Emil Boc, o cravată rece şi anonimă

Cât de obraznic poţi să fii, atunci când striveşti cu buldozerul, jobenul excelenţei culturale de la Cluj: TIFF-ul?

Prizonier al unor populisme ieftine, realizate în decursul primului an de mandat, dl. Boc a decis să pună la punct şi cultura, încercând să o îndrepte prin băţul penitenţei bugetare, lovind-o cu premeditare.

La cărat cartofi, morcovi, la mestecat mămăliga, la servit poporului fasole cu cârnaţ în farfurie, la alergat cu junii comunităţii, la jonglat mingea pe un stadion de zeci de milioane de euro, dar gol, cu o echipă de fotbal sedusă dar abandonată, dl. Boc este primul! Însă la cultură, vorba jupânului Băsescu, „mai uşor cu pianul”.

Lui Boc îi place să prindă mereu pole position-ul agorei clujene, este narcisist, adoră să fie pozat, lăudat, periat, că de, vorba aia nu-i atât greu la cât de înalt este. Este încântat să fie miezul, însă cum cultura nu se hrăneşte cu pâine, fasole şi ciolan, lipsa reflectoarelor îl enervează şi atunci devine subit exigent, rece, atent la comunicarea costurilor.

Astăzi, dl. Boc le-a explicat clujenilor câţi bani a aruncat primăria pentru TIFF şi cât de profesionist a fost prin colectarea de sponsorizări, pentru concertul anonim rulat de Loreen.

Emil Boc este plictisit de Cluj şi nu mai are răbdare. După ce a fecundat disperarea şi umilinţa poporului român, acum îşi propune o nouă misiune imposibilă: punerea la colţ a oamenilor de cultură.

Oricât şi-ar dori să mai facă politică de Bucureşti, dl. Boc, încet dar sigur, marcat de ireversibilitatea timpului este tot mai tras la faţă, fără glas şi tot mai uitat de comunitatea clujeană.

Pentru că încet dar sigur, primarul Emil Boc devine doar o cravată rece şi anonimă.