au confiscat şi banii pentru salariile profesorilor. O lungă şi nesfârşită teroare împotriva românilor se petrece în Transnistria, sub oblăduirea Rusiei lui Putin.

A protestat în vreun fel Victor Ponta? Aş, de unde. Nu era să-şi ostilizeze gazdele de la Soci cu două zile înainte.

Doar preşedintele Băsescu a cerut intervenţia imediată a OSCE pentru oprirea acestor abuzuri. Victor Ponta se face că plouă.

Şi primarul Chişinăului, Dorin Chirtoaca, a declarat: „În locul domnului Ponta, eu aş merge mai întâi în Transnistria şi apoi să mă întâlnesc cu Putin”.

Grandomania, setea de a se vedea alături de mai marii lumii, sete care l-a împins să-l înghesuie pe Obama la o uşă în Africa de Sud, doar pentru a-şi face o poză cu el, este jumătate de explicaţie.

Cealaltă jumătate o reprezintă faptul că Victor Ponta gândeşte, înţelege statul de drept în aceleaşi dimensiuni ca modelele sale, Putin, Lukasenko, Ianukovici.

Ce crede Ponta despre justiţia independentă?

„Dosarul şi condamnarea lui Năstase sunt politice”. Dacă justiţia anchetează şi condamnă doar oameni din opoziţia politică, abia atunci este bună.

„Când văd un jucător ca Gică Popescu, pe care l-am admirat în tricoul Barcelonei ridicând Cupa Cupelor, aş fi în stare să-i iert orice”, declară acelaşi Victor Ponta. Nu contează infracţiunile de care este acuzat un cetăţean, contează „tricoul Barcelonei”. (?)

„Noi am căzut în nebunia asta în care toată lumea trebuie să stea la închisoare. Ar trebui să ne gândim la beneficiul societăţii: ce e mai important, să îl ţin în închisoare sau să fie liber?" (pe Gigi Becali), o altă declaraţie recentă a lui Ponta.

E clar? „Beneficiul” societăţii, adică modelul de urmat pentru milioane de tineri, ar fi Gigi Becali eliberat. Ca tinerii să înţeleagă că orice faci, dacă ai bani şi putere eşti imun în faţa justiţiei.

Asaltul asupra justiţiei, mutarea accentului pe serviciile de securitate, începând cu STS, limpezeşte ideile, tendinţele şi planurile lui Victor Ponta, aceleaşi cu ale partenerilor, prietenilor şi modelelor sale, Putin, Lukasenko, Ianukovici.

„Să preluăm toată puterea, nu doar guvernarea” începe să se concretizeze. De unde atâta „cheks and balance”, ce prostie mai e şi asta.

A avea toată puterea înseamnă a pune pe Cătălin Ivan şef peste STS, de exemplu, pe Cătălin Voicu, eliberat din închisoare,  pe la SRI şi tot aşa. Şef la ICCJ  ar fi  Şerban Nicolae, „vom prelua  controlul politic la DNA”, etc.

Totul ar putea deveni realitate după plecarea preşedintelui Băsescu, dar Victor Ponta este presat de baroni să nu mai aştepte până atunci.

Rămâne întrebarea cum vor înţelege românii toate aceste fapte. Şi cum vor vota la cele două rânduri de alegeri de anul acesta.

Până nu se supără într-o zi Victor Ponta, nu mai face niciun fel de alegeri şi se autoproclamă împărat. N-aş fi foarte mirat de acest deznodământ.