Ar fi urmat, în logica unor sisteme democratice funcţionale şi a unei guvernări normale şi responsabile, ca măcar câteva dintre ele să se constituie în tot atâtea semnale grave de alarmă că, dacă procesul prost început avea să continue, rezultatele nu puteau să întârzie, erau predictibile. Iar explicaţia pe care am auzit-o de zeci şi zeci de ori şi pe care v-am transmis-o ca atare pleca de la tulburătoarele similarităţi care se pot stabili între aspectele criticate de Consiliu, de Comisie şi de Parlamentul European ca fiind încălcări grave şi repetate ale statului de drept în Ungaria sau Polonia.

S-a mai spus şi am transmis acest lucru: dacă vreţi să schimbaţi ceva, foarte bine, dar faceţi-o bine şi, mai ales, nu lăsaţi ca ceea ce era la început o bănuială avizată legată de celebra Ordonanţă 13 eşuată doar în urma protestului popular să devină certitudine europeană şi internaţională: coaliţia PSD-ALDE aflată la guvernare încearcă să subordoneze justiţia, pe modelul a ceea ce se acuză a se întâmpla în Polonia sau Ungaria, Vreţi să schimbaţi, urmaţi circuitul clasic al mecanismelor democratice, nu ignoraţi vocea societăţii civile, explicaţi cu bună credinţă sensul reformelor şi nu jucaţi la nesfârşit cartea de forţă a Ordonanţelor de Urgenţă.

Mesajele au fost ignorate. Iar când situaţia a început să se deterioreze, guvernanţii au ieşit la atac împotriva reprezentanţilor instituţiilor europene cu o violenţă şi cu o virulenţă extreme, asta mai ales că partidele la guvernare au început să simtă efectele rapide ale cordonului sanitar pe care familiile europene au început să-l ţeasă în jurul lor. Lucru uşor de făcut deoarece, din păcate, pe liderii unguri sau polonezi greu este să-i treci în zona de izolare, dar pe ai noştri, cum nici măcar nu-i cunosc foarte bine, lucrurile stau cu totul altfel, mai ales că lobby-ul românesc este zero barat. Aşa că a apărut ideea audierii României pentru încălcarea regulilor şi valorilor statului de drept (iniţiativa Verzilor din Parlamentul European). Cum din România curgeau ştiri dramatice despre jocurile fanariote cu legile justiţiei, s-a urcat pe treapta superioară, partidele politice europene adotând în unanimitate ideea de a redacta o Rezoluţie pe România ce va fi votată în noiembrie (sarcina neplăcută revenindu-i grupului ALDE). Aţi văzut la ce nivel au evoluat europarlamentarii noştri şi exact la acelşi circ penibil şi degradant ne vom aştepta în continuare.

Numai că, în acel moment, vă spuneam că în Conferinţa Preşedinţilor, dl. Guy Verhofstadt, şeful ALDE, îi ruga pe colegii săi să aibă răbdare ca şi Comisia de la Veneţia să redacteze opinia sa finală căci, cine ştie, poate se schimbă ceva. Asta încerca să spună tuturor şi eminentul jurist al neamului româneasc, domnul Tudorel Toader, pledând cu atâta convingere că reuşise chiar să-şi convingă colegii.

Uite ce-a ieşit, adică o Opinie a Comisiei de la Veneţia care este absolut dramatică şi care răstoarnă, bucată cu bucată şi punct cu punct toate argumentele caracterizate drept irefutbile şi în spirit european susţinute de ministrul nostru de justiţie şi de şefii comisiilor parlamentare de profil. Astăzi am primit comunicatul de presă asupra textului care, integral, se anunţă a fi publicat luni după-amiază. Primul text poate fi găsit AICI şi, după părerea mea, din punct de vedere politic, concluzia întregului demers al Comisiei de la Veneţia privind România se găseşte în primul paragraf care deja lămureşte sensul tuturor viitoarelor analize de acum încolo privind ţara noastră la nivelul oricărei instituţii europene.

"În Opinia adoptată azi Comisia de la Veneţia din cadrul Consiliului Europei îşi exprimă îngrijorarea că multe dintre propunerile de amendamente la Codul Penal şi Codul de Procedură Penală din România slăbesc în mod serios eficienţa cu care sistemul său de justiţie luptă împotriva corupţiei, crimelor cu violenţă şi crimei organizate."

Mai serios şi mai grav nici că se putea. Practic, acest tip de consideraţii le-am auzit atunci când eram la începutul foarte durerosului drum al rapoartelor succesive din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare, precondiţia absolută impusă României - alături de Bulgaria - pentru ca Statele Membre să ne accepte în joc. Veţi citi Opinia Comisiei de la Veneţi şi vă veţi înfiora deoarece este absolut imposibil să nu sesizaţi cât de dramatice sunt multiplele observaţii. Pagini şi pagi de observaţii şi sugestii, unele ultra-urgente, altele pentru stadiul în care s-ar dori modificări de substanţă.

Nu sunt un expert în ştiinţele justiţiei. Mi se pare normal să-i las pe cei care ştiu să analizeze punct cu punct modificările solicitate de Comisia de la Veneţia. Am avut însă, azi, ocazia de a consemna opina Prof. dr. Martin Kuijer de la Universitatea din Amsterdam (foto jos), membru al Comisiei de la Veneţia şi Raportorul pe Codul Penal şi Codul de Procedură Penală. Iată  ce spunea domnia sa în exclusivitate pentru ADEVĂRUL:

"Comisia de la Veneţia este un organism consultativ. Deci, pentru autorităţile române, nu există niciun fel de obligaţie legală să ia în considerare recomandările Comisiei. Cu toate acestea, ca Stat Membru al organizaţiei, ne-am aştepta ca autorităţile din România să ia în considerare la modul serios recomandările făcute de noi. Spermăm ca Opinia redactată de noi să poată oferi un ghid pentru ce ar reconsiderarea amendamentelor la codurile penale. Această reconsiderare va fi necesară fie şi ca rezultat al unei decizii a CCR care, pe 12 octombrie, a declarat peste 60 de prevederi din Codul de Procedură Penală ca fiind neconstituţionale. Comisia a fost fericită  să audă din partea dlui Iordache, prezent în sesiunea de azi dimineaţă - că Parlamentul va amenda codurile penale în acord cu recomandările noastre. În acelaşi timp, suntem conştienţi de faptul că se serie de entităţi urmăresc îndeaproape activitatea Comisiei noastre. Opinia privind Codurile Penale a fost cerută de Comitetul de Monitorizare al Adunării parlamentarea a Consiliului Europei. Un reprezntant al său a fost prezent în sesiunea de azi dimineaţă şi a şi indicat faptul că opinia noastră va fi examinată cu mare atenţie. Tot astfel, opiniile Comisiei de la Veneţia sunt monitorizate îndeaproape de instituţiile UE, în special atunci când privesc State Membre ale UE.  

- În aşteptarea publicării oficiale de luni a textului integral al Opiniei redactate de dvs, vă ros să daţi cititorilor mei câteva exemple ale obiecţiilor celor mai importante faţă de încercârile de modificare a Codurilor

- Dezbaterea publică a fost centrată pe acuzaţia că aceste amendamente în forma de acum au potenţialul de a mina lupta împotriva corupţiei din România. Să dau un singur exemplu. Amendamentele legate de aduzul în serviciu (art 297CC) introduce condiţii noi, adică precizează că funcţionarul public trebuie să fi obţinut un beneficiu material pentru el, pentru un membru de familie sau pentru o rudă. Acest amendament reprezintă o decriminalizare potenţială a faptei în cauză deoarece, în cele mai julte cazuri, cel care profită este un prieten sau un coleg. Şi foarte adesea nu priveşte un beneficiu material. Va avea un serios impact negativ asupra eforturilor pentru eradicarea situaţiei în care persoane cu funcţii oficiale abuzează de poziţia lor.

Dar trebuie să subliniez şi impactul potenţial al amendamentelor este cu mult mai mare decât lupta împotriva corupţiei: pot avea un efect negativ asupra însuşi sistemului justiţiei. Şi asta este foarte adevărat mai ales în cazul amendamentelor propuse la Codul de Procedură Penală.

- Spre exemplu?

- Unele amendamente vor aduce obligaţia ca Procurorul să-l informeze pe suspect anterior declanşării investigaţiei penale, spre exemplu în cazul mandatului de percheziţie a unei locuinţe. Nu este o presupunere teoretică faptul că, într-o asemenea situaţie, vor fi distruse probe ...Apoi, avem problema noii reguli ca o investigaţie să fie terminată în maximum un an căci, în caz contrar, cazul va fi închis...Ne temem că aceste schimbări, mai ales prin efectul lor cumulativ, vor afecta capacitatea justiţiei române de a oferi protecţia legală victimelor infrcaţiunilor. Statele au obligaţia de a se asigura că legislaţia lor penală este eficientă în lupta împotriva formelor serioase de delicte şi că autorii acestora nu se bucură de impunitate.

Ai noştri s-au jucat cu focul şi cum se aprinde vâlvătaia. Dar, veţi vedea, evident că nimeni nu e vinovat şi lucrurile se vor târî mai departe. Dar cine va plăti vreodată pentru trimiterea României în zona de indiferenţă a unei Europe care vrea acum să joace jocuri mari şi pe bani cu cine vrea şi poate?