Într-o notă mai optimistă, eu cred că nu mai este posibilă restauraţia la epoca Rodicăi Stănoiu. Să explic şi de ce cred aşa.

Sarcina restaurării a revenit, în logica şefilor PSD-ALDE, ministrului Justiţiei, Tudorel Toader. Ministru apolitic, cu o carieră de invidiat în spate, oferea credibilitatea unui specialist, membru al Comisiei de la Veneţia. El ar fi trebuit să facă treaba murdară pe care partidele de la putere nu aveau curaj s-o facă. De frica străzii, a UE şi SUA. Dacă le ieşea, se spălau pe mâini. Nu noi am făcut restauraţia, ci un profesionist desăvârşit şi apolitic, Tudorel Toader. Aşa că nu ne mai acuzaţi pe noi.

Şmecheria n-a funcţionat. Din conversaţiile cu ambasadorii unor ţări din UE, din reacţia populaţiei la OUG 13, Tudorel Toader a înţeles rolul de „paratrăsnet“ al nemulţumirii generale pe care i-l pregătiseră capii coaliţiei. Şi l-a refuzat, ducându-i cu vorba pe politicieni, mult şi bine.

Minimul cerut lui Toader a fost cererea de revocare a dnei Kovesi. Cu ce scop? Pentru că permitea declanşarea tirului pe preşedintele Iohannis. Că este „moţul“ statului paralel, că permite statului paralel să nu respecte drepturile omului, că nu ia în considerare semnalările partidelor aflate la putere şi multe altele asemenea. Cu o ţintă a tirurilor de asemenea mărime, putea fi mai uşor escamotată neîndeplinirea minciunilor din planul de guvernare. Şi împinge lucrurile, eventual, spre suspendarea preşedintelui. Cu Tăriceanu la Cotroceni, pentru 30 de zile, toate problemele din justiţie ar fi fost rezolvate.

Şi ce a făcut ministrul Toader?

Încă din iarna trecută a avut un atac furibund la adresa DNA şi a dnei Kovesi, pe care l-a încheiat apoteotic: „nu solicit revocarea dnei Kovesi“, stârnind apoplexia în rândul şefilor coaliţiei.

Apoi, un an întreg i-a dus cu vorba, ajungând în decembrie la promisiunea: „Am luat decizia un forul meu interior“. „Eu vă pot spune într-un termen scurt sau foarte scurt, până la sfârşitul anului. „În momentul în care voi decide să trec la momentul al doilea, atunci voi ţine o conferinţă de presă la Ministerul Justiţiei.

Şi în loc să formalizeze decizia interioară, aşa cum promitea, ministrul Toader a „formolizat-o“!

Ministrul Toader a refuzat, la presiunea premierului Tudose, să aducă în guvern legile justiţiei, eventual să le promoveze prin OUG. Amintirea OUG 13 este încă vie în memoria guvernanţilor. Ce a ieşit se ştie. Parţial respinse de CCR, urmează alte contestaţii la CCR ale preşedintelui şi partidelor de opoziţie, retrimiterea lor în parlament. „Boală lungă, moarte sigură“!

După unele surse politice, ministrul Toader a refuzat şi să semneze OUG-ul de comasare a DNA cu DIICOT, care ar fi rezolvat în mare măsură problemele politicienilor certaţi cu legea.

La ultima declaraţie de presă, Tudorel Toader a ţinut să amintească şefilor săi: „Înainte de a accepta demnitatea de ministru, am discutat cu liderii coaliţiei de guvernare. Am primit garanţii de neimplicare a factorului politic în activitatea ministerului, în deciziile pe care le voi lua, ceea ce s-a respectat şi se respectă“.

Ce va face joia viitoare ministrul Toader?

Deşi PSD îi cere în mod expres, prin gura lui Codrin Ştefănescu: „Tudorele, fă ceva că nu se mai poate!, Suntem în ultima secundă, nu mai e timp, trebuie deschise rapid anchete. Trebuie făcut ceva urgent, lucrurile au luat-o razna în România“, nu mă aştept că ministrul să ceară revocarea dnei Kovesi. Din următoarele motive:

  • Ministrul Toader realizează că ar arunca o canistră de benzină în piaţa publică, „strada“ fiind oricum extrem de inflamată.
     
  • Reacţia UE ar fi violentă de data aceasta, mergând până la activarea art. 7 din Tratatul de aderare la UE.
     
  • După declaraţiile dnei Kovesi şi acelea ale preşedintelui Iohannis (Nişte penali fac o încercare disperată să atace şi să discrediteze DNA şi conducerea sa. Această încercare este una jalnică şi neconvingătoare), ar fi o voce în pustiu. S-ar face de râs. Susţinere zero, iar dacă lucrurile o iau razna, la intern şi la extern, va fi făcut ţap ispăşitor.
     
  • Nu are datele anchetelor Inspecţiei Judiciare (IJ). Singurul raport oficial al IJ este de anul trecut şi neconcludent. În ciuda unor critici, raportul este pozitiv la adresa DNA şi a dnei Kovesi.
     
  • Recentele dezvăluiri de presă nu sunt dovezi juridice. Pot fi nişte făcături ordinare. Ori, ministrul Justiţiei ştie foarte bine acest lucru, şi nu îşi poate baza decizia pe „dovezi“ fără expertiza criminalistică de specialitate.
     
  • Dacă la DNA Ploieşti se fabrică sau nu probe, doar IJ şi specialiştii în criminalistică ne pot spune. Nu declaraţiile unor inculpaţi penal. Până în prezent n-au fost expertizate ştiinţific aceste probe. Şi nu e clar de ce inculpaţii n-au dus probele la judecător, să se apere, în loc să apeleze la televiziuni.

 

Lăsat singur în gura opiniei publice, a ambasadelor şi presei independente, Tudorel Toader nu-şi va asuma nici de această dată o lovitură dată independenţei Justiţiei, pe care capii coaliţiei nu au curajul să o dea. Pentru că şi-ar pune în cap mare parte din opinia publică şi media independentă, pentru că şi-ar compromite definitiv cariera frumoasă pe care o are în spate. Cu riscul de a demisiona sau a fi demis.

 

În concluzie

Speranţa că Tudorel Toader va „face ceva“ este pe cale de dispariţie. Modificarea legilor justiţiei cu OUG-uri pare de neconceput în momentul de faţă, datorită furiei previzibile a populaţiei, şi a reacţiei externe mult mai eficace decât până acum. Liviu Dragnea anunţă, ilogic, că următorul Congres al PSD: „va pune instituţiile de forţă strict în matca lor constituţională“. Cum poate Congresul unui partid politic să „pună instituţiile strict în matca constituţională“ nu ne mai explică  Liviu Dragnea.

Dacă actualii politicieni, certaţi cu legea, nu iau taurul de coarne prin OUG-uri, dacă nu-l schimbă de Tudorel Toader cu unul obedient, dacă le-a pierit curajul de a-l suspenda pe preşedintele Iohannis, atunci au pierdut partida de subordonare a justiţiei.