Domnule Preşedinte! NU AVEŢI DREPTUL să nu mai insistaţi cu ideea proiectului naţional! Aţi lansat în dezbatere publică acest proiect şi sunteţi obligat să îl duceţi în spate până reuşiţi sau muriţi încercând. Inconsecvenţa Dvs. în abordarea publică a chestiunii Unirii poate avea efecte ireparabile. Chiar trebuie să dovediţi inconsecvenţa politicii României faţă de Basarabia? Eu vreau să cred că ieri a fost o greşeală de exprimare.

Refuz să cred că, înainte de a lansa în dezbatere publică în toamna anului trecut ideea Unirii, nu aţi cunoscut, cu ajutorul structurilor aferente, dezinteresul politicienilor români faţă de acest proiect. Se ştie că naţionalismul angajaţilor din serviciile „speciale” este peste medie, însă îi cred totuşi oameni raţionali, care estimează corect riscurile sau impactul unei teme politice. Aceleaşi servicii sigur v-au informat despre impactul pozitiv al proiectului, pentru că vocile unioniste sunt mult mai numeroase în România. Reacţiile în presă şi rezultatele sondajelor de opinie au arătat că în chestiunea Unirii poporul român are alte opţiuni decât politicienii săi.

Era evident că din partea basarabenilor nu ne putem aştepta la urale unioniste. Am spus cu altă ocazie că nici românii din Transilvania nu erau entuziaşti faţă de ideea Unirii înainte de 1918. Însă politicienii şi presa din România au susţinut consecvent proiectul Unirii, care s-a realizat într-un context extern favorabil.

Indiferent de poziţia politicienilor şi a populaţiei din Republica Moldova, noi trebuie să promovăm pe orice cale proiectul Unirii, pentru ca atât ei, cât şi politicienii occidentali să se obişnuiască cu această idee. Indiferent de durată, în permanenţă noi trebuie să afirmăm că suntem acelaşi popor şi că trebuie să fim între aceleaşi hotare.

Pentru ca basarabenii să dorească Unirea cu România, ei trebuie să vadă în noi un partener ferm, care vrea Unirea fără ezitări. Am cedat în 1940 Basarabia fără a trage măcar un glonte, acel glonte al onoarei care ar fi creat un ascendent moral generaţiilor următoare pentru a revendica Unirea. Chiar trebuie să perseverăm în inconsecvenţă, domnule Preşedinte? Cum să capete basarabenii încredere în România când preşedintele României îşi schimbă discursul în câteva luni? Încă mai vreau să cred că ieri a fost o eroare de exprimare!

România trebuie să câştige încrederea basarabenilor pentru ca ei să dorească Unirea. Nu cu burse de studiu sau curent electric gratis, ci printr-o atitudine fermă şi consecventă faţă de chestiunea Unirii, prin respect faţă de basarabeni şi valorile lor. Noi nu avem voie să ne supărăm pe lipsa lor de entuziasm faţă de Unire, ci trebuie să înţelegem că avem de recuperat câteva decenii în care propaganda rusă a acţionat cu perseverenţă pentru a sădi sentimente antiromâneşti în Basarabia.

Ce v-a determinat să renunţaţi la proiectul naţional al Unirii, domnule Preşedinte?

Lipsa de sprijin a clasei politice din România? Cred că îi cunoaşteţi cel mai bine pe aceşti politicieni, care, dacă nu simt că măcar picură ceva şi în interesul lor, nu fac nimic.

Lipsa entuziasmului în Basarabia? Este de mult timp cunoscută opinia majorităţii populaţiei din Moldova faţă de România. Ce facem pentru a recupera? Ce facem ca să le oferim o alternativă la simpatia faţă de ruşi şi faţă de Rusia? Mulţi basarabeni îşi câştigă pâinea lucrând în Rusia. România nu a venit cu nicio alternativă pe piaţa muncii pentru basarabeni.

V-aţi înhămat la un proiect greu, domnule Preşedinte. Dacă v-a fost gura aurită şi aţi declarat public că Unirea este următorul proiect de ţară, trebuie să mergeţi cu el de gât până reuşiţi sau muriţi încercând. Încă mai sper că declaraţia Dvs. de ieri a fost o greşeală: „Eu nu voi mai insista pe ideea proiectului naţional, unirea României cu Republica Moldova, pentru că a fost evident că nu are suport în clasa politică”!

Interviul preşedintelui României poate fi citit aici: VIDEO Traian Băsescu: „Rusia nu şi-a respectat cuvântul dat Ucrainei“

Materiale scrise de acelaşi autor pe teme similare:

Basarabia în gura românilor: între factura lui Băsescu şi ţigănia lui Banciu

În 1916 Bucureştiul nu i-a întrebat pe românii din Transilvania dacă vor Unirea cu România