Nici nu se putea ca lucrurile să se desfăşoare altfel. PSD este un partid mare, ros atât de submediocritatea ridicată la rang de regulă de promovare în ierarhia politică, administrativă şi guvernamentală în vremea în care nici nu puteai să te gândeşti la actualitatea sintagmei democraţie internă, ci doar despre punerea în aplicare a ordinelor şi dispoziţiilor d-lui Liviu Nicolae Dragnea, cât şi de tot felul de ambiţii reprezentate de nenumăraţii şi atât de potenţii baroni locali. Care nu şi-au arătat până acum colţii fiind amăgiţi de promisiunile deşarte ale aceluiaşi Dragnea.

Încercarea doamnei Dăncilă de a reconfigura elita, dacă în PSD se mai poate vorbi despre o elită autentică de vreme ce, în realitate, nu există decât o nomenclatură recrutată şi bazată pe contraselecţie, de a reintroduce liniştea şi ordinea în partid nu putea în nici un caz să aibă sorţi de izbândă. Şi aceasta fiindcă nici unul dintre cei recuperaţi de preşedintele interimar al partidului, după ce- vezi Doamne!- au fost persecutaţi şi surghiuniţi de Liviu Dragnea, indiferent că se numesc Paul Stănescu, Marcel Ciolacu sau Gabriela Firea, nu se puteau mulţumi cu puţinul oferit în schimbul aşteptatului puternic sprijin politic care să-i permită doamnei Dăncilă să îşi consolideze poziţia la vârful PSD.

Doamna Viorica Vasilica Dăncilă, conştientă de faptul că timpul nu lucrează deloc în favoarea domniei-sale, înţelegând şi că lumea se va dezmetici curând şi că nimeni şi nimic nu îi garantează perpetuarea în nici una dintre cele două funcţii pe care le deţine la ora actuală a dorit să rezolve cât mai repede, pe calea statutară a Congresului, succesiunea la şefia formaţiunii. Aşa că era firesc să îşi dorească organizarea şi desfăşurarea  cât mai rapidă  acestuia, rolul lui fiind  să stabilească noua conducere a partidului, dar şi candidatul acestuia la alegerile prezidenţiale.

 În schimb, după cele câteva luni cât au stat pe tuşă, doamna Firea şi domnii Stănescu şi Ciolacu au înţeles că ar fi mult mai în favoarea lor ca data viitorului congres să fie cât mai îndepărtată. Aceasta pentru a dispune de timpul necesar spre a se refamiliariza cu partidul şi pentru a se putea lămuri ce pot şi ce trebuie să le promită baronilor locali, liderilor din teritoriu în schimbul dobândirii sprijinul. Aceasta a fost tema disputei din Comitetul Executiv Naţional al PSD, desfăşurat la Bucureşti vinerea trecută. Faptul că partida a fost pentru moment câştigată de d-na Dăncilă l-a determinat pe dl. Paul Stănescu să demisioneze din funcţia de preşedinte executiv interimar dobândită în urmă cu mai puţin de trei săptămâni. Povestea cu retragerea din motive personale este una împrumutată din retorica de tristă amintire a PCR, strămoşul PSD-ului de astăzi.

Comitetul Executiv Naţional de vinerea trecută a stabilit ca dată de desfăşurare a Congresului ziua de 29 iunie. Este încă de pe acum mai mult ca sigur că doamna Viorica Vasilica Dăncilă îşi va prezenta candidatura. Şi la fel de sigur este că va fi susţinută, între alţii, de baronul Marian Oprişan care deja s-a apucat să o elogieze şi să garanteze că nici că s-ar putea alegere mai bună. Semn sigur că un PSD condus de doamna Viorica Vasilica Dăncilă, ca şi de orice alt lider, nu ar fi cu nimic mai bun decât cel ce l-a avut în frunte pe dl. Liviu Nicolae Dragnea.

Să fie însă oare victoria de vinerea trecută a doamnei V. V. Dăncilă indubitabilul semn că domnia-sa a câştigat partida? Nici vorbă. Mai întâi că nu e foarte sigur că data de 29 iunie o va mai găsi pe doamna Viorica Dăncilă în postul de prim-ministru.  Dacă e să îi dăm crezare preşedintelui PNL, dl. Ludovic Orban, de data aceasta reuşita Opozţiei în operaţiunea de dărâmare şi trimitere acasă a guvernului PSD-ALDE ar fi mai certă ca niciodată. Nu eu voi fi cel care îi va plânge de milă coaliţiei şi şefilor acesteia, doamna Dăncilă şi domnul Tăriceanu.

Chiar dacă moţiunea nu va trece şi guvernul Dăncila va rămâne pe mai departe, surprize, şi încă dintre cele mai neplăcute, pot să îi vină doamnei Dăncilă atât din partea grupării Stănescu-Ciolacu-Firea cât şi din aceea reprezentată de d-na Lia- Olguţa Vasilescu şi consortul domniei sale, dl. Claudiu Manda, dl. Codrin Ştefănescu, dl. Rădulescu, cel supranumit Deputatul Mitralieră, sau dinspre Liviu Pleşoianu, Rovana Plumb şi lista e departe de a fi completă. Indubitabil, nici până în 29 iunie, dar nici după aceea la PSD nici măcar nu poate fi vorba despre vacanţă. Doar despre ieşirea din scena politică a partidului.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro