În consecinţă, principalul partid de guvernământ a solicitat expres reprezentanţilor săi în Comisiile de cultură, arte şi mass-media din Parlament să examineze ori să simuleze examinarea, în cel mai rapid ritm cu putinţă, a Raportului de activitate al Consiliului de Administraţie al SRTV aferent anului 2014. Să îi dea aviz negativ pentru ca, mai apoi, în plenul celor două Camere să fie votată respingerea acestuia şi implicita demitere a respectivului Consiliu. Totul trebuind să se desfăşoare uns şi fără probleme, în cel mai curat mod stalinisto-pecerist, în cursul săptămânii viitoare. 

Raportul ca şi activitatea dezastruoasă ale celui mai puţin performant Consiliu de Administraţie al SRTV şi ale celui mai neinspirat preşedinte- director general al SRTV din 1997 încoace justifică, fără doar şi poate, demiterea. Ce va trebui obligatoriu urmată de o riguroasă analiză nu doar de ordin administrativ-financiar a faptelor Consiliului şi ale preşedintelui său. 

Pasivitatea CA, a acelor membri ai acestuia care au văzut în desemnarea lor ca reprezentanţi ai unor partide, ai guvernului ori ai preşedinţiei în respectivul organism, o sinecură dar şi o misiune politică, i-au îngăduit lui Stelian Tănase să ia măsuri abuzive, să îşi acorde sieşi şi amicilor săi miluiţi cu emisiuni şi colaborări mănos retribuite, foloase financiare consistente. Fără doar şi poate deloc în conformitate cu minusculele lor performanţe profesionale şi editoriale, dar şi cu audienţele tot mai scăzute ale postului public de televiziune. 

Preşedintele-director general al SRTV a imaginat un discutabil sistem de delegare de semnătură prin care contractele de colaborare cu favoriţii domniei sale au fost aprobate de subordonaţi, convins că astfel va păcăli pe toată lumea şi că va putea să îşi facă în voie de cap. Toate aceste contracte ca şi altele vor trebui minuţios analizate din punctul de vedere al legalităţii lor, iar eventualii vinovaţi traşi la răspundere. O răspundere inclusiv de ordin penal.  

Chiar dacă, în mod cu totul inexplicabil, nici unul dintre preşedinţii-directori generali ai SRTV nu a semnat la începutul mandatului un atât de necesar contract de management, există indubitabil modalităţi legale pentru ca abuzurile lor în cascadă să fie pedepsite căci ele, asociate cu deficienţele tot mai pronunţate ale unui cadru legislativ decuplat de realitate, cu indiferenţa politicienilor, a parlamentarilor, a guvernanţilor au adus Televiziunea Română în situaţia dezastruoasă în care se află astăzi. 

Ca de obicei, nici PSD, nici premierul nu au învăţat nimic din greşelile lor ori din cele ale predecesorilor lor şi vor folosi necesara demitere a CA şi a preşedintelui său în propriul lor avantaj. Numele vehiculate în presă ca posibili succesori ai d-lui Stelian Tănase, unul mai generator de semne de întrebare decât altul, nu anunţă nimic bun. Nimic decât dorinţa principalului partid de guvernământ de a pune mâna în cel mai categoric mod cu putinţă pe Televiziunea publică, de a o folosi în conformitate cu interesele sale, de a o politiza încă şi mai accentuat, de a o aservi fără drept de apel astfel încât aceasta să îi devină slugă credincioasă în perspectiva anului electoral viitor.

PNL, prin vocea d-lui Ludovic Orban, a denunţat zilele trecute politizarea operaţiunii de debarcare a lui Stelian Tănase cât şi politizarea instituţiei din Calea Dorobanţi. Numai că pradă unei curioase amnezii atât PNL cât şi atât de vocalo-muzicalul său reprezentant se fac a uita că dl. Stelian Tănase a devenit candidat la conducerea Televiziunii publice şi, mai apoi, director general interimar ca urmare a unui aranjament politic încheiat pe vremea USL. Că atunci când USL s-a destrămat şi când dl. Tănase, înţelegând cine e jupânul, a început să îşi pună în cui convingerile liberale transformându-le în mieroase plecăciuni la picioarele premierului, vechiul PNL a făcut tot ceea ce a putut spre a bloca validarea fostului său favorit în funcţia în care în mod normal actualul ubuesc director nu trebuia să ajungă niciodată. Fie şi numai în temeiul unor stenograme a căror autenticitate nu a fost niciodată negată de Stelian Tănase, stenograme ce îi probau totalul ataşament la operaţiunile politico-mediatice ale fostului său stăpân, Sorin Ovidiu Vântu. PNL a boicotat cu succes exact acum un an o şedinţă de plen a Parlamentului, şedinţă al cărei rost era acela de a-l numi pe post pe dl. Stelian Tănase, o numire prin care PSD şi dl. Ponta doreau să salveze aparenţele şi să probeze că USL trăieşte.

Despre politizare şi execuţie politică vorbeşte fără ruşinea-i caracteristică, mistificând faptele şi dl. Stelian Tănase atât cu voce şi condei proprii, pe blogul personal, cât şi în declaraţii de presă ori prin articole cu dedicaţie, scrise şi publicate la solicitarea celui ce acum pozează în victimă de ziarul Cotidianul. Un ziar al cărui patron, dl. Cornel Nistorescu, este, deloc întâmplător, beneficiarul unui scandalos şi disproporţionat contract de colaborare cu TVR, contract impus de nimeni altul decât dl. Stelian Tănase. 

Dl. Tănase e un personaj care nu ar avea deloc dreptul moral de a vorbi despre politizare câtă vreme exact despre politizare a fost vorba recent în operaţiunea de îndepărtare de la şefia ştirilor TVR a d-lui Claudiu Lucaci. Un complot în lege în care izul mafiot şi caraghioslâcul infantil s-au asociat la modul cel mai grotesc cu putinţă. Complot ce i-a îngăduit lui Stelian Tănase să îşi facă pofta de a-l vedea debarcat pe cel pe care permanent l-a perceput drept un inamic personal ce trebuia obligatoriu anihilat. Dar şi  să o numească absolut ilegal în fruntea acestui Departament cheie al TVR pe d-na Raluca Stroe-Brumariu. O persoană cu simpatii politice binecunoscute, exercitate în voie în vremea când a fost mâna dreaptă a d-nei  Alinei Mungiu-Pippidi, iar mai apoi a d-nei Rodica Culcer. D-na Stroe-Brumariu nici nu s-a instalat bine în scaunul de director al Ştirilor şi a înlocuit discreţionar producătorii principalelor emisiuni informative, aducându-i în aceste poziţii pe cei ce îi vor asculta ordinele. A făcut-o în dispreţul legii, al atribuţiilor sale limitate de interimar ilegal desemnat cât şi în cel al telespectatorilor.

Lege şi telespectatori care nu contează nici pentru partidele politice, nici pentru parlamentari, nici pentru dl. Stelian Tănase, amicii şi partizanii domniei-sale. Cum nu contează deloc nici viitorul şi nici supravieţuirea Televiziunii Române. Inconştienţa pesedistă e egală cu inconştienţa liberală. Şi nu doar în chestiunea TVR.

Există oare în România un singur factor responsabil, un om normal, cu capul pe umeri şi cu putere de decizie care să le stopeze? Îi trece oare cumva prin cap preşedintelui Klaus Iohannis să fie domnia-sa acest om?