REPORTAJ Cum se văd alegerile europarlamentare de la talpa Capitalei

În cele mai aglomerate cotloane ale Bucureştiului, agitaţia de campanie electorală nu şi-a găsit locul. În ciuda afişelor stridente care au împânzit oraşul, europarlamentarele nu par să deştepte simţul civic al locuitorilor Capitalei. Reporterii „Adevărul“ au luat pulsul unei zile obişnuite de campanie, din locurile în care electoratul este bombardat cu mesaje care se vor a fi convingătoare: din pieţele bucureştene.

Din spatele tarabelor cu fructe şi legume, afişele electorale sunt ca şi invizibile. Între îndemnurile cu „trei la leu“ şi târguieli, alegerile europarlamentare nu înseamnă nimic altceva decât o agitaţie inutilă. Pentru cei de aici, ziua de 25 mai nu se poate compara cu „grija zilei de mâine“.

Prima oprire o facem, la orele dimineţii, în Piaţa Gorjului. Între vânzătorii care şi-au aşezat, grijulii, marfa pe tarabe, se strecoară pensionari care vânează doar câţiva lei şi îndeamnă trecătorii să le cumpere „o legătură, două de verdeţuri“ ca să poată pleca liniştiţi acasă. Ceva mai departe, pe trotuar, la corturile de campanie ridicate de partide, e linişte deplină. Un băiat de la PMP, îmbrăcat, simbolic sau nu, în blugi,  îşi bea cafeaua de la automat cu vânzătoarea de ziare. Politica nu se numără printre subiectele lor, iar pliantele pe care ar trebui să le împartă servesc drept suport pentru paharul de plastic. La PSD, dar şi la PNL e aceeaşi letargie.

„Ei se-ngraşă, noi murim“

Mergem mai departe, în ungherele ascunse din piaţă, unde forfota e deplină. Într-un singur colţ, stingheră, o bătrână încearcă să vândă ouă de ţară. Spune că nu o interesează politica şi pare deprimată când o întrebăm cu cine votează.

“Cu nimeni. Nu vreau. Trăim bine, rău? Nu ştiu ce-oi face până atunci. Nici nu ştiu cine vrea să fie. Ne dau nouă ceva? Tot amărâţi suntem, cu nasul şi mâinile în pământ. Nu mai cred în nimic. Ei se îngraşă, noi murim. Nu-i mai votăm deloc. Lasă-i aşa”, îmi spune, cu ochii în altă direcţie, de unde aşteaptă, probabil, cumpărători.

Ceva mai încolo, la uşa unei măcelării, o vânzătoare tânără face pauză de ţigară. Se numeşte Mihaela şi ne spune, senin, că a auzit de alegerile europarlamentare, dar nu ştie când ar trebui să meargă la vot. Întrebată dacă are preferinţe între candidaţi, răspunde, la fel de relaxată: „Pe Ponta.“ Când aude că nu candidează la europarlamentare,  ne linişteşte: „Până la alegeri mai e. Mă decid până atunci“.

„«Click» aveţi?“

La orele prânzului, Piaţa Crângaşi e aproape pustie. Pe un complex comercial se vede, de la distanţă, un afiş al PMP. Ceva mai încolo, la stradă, imaginea liderului PNL, Crin Antonescu, face o bătrână să se-nchine. „Ptiu, PNL! Doamne fereşte!“ spune, în timp ce priveşte fotografia.

Ceva mai discreţi, cei de la PSD şi-au amenajat un cort la ieşirea de la metrou. Împart ziare de campanie, oferă pahare cu apă celor năduşiţi, fac conversaţie cu doamnele în vârstă. Unul dintre ei, ceva mai volubil, opreşte un trecător şi îi oferă un ziar. Oferta nu îi surâde, însă, celui abordat, care întreabă, preocupat: „Dar «Click» n-aveţi? “. Cei de la PSD ridică din umeri şi arată, cu un gest rapid, către chioşcul de ziare. Refuzul îi îndârjeşte.

O doamnă primeşte, încântată, una dintre fiţuicile pe a cărei primă pagină se vede, surâzător, Victor Ponta. Întrebată dacă PSD poate conta pe ea, rosteşte, convinsă, că va merge la vot pe 25 mai. „Să-i ajute Dumnezeu să treacă!“,mai spune. În timp ce se îndepărtează , după o pauză de gândire, ne transmite: „Ştiţi, totuşi, zicala aia: noi suntem prea mici, ei prea mari. Dar asta este“.

Un vot pentru o ţigară

În Piaţa Obor, de regulă aglomerată, vânzătorii strângeau, la orele după-amiezii, marfa de pe tarabe. În ultimele ore, plictisiţi să atragă clienţi, mai mulţi dintre ei amenajaseră, lângă căpşune şi roşii, o masă la care jucau table. Alături, alţii priveau şi comentau jocul.

Pătru Daniel, unul dintre cei se arătau vocali de pe margine, ne spune, tranşant, că face parte dintre cetăţenii responsabili şi va merge la vot pe 25 mai. „Cum v-au convins?“, îl întrebăm, iar el răspunde, categoric: „Cu toate“, după care întreabă, suspicios: „De la ce partid sunteţi?“.

Când îi explicăm că nu venim din partea unui partid, ne povesteşte că, dintre cei de la masă, toţi votează cu PSD. „Aşa este?“, întrebăm, la nimereală, iar câţiva chiar răspund afirmativ. Niciunul dintre ei nu cunoaşte  candidaţii şi cei mai mulţi spun că nu îi interesează numele posibililor europarlamentari.

„Nici nu ştiu care sunt din ei, nu mă interesează. Aici, în parcul ăsta, toată lumea votează cu PSD. Ce să caute jigodiile alea de la alte partide? Să scrieţi la ziar asta!“, ne îndeamnă, războinic, Pătru Daniel.

Întrebăm, de curiozitate, şi singurul tânăr care stătea la masă, dacă ar vota cu alt partid, cu excepţia PSD. „Pentru o ţigară, spun“, ne transmite. „Pentru o ţigară ai şi vota?“, îl întrebăm, iar el răspunde, convins: „Fac orice!“.