Pentru ca istoria să nu se mai repete!

Nu am urmărit prea în detaliu ceea ce s-a întâmplat luni după-amiază, îndată după pronunţarea sentinţei în cazul angajărilor fictive de la Consiliul judeţean Teleorman.

Mi s-a părut curată pierdere de vreme să stau în faţa televizorului şi să aştept momentul în care sentinţa de condamnare a deja fostului lider al PSD şi urât mirositor reziduu politic este pusă în aplicare. De ce aş fi făcut-o? Ca să văd ce? Un ins căzut, un nimic şi un nimeni, o non-valoare patentată, un fost student repetent al Politehnicii bucureştene care a stat preţ de doi ani şi jumătate pe un nemeritat soclu şi care în nici 24 de ore a pierdut totul.

De fapt, numitul Dragnea Nicolae Liviu a primit în ultimele câteva zile numai o parte din ceea ce merită. Mai întâi dispreţul celor pe care s-a iluzionat că îi poate conduce, prosti, încăleca, batjocori, făcând pe patriotul, pe naţionalistul, pe omul din popor, pe urmaşul nu ştiu cărui aşa-zis haiduc din Codrii Vlăsiei cu care se tot lăuda că i-ar fi fost strămoş fără să ştie că haiducii nu au fost defel precum personajele din filmele lui Dinu Cocea, ci hoţi, bandiţi la drumul mare. Aşa cum a fost şi el, numitul Dragnea Nicolae Liviu.

Cum a crezut oare Dragnea că poate să îşi aroge dreptul de a-şi bate joc de o întreagă Românie? Credea că o poate face dându-le românilor o sută de lei în plus la salariu sau câteva banane? Precum maimuţicilor din grădinile zoologice. Dragnea a repetat întocmai strategia perdantă a lui Nicolae Ceauşescu. Din fericire, nu i-a mers, însă pentru asta ţara a plătit un preţ. Care va trebui decontat de Dragnea şi de toţi cei care i-au aplaudat demersul.

În al doilea rând, Dragnea a fost condamnat juridic doar pentru ceea ce aş numi mişmaşurile, matrapazlâcurile lui de mică anvergură, pentru micile lui potlogării. Spun aceasta fiindcă sunt convins că numitul Dragnea Nicolae Liviu a comis adevărate mega-infracţiuni care trebuie investigate, cercetate, făcute publice, pedepsite. Altminteri se va repeta ceea ce s-a petrecut după eliminarea de pe scena istoriei a lui Nicolae Ceauşescu. Adică noi sau generaţiile viitoare vom asista la apariţia unui alter-ego, a unei reîncarnări a lui Ceauşescu sau a astăzi puşcăriaşului Dragnea Nicolae Liviu.

Mi s-a povestit că predarea şi încarcerarea lui Dragnea ar fi semănat cu un film prost. Cu maşini cu geamuri fumurii, cu încercarea de a păcăli vigilenţa jurnaliştilor, cu urmăriri. Dragnea s-a comportat aşa cum mă aşteptam şi cum ştiam că este. Ca un şobolan care vrea să ne ducă de nas sau să ne mai sară o dată la beregată chiar şi atunci când a ajuns în cursă. Şi asta a fost tot. O jalnică, o caraghioasă,o lamentabilă ieşire din scenă a unui parvenit josnic. A unui accident al istoriei. Dragnea a ieşit din viaţa politică şi din funcţie ca un prost. Aşa cum a presimţit, dar nu şi cum voia să o facă.

Mult mai interesant mi s-a părut, în schimb, să urmăresc cum reacţionează cei ce până duminică sau până cel mai târziu luni la orele prânzului au stat în imediata vecinătate a lui Dragnea. Care, precum numita Plumb Rovana (şi, Doamne, ce ruşine pentru România că o astfel de persoană ajunge la Bruxelles şi la Strasbourg!), îi spuneau cu religiozitate „domnul preşedinte“. Şi ca doamna Plumb au fost mulţi. Olguţa Vasilescu ot Craiova, prinţul consort, Manda, guralivul Codrin Ştefănescu, pelticul Şerban Nicolae care acum se visează din fostul şofer al potlogarului Voicu, viitorul preşedinte al PSD. Cel nelăsat să candideze la alegerile anterioare. Altă victimă, altă dramă, altă personalitate cu studii la universitate particulară ce aşteaptă să primească o reparaţie morală. Unii dintre foştii adulatori ai puşcăriaşului Dragnea s-au dat la fund. O a doua categorie au fost obligaţi să plece. Alţii au făcut declaraţii precum acelea complet demente ale deputatului Rădulescu-Mitralieră, care arată că insul în cauză are nevoie de un urgent şi amănunţit consult psihiatric. Doamna Ecaterina Andronescu a spus că partidul nu e ceea ce trebuie, dar că dumneaei a revenit în guvern eminamente chemată de imboldul de a rezolva marile probleme ale şcolii. Să nu fi auzit oare doamna ministru despre solidaritatea guvernamentală şi despre faptul că în calitate de membru al Executivului răspunde pentru toate deciziile aberante ale acestuia? Iar din noiembrie, de când s-a produs revenirea care era mai bine să nu se întâmple, s-au luat multe astfel de decizii care au îngropat economia şi de care de vină nu sunt doar Dragnea, Dăncilă, Vâlcov, sau Teodorovici, ci toţi cei care au tăcut. Adică întreaga conducere a PSD, dacă nu cumva chiar toţi membrii respectivului partid. Transformat de Dragnea în club mafiot, în cancer, în groparul României. 

L-am auzit pe tânărul Ilan Laufer debitând prostia că Dragnea ar fi deţinut politic. Adică un fel de nou Iuliu Maniu, a cărui memorie a fost recent insultată mişeleşte de un aşa-zis lider al falşilor social-democraţi români. Lăsat la vatră de la Bruxelles a scos capul din nisip şi bătrânelul Victor Boştinaru care a început să stabilească vinovăţii, aşa ca la PCR, uitând cum s-a comportat el însuşi de fiecare dată când Uniunea Europeană a atras atenţia că România condusă de Dragnea a luat-o pe o cale greşită. Câte minciuni a debitat, de câte ori a dovedit că este un individ fără onoare.

Până la ora la care scriu eu acest comentariu nu a apărut încă alter-ego-ul lui Ion Iliescu, insul care să ne spună că Dragnea ar fi întinat nobilele idealuri ale pesedismului. Nu, fotomodelul în retragere Marian Oprişan care a edictat că PSD ar arăta deja mai bine fără Dragnea nu are anvergura necesară. Însă nu mă îndoiesc că un astfel de personaj există şi că îşi pregăteşte ticăloasa intrare în scenă. Va trebui obligatoriu alungat cu pietre. Pietre simbolice, desigur. Nu de alta, ci pentru că istoria să nu se mai repete. Şi pentru că PSD este de domeniul trecutului. Locul lui e în Casa Morţilor.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro