Unde românii nu sunt de acord cu Klaus Iohannis. Despre moţiunea de cenzură a DNA

DNA a depus practic moţiunea de cenzură împotriva lui Victor Ponta, în urma dosarului lui Darius Vâlcov, autorul Codului Fiscal pe care se aşteaptă angajarea răspunderii Guvernului şi, implicit, moţiunea de cenzură a PNL. Românii nu sunt deloc de acord cu Klaus Iohannis în ceea ce priveşte mediatizarea luptei anticorupţie. Sunt primii nori pe cerul senin la lunii de miere populară de care se bucură preşedintele Iohannis de când a fost ales.

Smart Politics nu se aştepta ca prima fisură pe frontul români - Klaus Iohannis să apară atât de repede, dar iată că ea există, aşa că şi noi o plasăm în prim-planul evenimentelor săptămânii trecute.

Concluziile ultimelor şapte zile politice din România sunt următoarele: DNA a depus practic moţiunea de cenzură împotriva lui Victor Ponta, în urma dosarului lui Darius Vâlcov, autorul Codului Fiscal pe care se aşteaptă angajarea răspunderii Guvernului şi, implicit, moţiunea de cenzură a PNL. După ce Guvernul a luat faţa PNL prin propunerea unui Cod Fiscal foarte "la dreapta", acum DNA ia faţa liberalilor în ceea ce priveşte moţiunea de cenzură. Căderea Guvernului şi deşirarea actualei majorităţi parlamentare pot veni astăzi dintr-o singură sursă: anchetele DNA. Bătălia politică din Parlament a fost, de la începutul sesiunii parlamentare, o colecţie de eşecuri pentru un PNL pe cât de vocal, pe atât de ineficient.

Evenimentele săptămânii

Mai toată suflarea se va fi năpustit asupra evenimentelor de joi-vineri, arestarea preventivă a lui Marian Vanghelie şi solicitarea DNA de arestare preventivă a lui Dan Şova. Însă înainte de a diseca aceste două evenimente, am dori să atragem atenţia asupra unuia mai puţin uşor de observat, dar mai profund: publicarea unui barometru IRES asupra percepţiei luptei împotriva justiţiei. Mai precis, componenta referitoare la mediatizarea luptei împotriva corupţiei. În acest caz, potrivit IRES, când este vorba despre reflectarea mediatică a fenomenului, 57% dintre participanţii la studiu declară că sunt interesaţi sau foarte interesaţi de transmisiunile televiziunilor pe tema arestărilor şi condamnărilor din ultima perioadă. Ceea ce vine în contradicţie flagranţă cu atitudinea de luptă tăcută împotriva corupţiei, declarată de Klaus Iohannis, începând cu discursul de la CSM din primele zile ale lui ianuarie şi reluată cu mai multe prilejuri publice. Este prima fisură majoră pe frontul români-Iohannis şi reprezintă primii nori pe cerul senin al lunii de miere populare de care se bucură Preşedintele. Explicaţia poate să rezide în diferenţele comportamentale între preşedintele Iohannis şi majoritatea românilor sau poate să însemne că, în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, românii şi Iohannis sunt pe lungimi de unde diferite. Rămâne de văzut dacă este doar un hop sau începutul unei prăpastii mai adânci. Cert este că aceste tensiuni vor trebui să-şi găsească rezolvarea într-un fel, iar soluţia este cu atât mai interesantă cu cât ea este mai greu de prevăzut în acest moment.

O menţiune în plus pentru votul din Parlament, prin care s-a respins începerea urmăririi penale pentru Laszlo Borbely. Aşa cum Smart Politics a prevăzut, votul negativ este şi o dovadă a unui eventual troc subteran PSD-UDMR. Dincolo de realpolitik-ul negocierilor din Parlament, ceea ce au înţeles jurnaliştii, formatorii de opinie şi, probabil, românii, a fost că una a zis Klaus Iohannis în noiembrie, alta au început să facă parlamentarii, în mod repetat, cinci luni mai târziu. Dovadă fie că minunile nu ţin mai mult de trei luni, fie că pur şi simplu există o nouă axă de conflict: parlamentari-Iohannis. Merită amintit că ultimul preşedinte care a avut un conflict cu Legislativul a sfârşit prin a fi suspendat. De două ori. Aşteptăm prima mutare clară a Preşedintelui în raport cu Parlamentul.

Dincolo de aceasta, tot evenimentele generate de DNA au fost capul de afiş al săptămânii, ele echivalând cu o adevărată moţiune de cenzură împotriva lui Victor Ponta, atât prin calitatea persoanelor implicate, Dan Şova şi Darius Vâlcov, doi colaboratori apropiaţi ai lui Ponta, cât şi prin greutatea lor politică în PSD.

Darius Vâlcov, în prezent membru PSD, provenind din PDL, este cercetat pentru fapte săvârşite în momentul în care era primarul Slatinei, dar mai ales în perioada în care era o tânără vedetă a dreptei româneşti şi unul dintre greii PDL. Acest fapt, coroborat cu dezvăluirile din dosarul Microsoft despre finanţarea campaniilor PDL, aruncă o piatră grea de moară în braţele actualilor liberali, al căror discurs anti-corupţie este acum şi mai dificil de comunicat publicului care urmăreşte dezvăluirile TV. Klaus Iohannis, cu o oarecare întârziere, a cerut, cum altfel decât pe Facebook, demiterea lui Vâlcov, însă suficient de slab cât să pară că a bifat acest gest de teama opiniei publice, nu pentru că ar fi crezut în justeţea demersului. Pentru artizanii politicii macho, e greu de înţeles lentoarea cu care Preşedintele reacţionează: Iohannis nu agită el primul apele, ci apare după ce valul s-a format. Nu putem decât remarca insistenţa cu care şeful statului caută să impună un alt model de comunicare. Când ai însă cazuri precum Borbely şi Vâlcov, e totuşi greu de justificat de ce prima ta acţiune este să te lauzi cu like-urile de pe Facebook. 1,5 milioane de like-uri sunt semnificativ mai puţine decât 6,2 milioane de voturi, care aşteaptă acea Românie a lucrului bine făcut, un concept difuz, dar care în mod cert nu are nimic de-a face cu realitatea din Parlament. Poate tăcea Preşedintele sau poate fi diplomat în acest caz?

Dan Şova, un semi-disident din PSD, care însă şi-a făcut autocritica şi a fost iertat, este o altă lovitură pentru Victor Ponta. Scandalul din jurul său permite opozanţilor lui Ponta să reia narativul corupţiei acestuia şi să ofere un motiv în plus parlamentarilor care caută dovezi ale prăbuşirii susţinerii Cabinetului Ponta. Dincolo de momentul Codului Fiscal, premierul Ponta nu reuşeşte să iasă din paradigma politică a supravieţuirii. Pare că va rezista acestei primăveri politice, dar pierderile nu vor fi deloc neglijabile.

Dacă Şova şi Vâlcov reprezintă veştile proaste pentru Ponta, Marian Vanghelie a reprezentat vestea bună. Acum, PSD este scutit de unul dintre principalii şi cei mai vocali critici, iar preşedintele social-democraţilor poate răsufla uşurat. Cel puţin o vreme. Mai mult, prin scandalul în care este implicat Rareş Bogdan, acest personaj care se scaldă în ape de claritatea şi transparenţa politicienilor cu care se însoţeşte, şi unii lideri de opinie care erau critici faţă de Ponta sunt acum decredibilizaţi, putând fi acuzaţi că s-ar fi aflat pe statul de plată al lui Marian Vanghelie. Trăgând linie, arestarea lui Vanghelie este o lovitură pentru partidul abia născut (mediatic) al lui Mircea Geoană, care se vede nevoit să renunţe la strategia aducerii de parlamentari prin utilizarea capacităţilor persuasive ale lui Vanghelie. Dacă acest partid vrea să fie mai mult decât un UNPR al lui Iohannis, atunci trebuie să renunţe la metode de organizare tipice câştigării alegerilor în Sectorul 5 şi să-şi asume riscul de a predica ceea ce poate face.

Personajul săptămânii

Fără discuţie, Marian Vanghelie este personajul săptămânii. Saga penală a lui Vanghelie, aflată abia la început, este importantă pentru că ea poate însemna demantelarea PSD, aşa cum arestarea lui Bîgiu pare să însemne demantelarea PNL, cel puţin după ce spun ştirile pe surse despre Scutaru şi David. Cu siguranţă, arestarea lui Vanghelie este o veste proastă pentru el, pentru Oana Mizil, pentru Mircea Geoană şi pentru parlamentarii care urmau să intre în noul partid de stânga, însă este o veste şi mai proastă pentru toţi baronii şi membrii PSD care au făcut vreodată înţelegeri cu Marian Vanghelie. Până la urmă, ca dominoul să se prăbuşească este nevoie de o singură piesă, iar Marian Vanghlie a demonstrat că este dispus să fie această piesă, episodul acuzaţiilor despre votul din diaspora de la prezidenţiale fiind relevant.  

Cine a câştigat şi cine a pierdut

Victor Ponta a pierdut, fără să fie prezent, în această săptămână, prin simplele evenimente în care au fost implicate apropiaţii săi.  Asediul la adresa guvernării sale este tot mai puternic în fiecare zi. Congresul anunţat de Dragnea în decembrie depinde decisiv de rămânerea la Palatul Victoria. Altfel, pulverizarea stângii româneşti va deveni o realitate.

Klaus Iohannis a pierdut câteva tempo-uri până să ceară demiterea lui Vâlcov, însă motivul pentru care considerăm că a pierdut tracţiune în această săptămână ţine de apariţia dovezii publice care atestă că românii nu gustă stilul tăcut al preşedintelui, cel puţin în ce priveşte lupta anti-corupţie.

Rareş Bogdan este un alt personaj public care a pierdut, iar alături de el o bună parte din media critică faţă de Victor Ponta, după cum reiese din stenogramele din dosarul Vanghelie. Banii la pungă, alături de caprele lui Toni Greblă, sunt acele detalii care transformă cariere, politice sau mediatice, în folclor.

O menţiune pentru Darius Vâlcov: după ce a fost cel mai activ ministru al ultimelor luni, reuşind să asambleze abil un Cod Fiscal care a trecut testul elitelor, fostul primar al Slatinei a fost atins de propria biografie. Este încă un semn că noua politică nu presupune doar oameni noi, ci şi practici politice de altă factură.

Mizele comunicaţionale. Cine ce urmăreşte

Comunicarea lui Marian Vanghelie urmăreşte să îl transforme atât într-o victimă a conspiraţiei Ponta-Ghiţă, dar şi să lovească, chiar şi din spatele gratiilor, în eşafodul politic din PSD al lui Victor Ponta. Nu este o miză uşor de câştigat, iar operaţionalizarea ei va produce multe pagube colaterale.

Victor Ponta urmăreşte să proiecteze un sentiment de siguranţă şi de control, deşi este clar că lucrurile se destramă în jurul său cu o viteză destul de mare. Victor Ponta are avantajul instituţional şi are şi avantajul tactic al timing-ului, timpul se scurge în favoarea sa. Premierul mai are un atu, acum poate să-şi atace atacatorii, acuzându-i de interese oculte când vine vorba de criticarea sa.

Comunicarea PNL se află într-un echilibru precar, între opoziţie constructivă şi foc de voie la PSD, între a folosi evoluţiile din justiţie pentru a lovi PSD şi între a promova alternativa pe care ei o consideră de succes. Adversarii lui Ponta sunt cei care au cheia: fie cad în capcana moţiunii de cenzură pe Codul Fiscal (sub rezerva noilor configurări după schimbarea de la Finanţe), iar în caz de eşec nu mai pot aborda credibil discursul despre preluarea guvernării, fie aşteaptă finalul sesiunii pentru a depune moţiunea, căutând să adune voturile necesare. În orice situaţie, pentru liberali, arestarea lui Vanghelie nu înseamnă decât un hop suplimentar care trebuie depăşit, pentru că realizarea coaliţiei anti-Ponta tocmai a devenit puţin mai grea.

Ce urmează

Intrăm în săptămâna Congresului Naţional al PSD. Surprize prea mari nu se anunţă pentru Preşedinţia Consiliului. Mai importante sunt prevederile noului Statut legate de criteriile de integritate şi de mecanismele interne de decizie. Degeaba îşi alege PSD un Preşedinte de CN în locul lui Adrian Năstase, dacă, potrivit noului Statut, Consiliul pierde puterea de a convoca Congresul. Acesta pare cadoul otrăvit al lui Liviu Dragnea pentru Rovana Plumb: o poziţie golită de putere. Altfel, în veşnicul clivaj fundamental centru - periferie, actualizat şi înnobilat de PSD prin realitatea baronilor locali, rămâne de văzut dacă Ponta va risca cu criterii stricte de integritate. Prima victimă ar putea fi chiar ministrul Dragnea.  

Votul pentru Dan Şova din Parlament se anunţă a fi al treilea eşec major pentru logica în care a fost ales Preşedintele Iohannis. Vosganian, Borbely, cel mai probabil şi Şova. Rămâne de văzut cum va reacţiona Preşedintele, dacă tonul acestuia faţă de Parlament se va înăspri. Mai poate juca Preşedintele cu mănuşi cu un Parlament revenit la vechile obiceiuri?

Dacă suntem la capitolul întrebări, cu sau fără legătură cu cea de mai sus, încă una: şeful SIE? Şi o întrebare bonus: ce s-a întâmplat până la urmă cu George Scutaru?